Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 69/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 577/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Februarie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător Mițică A.
Grefier M. B.
DECIZIE Nr. 69/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant A.N.P.C. IAȘI și pe intimat S.C.F. & D. PROD SRL COTNARI PRIN ADMINISTRATOR B. E. COCUȚA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 26.02.2014, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 996 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă excepția excepția lipsei calității procesuale active, a fost admisă plângerea formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Est Iași și a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/02.03.2013 întocmit de intimat.
De asemenea, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, în uma unei sesizări telefonice, intimata a efectuat un control la petentă, soldat cu încheierea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.03.2013 prin care au aplicat petentei . SRL, prin administrator B. E. Cocuța, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.50 alin.1 lit.d din OG nr.21/1992. Pentru a aplica această sancțiune, agenții constatatori au reținut că la data de 02.03.2013 orele 13.00, în urma verificărilor efectuate s-au constatat următoarele: operatorul economic funcționează în mod legal în conformitate cu legislația în vigoare și codul CAEN pentru care este autorizat …Nu s-au verificat cele semnalate în nota telefonică nr.36/A/26.02.2013 . S-au verificat produse lactate, preparate din carne…Nu se comercializează țigări la bucată.S-a constatat faptul că nu la toate produsele care se comercializează sunt afișate prețurile în mod vizibil, lizibil și ușor de citit, fapt ce contravine prevederilor art.25 din OG nr.21/1992.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimat, raportându-se la prevederile art. 204 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut că, deși inițial plângerea a fost formulată de numita B. E. Cocuța, administrator al . SRL ulterior, la primul termen de judecată, petenta a depus la dosar precizări scrise prin care a învederat că a formulat plângerea în calitate de reprezentant legal al . SRL, societate care a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție contestat, și nu în nume personal.
Constatând că din procesul-verbal de contravenție rezultă în mod clar faptul că sancțiunea a fost aplicată persoanei juridice . SRL, prin administrator B. E. Cocuța, instanța de fond a observat că petenta și-a modificat în termen legal plângerea în acest sens, motiv pentru care apreciază că excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimat este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportându-se la pracitca CEDO referitoare la prezumția de nevinovăție, prima instanță a reținut că, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând analiza proporționalitatea între prezumția de legalitate a procesului verbal contestat și prezumția de nevinovăție garantată petentului.
Raportându-se materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât intimatul nu a propus probe suplimentare în susținerea temeiniciei celor reținute în sarcina petentei, iar pe de altă parte, la solicitarea petentei, în cauză a fost administrată proba testimonială cu martorii B. A.-M. și B. F..
Astfel, s-a reținut că, martorul B. F., soțul numitei B. E. Cocuța, administratorul societății petente, a arătat că la data de 02.03.2013 era prezenta la magazinul alimentar aparținând . SRL ,la fața locului fiind prezenți doi inspector A. care, susținând că au primit o reclamație în sensul că în magazine se vând țigări la vrac și produse lactate expirate, au procedat la efectuarea unui control, constatând inexistența unor nereguli privind acele produse. A mai susținut martorul că ulterior, agenții constatatori au invocat faptul că prețurile afișate ale produselor nu erau vizibile, fiind scrise cu marcherul, martorul precizând însă că la toate produsele, fără excepție, prețurile scrise sau aplicate pe etichete erau vizibile pentru clienții magazinului.
Având în vedere faptul că, dată fiind calitatea martorului B. F., depoziția acestuia ar putea fi considerată subiectivă, instanța de fond a observat că susținerile acestuia sunt confirmate de martora B. A.-M., persoană care nu se află în nici o legătură de rudenie cu părțile, dar care este o clientă obișnuită a magazinului aparținând societății petente. Fiind audiată în cauză, martora B. A.-M. că la data încheierii procesului-verbal de contravenție se afla în magazinul alimentar din ., aparținând societății petente, precizând că la fața locului au sosit două persoane de sex masculin care s-au prezentat ca fiind inspectori și care au susținut că au primit o reclamație, impunându-se efectuarea unui control. A mai arătat martora că cei doi inspectori au verificat mai multe produse, dar nu au găsit neregulile reclamate, invocând, ulterior, că prețurile nu sunt tipărite, ci sunt scrise cu marcherul pe fiecare produs. De asemenea, martora a precizat, contrar celor reținute în procesul-verbal de contravenție încheiat, că prețurile afișate erau vizibile pentru clienți, menționând și faptul că, în calitate de client al magazinului, nu a fost pusă niciodată în situația de a nu putea vedea prețurile afișate, apreciind că prețul scris cu marcherul este mult mai vizibil decât cel ștanțat.
Având în vedere dispozițiile art. 25 din OG nr.21/1992 prima instanță a apreciat că petenta a făcut proba contrarie celor reținute în sarcina acesteia prin actul de sancționare contravențională, martorii audiați în cauză, prezenți la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, infirmând situația de fapt astfel cum a fost reținută de agenții constatatori, precizând că produsele comercializate în magazinul aparținând societății petente aveau prețurile afișate în mod vizibil și ușor de citit.
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că petenta și-a însușit cele reținute în sarcina sa prin faptul că nu a formulat obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța d fond a apreciat că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că neformularea de obiecțiuni nu echivalează cu o recunoaștere a faptei, prin plângerea formulată petenta invocând motivele de netemeinicie a actului de sancționare contravențională, susținerile petentei fiind confirmate de cei doi martori audiați în cauză. De asemenea, instanța a observat că intimatul a invocat faptul că petenta a recunoscut săvârșirea faptei prin însăși plângerea formulată, precizând că deficiențele constatate au fost remediate într-un timp foarte scurt. Nici această susținere a intimatului nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care din întreaga motivare în fapt a plângerii rezultă că petenta a negat săvârșirea faptei, precizând că nu a comis contravenția reținută în sarcina sa, menționând însă și faptul că la momentul întocmirii procesului-verbal a mai afișat încă odată prețurile pe acele produse, care erau deja etichetate cu prețurile de comercializare.
Având în vedere ansamblul considerentelor expuse, instanța de fond a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin actul de constatare și sancționare contravențională contestat, astfel că a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/02.03.2013 întocmit de intimatul A.-CRPC - Regiunea Nord-est Iași .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Nord Est Iași, considerând-o netemeinică și nelegală fără a expune motivele care să justifice poziția sa procesuală.
Apelul nu a fost întemiat în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.03.2013, petenta . SRL, a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.50 alin.1 lit.d din OG nr.21/1992, reținându-se că, la data de 02.03.2013 orele 13.00, în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că nu la toate produsele care se comercializează sunt afișate prețurile în mod vizibil, lizibil și ușor de citit, fapt ce contravine prevederilor art.25 din OG nr.21/1992..
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 21/1992 privind protecția consumatorului: art. 25 „ Prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit.”
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică .
Instanța de control judiciar reține că, apelul este nefondat deoarece, fapta contravențională reținută în sarcina petentei nu există.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut netemeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelanta nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta dovedind o situație de fapt contară.
În acest sens, instanța de control judiciar reține faptul că prima instanță a procedat la o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, în mod legal fiind reținute ca și concludente declarațiile acestor martori în dauna celorlalte . Sinceritatea martorului și concludența declarației se apreciază în funcție de mai multe elemente, cum ar fi relația cu părțile, măsura în care este interesat în cauză, izvorul informațiilor iar apoi instanța va determina în ce măsură aceasta corespunde realității în funcție de vârstă, sănătate, profesie dar și de timpul trecut de la data producerii evenimentului relatat .
Astfel, cei doi martori, sunt martori ocular, percepând ex propriis sensibus realitatea faptelor relatate iar pe de altă parte din declarațiile acestora, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 25 din OG nr. 21/1992, întrucât în magazin era afișate prețurile.
Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor, B. A. M. arătând în mod expres că existau prețuri afișate, era scrise cu markerul și erau vizibile pentru clienți ( fila 20 dosar fond). Declarația acestui martor se coroborează cu declarația martorului B. F. ( fila 35 dosar fond), așa cum în mod temeinic și lega a reținut și prima instanță.
Nu în ultmul rând, este de reținut și atitudinea procesuală a intimatei care, deși a declarat apel, nu a adus nicio critică sentinței pronunțată de prima instanță.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Nord Est Iași împotriva sentinței civile nr. 996 din 7 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, Mițică A. | |
Grefier, M. B. |
M.B. 26 Februarie 2014
Red-. D.P.C.- 22.03.2014
2 ex.
Judecătoria H.: A. M. G.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 496/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 507/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
