Pretentii. Sentința nr. 507/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 507/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 2077/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 25 Februarie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 507/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant Z. M.-C. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI PENTRU BIROUL FISCAL COMUNAL RĂDUCĂNENI ., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 25.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul Z. M. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Răducăneni solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea paratei la restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată, în cuantum de 4.872 lei, plata dobânzii calculata conform codului de procedura fiscala si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul marca BMW, fabricat în 1997, . WBACE11050EZ23352 si pentru a-l înmatricula în România a fost obligat sa achite taxa pentru emisii poluante.
Acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene, Regatul Olandei.In aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 110 din TFUE. Legea nr 9/2012 încalcă aceste dispoziții.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași pentru Biroul fiscal Răducăneni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protectiei mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, această taxă reprezintă opțiunea legiuitorului național, astfel că organele fiscale au respectat art 13 din OG nr 93/2003.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întemeiată pe disp. art. 1 alin. 1 și alin 2, art 5 alin 1 și alin 4 din Legea nr 9 /2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
La data de 8dosarul cauzei dupa dezbateri.19.01.2013 cu chitanta . nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria Răducăneni taxa de poluare pentru autovehiculul marca BMW, fabricat în 1997, . WBACE11050EZ23352 în sumă de 4.872 lei.
Din dispozițiile Legii nr 9/2012, forma in vigoare la momentul plătii, rezulta ca pentru mașinile înmatriculate . al UE, nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare. Aceiași taxa se percepe daca autoturismul produs in România sau in alt stat membru este înmatriculat pentru prima data in România.
Instanța retine ca Legea nr 9/2012 este contrara art 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si de aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second hand deja înmatriculate in România si cele de proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
Instanța apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa pentru emisiile poluante și impusă reclamantei pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Regatul Olandei este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
De asemenea, in Hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 CJUE a statuat, având in vedere variantele taxei de poluare, ca ,, Art 110 din TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație in statul membru menționat a unor vehicule de ocazie având aceiași vechime si aceiași uzura de pe piața națională.
In consecința, întrucât tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art 148 al 2 din Constituția României, iar art 110 din TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constata ca cererea de restituire a sumei achitata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante este întemeiata.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4.872 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
În ce privește acordarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit Cauzei C-565/11 a CJUE dobânda va fi calculata de la data achitării si pana la restituirea efectiva a sumei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de poluare se calculează și se colectează, potrivit art. 1 si art 5 din Legea nr 9/2012 de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr 9/2012, dar aceasta nu înseamnă că între și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. În speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție.
Fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligata, în temeiul disp. art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de către reclamant prin reducerea onorariului de avocat prin raportare la munca prestată în cauză, respectiv redactarea și tehnoredactarea cererii de chemare in judecată și prezența apărătorului la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamantul Z. M. C. , domiciliat în satul Moreni, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat B. E. din Iași, . IF, . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Iași pentru Biroul fiscal Răducăneni cu sediul în munic Iași, . 26, județul Iași.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4.872 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante.
Obligă pârâta să achite reclamantului dobânda legală calculată de la data de 19.01.2013 și până la restituirea integrală a taxei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Biroul fiscal Răducăneni în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâta sa achite reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată prin reducerea onorariului de avocat de la 1000 lei la 500 lei.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
Redactat și tehnoredactat PE
4 ex/10.04.2014.
A.C. 28 Februarie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 69/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 312/2014.... → |
|---|
