Obligaţia de a face. Sentința nr. 424/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 5445/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Februarie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 424 CA
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant L. M. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 4.02.2014, 11.02.2014, apoi pentru astăzi 18.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul L. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată, în cuantum de4.6381 lei, plata dobânzii calculata de la data plății, conform Codulului de procedura fiscala si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehiculul marca Opel Astra, fabricat în 1998, . WOLOTGF48W6137740 si pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa pentru emisii poluante.
Acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene, Germania. In aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 110 din TFUE. Legea nr 9/2012 încalcă aceste dispoziții.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
La data de 8dosarul cauzei dupa dezbateri. 31.07.2012 cu chitanta . nr._ reclamanta a achitat la Trezoreria municipiului Iași taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculul marca Opel Astra, fabricat în 1998, . WOLOTGF48W6137740, în sumă de 4.638 lei.
Din dispozițiile Legii nr 9/2012, forma in vigoare la momentul plătii, rezulta ca pentru mașinile înmatriculate . al UE, nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare. Aceiași taxa se percepe daca autoturismul produs in România sau in alt stat membru este înmatriculat pentru prima data in România.
Instanța retine ca Legea nr 9/2012 este contrara art 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si de aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second hand deja înmatriculate in România si cele de proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa pentru emisiile poluante și impusă reclamantei pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Germania este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
De asemenea, in Hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 CJUE a statuat, având in vedere variantele taxei de poluare, ca ,, Art 110 din TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie având aceiași vechime si aceiași uzura de pe piața națională.
In consecința, întrucât tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art 148 al 2 din Constituția României, iar art 110 din TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constata ca cererea de restituire a sumei achitata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante este întemeiata.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 4.638 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
În ce privește acordarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit Cauzei C-565/11 a CJUE dobânda va fi calculata de la data achitării si pana la restituirea efectiva a sumei.
Fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată, în temeiul disp. art. 451și art 453 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanta L. M., cu domiciliul ales, la cabinet avocat V. I. G. din munic Iași ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu sediul în munic Iași, . 26, județul Iași.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 4.638 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală calculată de la data de 31.07.2012 și până la restituirea integrală a taxei.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 539, 3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce urmează a fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
Redactat și tehnoredactat PE
4 ex/20.03.2014.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 444/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 455/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
