Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1234/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 4252/93/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1234
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 APRILIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecata formulata de reclamantul P. A. C. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B.-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin avocat, care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual fond, precum și faptul ca pârâtul a solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care:
Tribunalul procedează la detașarea filelor 35-36 din dosar, reprezentând note de ședință depuse la dosarul cauzei de către pârât, si le comunica reclamantului, prin apărător.
Tribunalul, constată ca este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauza, raportat la dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Tribunalul constata ca este competent material si teritorial in solutionarea cauzei in baza art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004.
In baza art.248 alin.1 NCPC pune in discuție excepția lipsei de interes invocata de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul personal solicita respingerea excepției lipsei de interes. Arată ca intrucat la data introducerii actiunii, in decembrie 2013,permisul era reținut, insă perioada de reținere a permisului a expirat la data de 06.01.2014, apreciaza ca cererea a rămas fără obiect. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei un extras de pe portalul Judecătoriei B. cu privire la dosarul nr._/197/2013 cu aceleași părți, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Tribunalul ia act că reclamantul, prin apărător, înțelege să se folosească de înscrisurile depuse la dosarul cauzei si reține cauza in pronunțare pe excepția lipsei de interes invocata de parat prin notele scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 20.12.2013, reclamantul P. A. C. a chemat in judecata pârâta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B.-SERVICIUL RUTIER solicitând suspendarea de urgență a sancțiunii contravenționale de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile, dispusa prin actul intitulat Invitație nr._/22.10.2013, comunicat la 02.12.2013 și adusa la îndeplinire efectivă la data de 06.12.2013 prin predarea permisului de conducere.
În motivarea cererii, reclamantul arată ca apreciază ca măsura dispusa de Serviciul Rutier al IJP B., care afectează un drept câștigat de subsemnatul (dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice), în sensul suspendării exercitării acestuia pe o perioada de 30 de zile, este nelegala și încalcă în mod prejudiciabil următoarele texte de lege: art. 103 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 actualizata; art. 118 alin. (3), (2) rap. la art. 96 alin. (2) pct. b din OUG nr. 195/2002 actualizata; art. 21 din Constituția României (liberul acces la justiție, soluționarea cauzei într-un termen rezonabil) și art. 6.1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În speță, subsemnatului i s-a comunicat măsura dispusă la 22.10.2013 abia la data de 02.12.2013, adică cu depășirea cu mult a termenului imperativ de 10 zile. Acesta începe să curgă de la data săvârșirii ultimei contravenții, iar rațiunea acestui termen constă în aceea ca ultima contravenție să poată fi contestată în mod efectiv în termen de 15 zile. Astfel, chiar dacă petentul formulează o plângere nefondată față de ultima sancțiune contravențională, prin efectul legii măsura complementară este suspendată până la soluționarea plângerii, timp în care s-ar fi anulat alte sancțiuni mai vechi, ca efect al art. 103 alin. (4) Cod rutier. Or, ca efect al comunicării cu peste 2 luni întârziere a măsurii dispuse, subsemnatul nu mai sunt în măsură să contest sancțiunea aplicată în temeiul art. lO3 alin. (1) lit. a Cod rutier.
Petentul nu avea de unde să știe la momentul săvârșirii ultimei contravenții că urmează să fie sancționat și pentru cumul de puncte, pentru că nu este obligat de lege să țină o evidență a acestor puncte, iar agentul constatator nu i-a comunicat acest aspect, deși poliția rutieră este obligată de lege să țină o astfel de evidență.
Orice măsura de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule este definită de art. 96 alin. (2) pct. b din OUG nr. 195/2002 actualizată ca o sancțiune contravențională complementară. Am contestat pe calea unei plângeri contravenționale această măsură. Faptul că poliția rutieră B. susține că măsura a fost luată prin act administrativ nu înlătură consecința finală practică a afectării dreptului subsemnatului dreptul de a conduce al subsemnatului este suspendat pe 30 de zile.
În același timp, poliția rutieră B. s-a prevalat de același argument pentru a refuza restituirea provizorie a permisului de conducere până Ia soluționarea plângerii contravenționale formulate de petent. În opinia acestei instituții (furnizată atât în scris Ia 09.12.2013, cât și verbal Ia aceeași data, în cursul audienței cu delegatul Șefului Serviciu Rutier), măsura de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule dispusă în acest caz concret nu ar putea fi atacată decât pe calea contenciosului administrativ. Or, chiar angajații poliției rutiere au recunoscut verbal aspectul că soluția unei eventuale astfel de plângeri în contencios administrativ va fi pronunțată de instanțele judecătorești cu mult după încheierea perioadei de 30 de zile de suspendare.
În opinia petentului (care va fi analizată de Judecătoria B. în cadrul procesului de soluționare a plângerii contravenționale), natura juridică a oricărei măsuri de suspendare a dreptului de a conduce este una contravențională în fapt - efectul acesteia (imposibilitatea de a conduce autovehicule) fiind același indiferent dacă măsura se ia printr-un act intitulat "Proces verbal" sau prin alt act intitulat "Dispoziție”.Același act normativ dispune la art. 118 alin. (2) și (3) că plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare, organul de poliție fiind obligat să restituie permisul în mod provizoriu, până la soluționarea plângerii.
Subliniază că legea nu distinge între plângerile formulate împotriva măsurilor luate prin proces verbal sau a celor luate în temeiul art. 103 Cod rutier ("Art. 118, (2): Plângerea suspendării executarea amenzilor și a sancțiunilor complementare de la data înregistrării acesteia și până la data pronunțării instanței judecătorești"). Or, chiar norma legală definește suspendarea ca măsură contravențională complementară _ art. 96 alin. (2) lit. b din oua 195/2002.
Procedura de verificare a legalității unui act normativ pe calea contenciosului este una condiționata de o procedura prealabila.
Prin urmare, măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile dispusă în temeiul art. 103 alin. (1) lit. a Cod rutier nu are prevăzută în legislație o cale de atac în justiție aptă de a proteja dreptul înainte de a fi vătămat decât în ipoteza în care se dă eficiență art. 118 alin. (2), (3) Cod rutier_și se restituie provizoriu permisul de conducere către petent până la pronunțarea instanței de judecată investită cu soluționarea plângerii împotriva măsurii dispuse.
Conform prevederilor art. 6.1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul Ia justiție trebuie sa fie unul efectiv, apt de a apara dreptul persoanei.
Cu alte cuvinte, un acces Ia justiție, soldat (ca în speța de fața) cu o soluție de anulare ce se va pronunța dupa trecerea celor 30 de zile de suspendare dispuse împotriva petentului, constituie doar o aparența de acces la justiție, un acces formal, contrar atât literei cât și spiritului Convenției"", De asemenea, procesele trebuie soluționate într-un termen rezonabil.
În speța de fața, termen rezonabil ar exista în ipoteza în care procesul s-ar soluționa înainte ca dreptul petentului sa fie afectat de măsura suspendării (adica în mai puțin de 5 zile ceea ce în practica este absurd, sau inainte ca cele 30 de zile de suspendare a dreptului sa se scurga).
În dovedirea cererii, reclamantul solicită proba cu înscrisuri.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
La data de 10.03.2014, pârâtul a depus la dosarul cauzei note de ședință solicitând respingerea cererii de chemare in judecata. Arată că cererea reclamantului este lipsită de interes, având in vedere ca perioada pentru care a fost dispusă măsura de suspendare a dreptului de conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 07.12.2013 s-a împlinit; pe fondul cauzei, se arata ca măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost dispusă in mod legal și temeinic.
In baza art.248 alin.1 NCPC tribunalul se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei lipsei de interes invocata de parat si pusa in discutia partilor la primul termen de judecata din 07.04.2014.
In fapt se retine ca prin actul administrativ nr._/22.10.2013 emis de Seful serviciului rutier din cadrul IPJ Brasov – Serviciul Rutier s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 zile, masura luata in baza art.103 alin.1 lit.a din OUG nr.195/2002 intrucat reclamantul acumulase 16 puncte de penalizare. Masura suspendarii a inceput cu data de 07.12.2013 si s-a sfarsit pe data de 07.01.2014, conform art.181 alin.1 pct.3 NCPC (când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an).
Potrivit art.33 NCPC interesul de a acționa trebuie sa fie determinat, legitim, personal, născut si actual.
Raportând situația de fapt la prevederea susmenționata, tribunalul apreciază ca reclamantul nu mai justifica un interes actual pentru a solicita suspendarea actului administrativ, astfel ca va fi admisa exceptia si respinsa cererea in consecinta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge acțiunea formulata de reclamantul P. A. C. cu domiciliul ales in București, prin avocat C. D., .. 196, ., ., Sector 2 în contradictoriu cu pârâta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B.-SERVICIUL RUTIER cu sediul in Brasov, .. 28, J. B. in consecința.
Cu recurs in 5 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 07.04.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Redact. D.A/22.05.2014
Tehnored M.R
4ex/comunicat 2ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2508/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 107/2014.... → |
|---|
