Obligaţia de a face. Sentința nr. 496/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 496/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 4885/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 25 Februarie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 496/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant Z. C.-M. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a rămas în pronunțare și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 25.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul Z. C. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea paratei la restituirea taxei de poluare achitată, în cuantum de 6.206 lei, dobânda legală și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehiculul marca Volkswagen Touran, înmatriculat în 2003, . WVGZZZ1TZ4W007508 si pentru a-l înmatricula în România a fost obligat sa achite taxa pentru emisii poluante.
Acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene, Germania. In aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autovehiculul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 110 din TFUE.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că OUG nr. 50/2008 a fost emisă în vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont și de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile. Infograma nr. 5899/26.06.2008 a Reprezentanței României la Bruxelles confirmă această compatibilitate cu dreptul european.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întemeiată pe disp. art. 1 alin. 1, art. 5 alin. 1 și 4 din OUG nr. 50/2008, art. 8 alin. 5 din HG nr. 686/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
La data de 21.04.2011 cu chitanța . 7 nr_ reclamantul a achitat la Trezoreria municipiului Iași taxa de poluare pentru autoturismul marca Volkswagen Touran, înmatriculat în 2003, . WVGZZZ1TZ4W007508, importat din Germania, în sumă de 6.206 lei.
Instanța constată că acțiunea este întemeiată .
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 50/2008 este indirect discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, întrucât OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe semnificative din valoarea lor de piață. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Germania este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2.338 lei.
În ce privește acordarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit Cauzei C-565/11 a CJUE dobânda va fi calculata de la data achitării si pana la restituirea efectiva a sumei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de poluare se calculează și se colectează, potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, dar, între pârâta și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu nu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. În speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
În temeiul art.451 și 453 C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamantul Z. C. M. CNP_, domiciliat în munic Iași, ., ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași cu sediul în munic Iași, . 26, județul Iași.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 6.206 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pârâta să achite reclamantului dobânda legală calculată de la data de 21.04.2011 și până la restituirea integrală a taxei.
Obligă pârâta sa achite reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
Redactat și tehnoredactat PE
5 ex/25.03.2014.
A.C. 28 Februarie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 502/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 69/2014.... → |
|---|
