Pretentii. Sentința nr. 1317/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1317/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 11144/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința Publica din 29 mai 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINȚA Nr. 1317 CA /2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant C. S. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. IAȘI, DRGFP IASI, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXA AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15 mai și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul C. S. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Iasi solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la la restituirea taxei de emisii poluante e achitată, în cuantum de 2510 lei și la plata dobânzii legale fiscale, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca Ford K, număr identificare WFOBXXWPRBVM39896 pentru a îl înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de poluare impusă de legea 9/2012. Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene –Germania. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 110 din TFUE.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.148 din Constitutia Romaniei, art ,25,28, 110 din TFUE, Legea nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Directia Regionala Generala a Finantelor Publice pentru –AFP IASI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că OUG nr. 50/2008 a fost emisă în vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont și de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile. Infograma nr. 5899/26.06.2008 a Reprezentanței României la Bruxelles confirmă această compatibilitate cu dreptul european.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta nu a solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Cu chitanta cu TS8 nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iasi taxa de emisii poluante pentru autoturismul marca FORD K, număr identificare WFOBXXWPRBVM39896, în sumă de 2510 lei.
Instanța constată că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al MFP. În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Finanțelor Publice Iasi, aceasta având calitate procesuală pasivă, dată fiind calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Pe fondul cauzei instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte. Taxa plătită de reclamantă este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Deși aceste dispoziții legale pare a fi înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Or, potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54).
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Or, prin suspendarea aplicării art. 4 al.2, nici la data stabilirii taxei de emisii poluante și nici în prezent nu se percepe taxă cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat cumpărat din țară.
Instanța reține că taxa privind emisiile poluante este la acest moment discriminatorie față de împrejurarea suspendării dispozițiilor legale care permit aplicarea acestei taxe și la vehiculele naționale cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată nici una din taxele reglementate succesiv. Suspendarea aplicării art. 4 favorizează astfel vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajează, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de emisii poluante fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile L. nr. 9/2012 în forma în vigoare la data platii fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 2510 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru acestă sumă de la data plății și până la data restituirii efective, instanța apreciază că sunt incidente disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 și art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al MFP pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, pârâta datorând dobânda din a 46-a zi de la data cererii de restituire adresată organului fiscal, așadar începând cu prima zi după expirarea celor 45 de zile puse la dispoziția organului fiscal competent pentru rezolvarea cererii de restituire a taxei achitată de contribuabil, taxă neconformă dreptului UE. Cum i Cauza C‑565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu CJUE a statuat că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.”, instanta va obliga parata la plata acestei dobanzi de la data platii efectuate de catre reclamanta .
În privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de poluare se calculează și se colectează, potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, dar aceasta nu înseamnă că între pârâta Administrația Finanțelor Publice Raducacneni și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea de chemare în garanție.
Văzând si disp. art. 453 C. proc. civ., va fi admisă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, doar in ceea ce priveste taxa de timbru, urmand a respinge cheltuielile, avand in vedere ca in conformitate cu art 452 NCP au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. S. , cu domiciliul în Iași,..15-17, ., etaj 6, ap.22, CNP_, cu domiciliu ales la Cabinet Avocat S. B. din Iași, . A, judet Iasi contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice Iasi, cu sediul Iași, .. 26. .
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Iasi la restituirea către reclamanta a sumei de 2510 lei achitată cu titlu de taxă de emisii poluante, și la plata dobânzii fiscale, calculata de la data plății și până la momentul plății debitului.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGFP Iasi pentru Administrația Finanțelor Publice Iasi în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 251 ei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxa de timbru.
Respinge cheltuielile de judecata reprezentand onorar avocat.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce de depune la Tribunalul Iasi.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2014.
Președinte, Grefier
T. A. MihaelaAncuța L.
Red. TA./tehnored. TAM /4 ex/29.05.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1800/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1319/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
