Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 264/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 6293/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 14 Februarie 2014
Președinte - A. T.
Judecător M. Hărățu
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 264/2014 ca
Pe rol judecarea recursului privind pe recurent F. E. și pe intimat I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - B.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av . A. R. pentru recurent, cons.jr. C. A. pentru intimat .
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța acordă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu .
Av. A. R., pentru recurent, este de acord cu admiterea excepției, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil, în cauză fiind incidente dispozițiile art 457 alin 3 NCPC.
Cons.jr. C. A., pentru intimat, solicită admiterea excepției, respingerea ca inadmisibil a recursului formulat, calea de atac prevăzută de lege fiind cea a apelului .
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 02.09.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. E., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție al Municipiului Iași, împotriva procesului verbal de contraventie . nr._ din 07.02.2013, a fost menținut procesul verbal și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către petent.
Prin aceeași sentință, petentul la plata catre stat a sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07.02.2013, s-a consemnat că la această dată numitul F. E. a condus autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, pe . E. din mun. Iasi, iar la semaforul electric aflat in functiune din intersectia cu Spitalul Sf. S., acesta nu a respectat semnificatia culorii rosii a semaforului .
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, pentru stabilirea situației de fapt, instanța va reține pe de o parte procesul-verbal de constatare a contravenției, susținut de proba cu înregistrarea video și planșele foto, iar, pe de altă parte, poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptelor imputate.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportându-se la pracitca CEDO referitoare la prezumția de nevinovăție, prima instanță a reținut că, în speța de față, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată, precum și măsura reținerii permisului nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, referitor la practica instanței de contencios al drepturilor omului, instanța de fond a arătat că, acuzația care este adusă petentului este o acuzație în materie penală ca și noțiune autonomă Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO. Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia trebuie susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora.
Așadar, instanța de fond a reținut că, în cauză, intimata a depus un suport cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului și planșe foto, în care s-a constatat nemijlocit de către instanță, în ședință publică, faptul că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa. Astfel, imaginile vizionate, oferă posibilitatea observării cu precizie a numărului de înmatriculare a autoturismului condus de petent, precum și a datei și orei la care s-a înregistrat pretinsa contravenție, fiind respectate dispozițiile Ordinului nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, actualizat, care prevede că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
În imaginile înregistrate, se poate observa că petentul nu a respectat culoarea rosie a semaforului electric si a traversat intersectia .
Instanța de fond a mai reținut că securitatea rutieră este un obiectiv important al organelor statului, iar pentru realizarea acestuia, statul poate uza de forța sa de constrângere. În concret, după administrarea probatoriului depus de intimată în susținerea acuzației sale, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este una echitabilă și proporțională cu fapta contravenientului, menită să descurajeze conduita ilicită a participanților la trafic, în scopul asigurării unui climat de siguranță rutieră.
În final, prima instanță a constatat că probele administrate susțin prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției și se coroborează aceasta, formând convingerea instanței, mai presus de orice îndoială rezonabilă, cu privire la vinovăția petentului, astfel încât, în lumina considerațiilor expuse, apreciind că plângerea petentului nu este întemeiată, instanța urmează să o respingă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul F. E., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, intimatul a arătat în primul rând că hotărâra primei instanțe este nelegală, întrucât, soluționarea cauzei la fond s-a făcut în lipsa sa, nefiind legal citat nici la administrarea probelor și nici la dezbaterea fondului, sens în care, au fost invocate prevederile art. 164 și ale art. 219 Cod procedură civilă.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile orale, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității .
La termenul din 14 februarie 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate excepția invocată și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Judecătoria Iași a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 20 februarie 2013, dată la care intrase în vigoare noul Cod de procedură civilă, cauza fiind soluționată potrivit normelor procedurale în vigoare.
Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, art. 7: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Codul de procedură civilă, art. 7alin 1: „ (1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii”. art. 457: „ (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”.
Principiul legalității căii de atac este un principiu fundamental al procesului civil și reprezentă o cerința obiectiva într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției
În aceste condiții, calea de atac prevăzută de lege este cea a apelului, motiv pentru care instanța de control judiciar a și pus în dezbaterea părților calificarea corectă a căii de atac.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă pe de o parte că, potrivit normelor procedurale în vigoare, calea de atac ce putea fi formulată împotriva hotărârii primei instanțe este apelul iar pe de altă parte că, instanța de fond a dat prin hotărârea pronunțată o altă cale de atac decât cea prevăzută de lege, cea a recursului deși legea o prevede pe cea a apelului.
A. 2 al art. 457 dă expresie principiului deja evocat, și anume acela că o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă, astfel că instanța învestită cu soluționarea ei este îndreptățită să o convertească într-o cale de atac admisibilă (calea de atac prevăzută de lege).
Legiuitorul a apreciat că, într-o asemenea ipoteză, sancțiunea este a respingerii recursului ca inadmisibil, drepturile părților nefiind în vreun fel prejudiciate, ci, dimpotrivă, au astfel posibilitatea și răgazul de a-și adapta conduita procesuală la dispozițiile legii, ceea ce răspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.
Având în vedere dispozițiile legale incidente precum și considerentele expuse anterior, urmează ca instanța să admită excepția inadmisibilității și să respingă ca ca inadmisibil recursul formulat de petentul F. E. împotriva sentintei civile nr._ din 02.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Potrivit prevederilor art. 457 alin 3 Cod procedură civilă, de la comunicarea prezentei decizii, curge un nou termen în favoarea părților pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege respectiv cea a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul F. E. împotriva sentintei civile nr._ din 02.09.2013 pronunțată de Judecatoria Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2014.
Președinte, A. T. | Judecător, M. Hărățu | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
A.C. 15 Februarie 2014
Red-. D.P.C.- 13.03.2014
2 ex.
Judecătoria Iași: G. C. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 263/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 237/2014.... → |
|---|
