Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 17608/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 29 Mai 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător B. D. G.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 372 CA /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant G. NICUȘOR și pe intimat I. IAȘI-S.R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier Z. pentru intimat, lipsă fiind apelantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: verificând din oficiu competența cf. disp. art 131NCPC, instanța constată că este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Intimatul prin consilier Z. arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel.
Consilier Z. pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Instanța reține apelul spre deliberare și pronunțarea hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 01.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petentul G. N., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ intocmit la data de 26.05.2013 de intimatul I. Iași, a fost menținut ca legal și temeinic procesul verbal . nr._ intocmit la data de 26.05.2013 de către intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ intocmit la data de 26.05.2013, petentul a fost sancționat deoarece la data de 26.05.2013, a condus autoturismul cu viteza de 138 km/h, pe sector de drum limitat la 100 km/h, abaterea fiind inregistrata de aparatul radar si nu purta centura de siguranta.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Se arartă în considerentele hotărârii că, din cuprinsul procesului verbal . nr._/27.05.2013 se poate observa ca agentul constatator a indicat toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. De asemenea, instanța de fond a apreciat că, neindicarea in cuprinsul procesului verbal a seriei si numarului aparatului radar care a efectuat inregistrarea si lipsa mentiunii ca, inainte de inregistrare, a fost efectuata autotestarea nu sunt de natura sa atraga nulitatea procesului verbal de contraventie, legea neprevazand nimic in acest sens.
De altfel, prima instanță a apreciat ca si in conditiile in care criticile aduse de petent modalitatii de intocmire a procesului verbal ar fi reale, lipsa unor mentiuni care potrivit art.17 din OG 2/2001, nu sint prevazute sub sanctiunea nulitatii, pot determina anularea procesului verbal de contraventie numai daca se dovedeste existenta unei vatamari, ca efect al omisiunii, care nu poate fi inlaturata decit prin anularea actului constatator. Ori, in cauza de fata, petentul nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decit prin anularea procesului verbal, neadministrind nici un mijloc de proba in acest sens.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță, raportându-se practicii instanței de contencios al drepturilor omului, a reținut că, intimatul a facut dovada vinovatiei petentului in ceea ce priveste depasirea vitezei legale, cele consemnate in cuprinsul procesului verbal de contraventie fiind confirmate atat de inregistrarea video, cat si de buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, de atestatul de operator radar al agentului constatator, precum si de celelalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei.
In ceea ce priveste cea de a doaua fapta retinuta in sarcina petentului, respectiv nefolosirea centurii de siguranta, instanta de fond a constatat faptul ca petentul nu a adus nici o critica procesului verbal sub acest aspect. Mai mult, cat priveste savarsirea acestei contravetii, desi nu a fost contestata de catre petent, instanta constata ca, din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca agentul constatator, prin propriile simturi a perceput savarsirea acestei contraventii de catre petent, respectiv a faptului ca nu avea asupra sa permisul de conducere.
Or, in situatia in care fapta a fost constata personal de catre agentul constator ( si nu printr-un mijloc tehnic omologat ), procesul verbal de contraventie, ca act administrativ jurisdictional, incheiat cu respectarea tuturor conditiilor legale de forma si de fond se bucura de o prezumtie relativa de adevar si face dovada savarsirii faptei pana la proba contrara, sarcina probei revenind petentului, in conformitate cu principiul potrivit caruia, cel care face o propunere in fata judecatii este dator sa o probeze.
Prima instanță retine faptul ca, aceasta prezumtie nu este interzisa de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care in cauza C. Neata contra României, Plangerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, nu a aplicat garantiile oferite de latura penala a art.6, retinind lipsa prevederii in legea ntionala a inchisorii contraventionale. S-a aratat expres in considerentele hotaririi ca, atita timp cit organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizeaza mijloacele de proba pertinente si utile cauzei, in conditii de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garantiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.Din jurisprudenta constanta a Curtii, trebuie retinut ca celui sanctionat contraventional nu i se recunoaste ab initio si in orice situatie prezumtia de nevinovatie si, implicit, incidenta principiului „in dubio pro reo”.Concursul dintre cele doua prezumtii (legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumtia de nevinovatie a celui „acuzat”), care nu au un caracter absolut impune ca solutia sa fie determinata de probatiunea administrata in cauza.
Instanta de fond a constatat ca petentul nu a administrat nici un mijloc de proba cu care sa rastoarne prezumtia relativa de adevar de care se bucura procesul verbal de contraventie, in ceea ce priveste nefolosirea centurii de siguranta.
Referitor la solicitarea petentului privind inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului si inlaturarea sanctiunii de retinere a permisului de conducere, instanta retine ca, potrivit art.21 al.3 din OG 2/2001 sanctiunea ce se aplica contravenientului trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
De asemenea, la individualizarea sanctiunii, prima instanță a avut in vedere si faptul ca sanctiunea juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta este necesar ca in unele cazuri sa fie aplicata sanctiunea amenzii, sanctiunile juridice constituind mijloace de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate si de corectare a conduitei acestora pentru viitor.
Or, avand in vedere pericolul real in care sunt pusi participantii la trafic ca urmare a nerespectarii limitelor de viteza pe anumite sectoare de drum, accidentele de circulatie din acest motiv fiind frecvente, precum si importanta data de legiuitor respectarii regulilor de circulatie, printre care si purtarea centurii de siguranta, consecinta care s-ar fi putut produce, limitele sanctiunilor prevazute de actul normativ precum si criteriile prevazute de lege pentru stabilirea sanctiunii ce urmeaza a fi aplicate, instanta apreciaza ca atat sanctiunea amenzii cat si masura complementara au fost corect individualizate de organul constatator.
In baza acestor considerente, retinand faptul ca petentul se face vinovat de savarsirea contraventiilor retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat, a fost respinsă plangerea formulata, ca neintemeiata si s-a mentinut ca legal si temeinic procesul verbal de contraventie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul G. Nicușor, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului petentul, reiterând o parte din susținerile din plângere a arătat că, se impune înlocuirea amenzii cu avertisment dat fiind faptul că este student și nu obține venituri..
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă, prin concluziile orale, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 26.05.2013 s-a reținut că, petentul a fost sancționat deoarece, la data de petentul a fost sancționat deoarece la data de 26.05.2013, a condus autoturismul cu viteza de 138 km/h, pe sector de drum limitat la 100 km/h, abaterea fiind inregistrata de aparatul radar si nu purta centura de siguranta.
Dispoziții legale incidente:
OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: art. 49 alin 1 „ (1) Limita maxima de viteza in localități este de 50 km/h.;.. „art. 108 lit. c pct. 3: „ (1) Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza:.. c) 4 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 3. depasirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic;;” .
HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 181 alin 1: „(1) În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul..”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.
Tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantului fiind nefondate.
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, în speță, constatarea faptei contravenționale s-a efectuat pe de o parte cu mijloace tehnice omologate ( viteza) iar pe de altă parte, în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
De asemenea, este de reținut că petentul nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că nu stânjenea pietonul, aflat pe sensul său de mers.
Constatarea faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic întăresc această prezumție, prevederile art. 109 alin 2 fiind lipsite de echivoc, acesta stabilind că orice contravenție poate fi constatată cu unul din mijloacele menționate anterior.
În al doilea rând, este de remarcat faptul că, în practica judiciară înscrisul in forma electronica este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale,probei cu înscrisuri, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute d elege. Mai mult decât atât, în ceea ce privește contravențiile rutiere, există o dispoziție legală expresă care permite agentului constatator să constate asemenea fapte cu mijloace tehnice certificate, deci admisibilitatea unei astfe de probe își are support în dispozițiile legale.
Or, din verificarea CD-ului ce conține înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă cu certitudine săvârșirea acestora de către recurrent, drept pentru care, aceasta din urmă avea obligația de a face dovada contrară celor reținute și dovedite de către intimate, respective că nu avea viteza cu care a fost înregistrat și că nu se afla într-o zonă în care viteza era limitată, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto și CD-ul depus în susținerea procesului verbal, rezultă că apelantul a condus autoturismul 138 km/h, pe sector de drum limitat la 100 km/h.
Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în mod corect prima instanță a menținut în totalitate procesul verbal.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care este unul ridicat, dat fiind faptul că petentul a circulat cu o viteză destul de mare peste limita legală, într-o zonă cu limita de viteză redusă, urmările unei astfel de manevre putând fi din cele mai grave .
De asemenea, instanța mai are în vedere și modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea recurentului petent, constant de negare a situației de fapt, în condițiile existenței planșelor foto și a înregistrării video, atitudine ce duce la concluzia că petentul nu percepe cu adevărat pericolul în care a pus participanții la trafic și mai ales pietonii, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de G. NICUȘOR, împotriva sentintei civile nr_/01.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.05.2014 .
Președinte, P. C. D. | Judecător, B. D. G. | |
Grefier, L. A. |
L.A. 03 Iunie 2014
Red/. D.P.C.- 01.07.2014
2 ex.
Judecătoria Iași:A. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 370/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1371/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
