Obligaţia de a face. Sentința nr. 1758/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1758/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 2988/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 24 Septembrie 2014
PREȘEDINTE - I. D.
Grefier M. I. P.
SENTINȚA Nr. 1758/2014/CA
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantas Î.I. C. M. Prin Reprez. Legal C. M. și pe pârâta A. F. Publice A Mun. Iasi, chemat în garanție Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect obligația de a face - restituire taxa auto+dobândă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
În temeiul art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul, din oficiu, procedează la verificarea competenței și constată că este competent general, material și teritorial exclusiv să soluționeze prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și ale art. 95 din Noul Cod de procedură civilă.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamanta I.I. C. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași , solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea la restituirea taxei de emisii poluante în cuantum de 1386 lei și la plata dobânzi legale .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca VW Transporter, nr. de identificare WV2ZZZ7HZ4H012717, pentru a îl înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de emisii poluante impusă de L. nr. 9/2012. Or, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene . În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de emisii poluante, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că Legea nr. 9/2012 a adus legislația în domeniu în conformitate cu principiile jurisprudenței europene, prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață, și în plus, care pot fi contestate de contribuabil dacă acesta dovedește că autoturismul său a fost depreciat într-o măsură mai mare.
TotodatăTotodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întemeiată pe disp. art. 1 alin. 1, art. 5 alin. 1 și 4 din OUG nr. 50/2008, art. 8 alin. 5 din HG nr. 686/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 04.10.2012 prin chitanța nr._/04.10.2012 reclamanta a achitat la Trezoreria Iași taxa de emisii poluante pentru autoturismul VW Transporter, nr. de identificare WV2ZZZ7HZ4H012717 achiziționat din UE, în sumă de 1386 lei .
.
Instanța constată că acțiunea este întemeiată . Taxa plătită de reclamant este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Deși aceste dispoziții legale pare a fi înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Or, potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54).
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Or, prin suspendarea aplicării art. 4 al.2, nici la data stabilirii taxei de emisii poluante și nici în prezent nu se percepe taxă cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat cumpărat din țară.
Instanța reține că taxa privind emisiile poluante este la acest moment discriminatorie față de împrejurarea suspendării dispozițiilor legale care permit aplicarea acestei taxe și la vehiculele naționale cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată nici una din taxele reglementate succesiv. Suspendarea aplicării art. 4 favorizează astfel vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajează, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de emisii poluante fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile L. nr. 9/2012 în forma în vigoare la 07.06.2012 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea la plata dobanzii instanța apreciază cererea intemeiata prin raportare la solutia CEJ in cauza I..
În privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de emisii poluante se calculează și se colectează, potrivit OG 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind motivul pentru care doar această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauzele de acest tip.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, dar aceasta nu înseamnă că între pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea de chemare în garanție.
Văzând și disp. art. 453 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta I.I. Clpon M., cu sediul în Iași, ., CUI_ în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași ..
Obligă pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 1386 lei achitată cu titlu de taxă de emisii poluante și la plata dobânzii legale de la data achitării și până la data plății.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 139 lei cheltuieli de judecată
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Iași .
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2014 .
Președinte, I. D. | ||
Grefier, M. I. P. |
Red./Tehn. Jud. D.I. – 5 ex/25.09.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1756/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
