Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 476/2014. Tribunalul IAŞI
Comentarii |
|
Sentința nr. 476/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 5645/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Februarie 2014
Președinte - Ș. T.
Grefier I.-P. V.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 476 C.A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant D. C., domiciliat în com. VALEA L., . 28, nr. 102, J. IAȘI și pe pârât P. C. VALEA L., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra excepției rămânerii fără obiect și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14.02.2014 și apoi, din aceleași motive pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând:
Prin cererea nr._ reclamantul D. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Valea L., să se dispună anularea Dispoziției nr. 111/29.03.2013 emisă de către pârât; suspendarea executării actului până la soluționarea irevocabilă a cauzei; excluderea de la plata sumei de 1844 lei; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că suma stabilită în sarcina sa prin dispoziția de imputare nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece reprezintă suma netă plus contribuțiile care sunt imputate de două ori, chiar dacă au fost oprite și plătite către stat.
Angajatorul nu are temei de drept pentru imputarea sumei stabilite de Curtea de Conturi.
Potrivit art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, recuperarea pagubelor aduse autorității se poate realiza prin emiterea unei dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul său, decizia este tardivă. De asemenea, decizia este nelegală fiind lipsită de legalitate.
A anexat copii de pe Dispoziția nr. 111/29.03.2013, copii de pe contractul colectiv de muncă și copii de pe procesul verbal prin care s-a ales reprezentantul salariaților pentru negocierea și semnarea contractului colectiv de muncă din data de 16.02.2009.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Pârâtul P. . formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale și a lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Prin Nota de fundamentare a Primarului comunei Valea L. nr. 1218/07.02.2013, întocmită ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi B., s-a constatat în sarcina reclamantului încasarea de venituri de natură salarială în baza contractului colectiv de muncă nr. 1381/27.02.2009 încheiat la nivel de unitate, sume acordate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 284/2010.
Prin Dispoziția nr. 111/29.03.2013 s-a dispus în sarcina reclamantului imputarea sumei de 1844 lei corespunzătoare anului 2011 reprezentând drepturi de natură salarială acordate reclamantului conform Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Astfel cum rezultă din înscrisurile anexă la cererea formulată de reclamant, Contractul colectiv de muncă a fost încheiat în data de 27.02.2009 având nr. înregistrare nr. 1381, pentru o perioadă de 2 ani, cu posibilitatea prelungirii pe o durată de 12 luni până la încheierea unui nou contract, în situația în care nici una dintre părți nu denunța contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a necunoașterii temeiului juridic și a situației de fapt aferente încasării sumei de 1844 lei cu titlu de venituri de natură salarială, apreciază că reclamantul avea dreptul să formuleze contestație în termenul prevăzut de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice având ca obiect veniturile salariale încasate.
În fapt, prin Dispoziția nr. 111/29.03.2013, a cărei suspendare o solicită reclamantul prin cererea introductivă, reclamantului nu i s-a reținut nici o sumă de bani cu titlu de imputație din indemnizația de consilier.
În apărare, pârâtul a depus înscrisuri.
Examinând prioritar excepțiile invocate de către pârât, Tribunalul le va respinge ca fiind nefondate.
Prin Dispoziția nr. 111/29.03.2013, pârâtul P. . imputat reclamantului D. C. suma totală de 1844 lei,corespunzătoare anului 2011, reprezentând drept salarial acordat necuvenit.
Constată instanța că în anul 2011 reclamantul a fost remunerat în baza raportului de serviciu încheiat cu . îndeplinind funcția publică de inspector la C. registru agricol.
Acest raport de serviciu nu a încetat, fiind în prezent doar suspendat întrucât reclamantul a fost ales consilier local.
Prin urmare, din moment ce Dispoziția nr. 111/29.03.2013 vizează recuperarea unui eventual prejudiciu produs prin încasarea de către reclamant, în cursul îndeplinii funcției publice, a unui drept salarial, raportul de serviciu existând în continuare, doar exercițiul acestuia fiind suspendat, Tribunalul apreciază că este competent material să soluționeze cauza de față.
În privința excepției lipsei de obiect, instanța constată că nu a fost motivată sub nici o formă de către pârât, actul administrativ contestat existând la data investirii Tribunalului.
Analizând probele administrate, Tribunalul va admite în fond cererea reclamantului pentru considerentele ce succed.
În urma verificărilor întreprinse la U.A.I. . de Conturi B. a emis Decizia nr. 5/14.02.2013 în cuprinsul căreia a menționat, la punctul 3.5, constatarea plății nelegale, în perioada ianuarie – decembrie 2011 a unor cheltuieli de personal în valoare totală de 221.160 lei.
Având în vedere Decizia nr. 5/14.02.2013 a Camerei de Conturi B. și dispozițiile legale ce vizează caracterul obligatoriu al acestei Decizii, pârâtul P. . emis Dispoziția nr. 111/29.03.2013 prin care i-a imputat reclamantului suma de 1.844 lei, calculată conform măsurii nr. 5 de la punctul II din Decizia nr. 5/14.02.2013
Potrivit dispozițiilor per. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se face prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
În speță, pârâtul a cunoscut prejudiciul cel mai târziu când i-a fost comunicată Decizia nr. 5/14.02.2013 a Camerei de Conturi B..
În preambulul Dispoziției nr. 111/29.03.2013 pârâtul a precizat că Decizia nr. 5/14.02.2013 a fost înregistrată la Primăria Valea L. la 21.02.2013, iar termenul de 30 de zile, stipulat de art. 85 alin. 1 din legea nr. 188/1999, s-a împlinit la 25.03.2013
Rezultă că Dispoziția nr. 111/29.03.2013 a fost emisă tardiv, după epuizarea termenului imperativ legal, drept pentru care, în baza art. 1 li 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul va admite acțiunea reclamantului și va anula Dispoziția nr. 111/29.03.2013.
Luând în considerare că depășirea termenului legal de emitere constituie un caz justificat de suspendare a executării actului, văzând și că obligarea reclamantului la plata unei sume mari de bani poate afecta siguranța financiară a acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din legea nr, 554/2004 instanța, va suspenda executarea Dispoziției nr. 111/29.03.2013 până la soluționarea definitivă a procesului.
În baza disp. art. 453 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat să achite reclamantului cheltuieli judiciare de 12,6 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale și a lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată.
Admite cererea promovată de către reclamantul D. C. în contradictoriu cu pîrîtul P. comunei Valea L., jud. Iași.
Anulează Dispoziția nr.111/29.03.2013, emisă de către pîrît.
Suspendă executarea Dispoziției nr.111/29.03.2013 pînă la soluționarea definitivă a cauzei.
Obligă pîrîtul să achite reclamantului 12,6 lei, cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs depunîndu-se la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2014.
Președinte, S. T. | ||
Grefier, I.-P. V. |
Red. Șt.T.
Tehnored. M.M.D.
4 ex./03.06.2014
← Obligaţia de a face. Sentința nr. 474/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 70/2014.... → |
---|