Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 71/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 5111/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE nr. 71 R
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
Judecător: M. R. R.
Judecător: C. G.
Grefier: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimatul B. A. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către
recurenta – intimată, constatând că recursul este formulat în termenul legal și nu s-au solicitat probe noi in calea de atac, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6307/01.01.2013 în cadrul dosarului nr._ Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. A. V. și în consecință a anulat procesul-verbal . nr._/2011.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în fapt, prin procesul verbal . nr._/2011 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 26.11.2010 petentul a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe A2 km 12+450 m, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a constat următoarele următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat, respectiv:
•existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
•toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
•legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
•textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită în ziua de 26.11.2010, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a acestuia a fost întocmit la data de 12.05.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Împotriva acestei sentințe, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2013, solicitând ca, prin hotarirea ce se va pronunta, in conformitate cu dispozitiile art 312 alin 3 si 5 coroborat cu art. 304 lit. 8 si 9 Cod Procedura Civila si art 3041 Cod Procedura Civila, sa se dispună admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate in sensul respingerii actiunii si mentinerea Procesului Verbal de Constatare a Contraventiei ca temeinic si legal intocmit.
In fapt a arătat că petentul B. A. V., a formulat plingere contraventionala impotriva Procesului Verbal de contraventie . 11 nr._ intocmit de Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, prin care aceasta constata ca, la data de 26.11.2010, pe Autostrada-A2 km12+450m; Localitatea: Olina, jud IF, autovehiculul cu numarul de inmatriculare_ circula fara rovinieta valabila.
Recurenta contestatoare, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-CESTRIN, a depus la dosarul cauzei plansa foto, fara intimpinare, fapta savirsita constituind contraventie conform art.8 alin 1 din 00 15/2002, aplicindu-se sanctiune conform art. 8 alin 2 din acelasi act normativ, Procesul Verbal fiind intocmit respectind dispozitiile 00 2/2001, art. 34.
Din interpretarea 00 2/2001, art. 34, Procesul Verbal mat sus mentionat a fost intocmit respectind conditiile de forma impuse, la data contraventiei, pentru auto vehiculul cu nr._ neexistind rovinieta valabila.
A apreciat că probele au fost gresit interpretate, in raport de art.304 pct. 8 si art. 312 (3) Cod proc.civ. si art . 9 alin 3 din 00 15/2002 si astfel, a hotarit ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerind ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor t art. 8 alin (1)".
Potrivit art. 13 alin. 1 din 00 2/2001 "Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savirsirii faptei."
Asadar, in speta noastra, fapta a fost savarsita la data de la data de 26.11.2010, iar amenda a fost aplicata la data de 12.05.2011 cand a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de catre C. Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adica in termenul legal de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ a fost comunicat contravenientului in data de 19.05.2011, la un interval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din 00 2/2001, care perevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."
Din interpretarea prevederilor articolelor mai sus mentionate, rezulta faptul ca, prin aparitia Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scurt decat termenul general de 6 luni.
In drept, recurs a fost întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8, art 312 alin. (3) Cod proc. Civ.
Intimatul – petent nu a formulat întâmpinare și solicitat administrarea altor probe în calea de atac.
Analizând sentința recurată prin raportare la motivele re recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin sentinta civila recurata Judecatoria Cornetu a admis plangerea contraventionala formulata, retinand ca dispozitiile art. 9 alin 3 din OG 15/2002, astfel cum au fost modificate de Legea 144/2012 instituie un termen special de prescriptie a raspunderii contraventionale, derogatoriu de la cel instituit de art. 13 alin 1 din OG 2/2001.
Tribunalul retine insa ca potrivit dispozitiilor legale invocate de instanta de fond in sustinerea solutiei adoptate „procesul verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale pentru incalcarea dispozitiilor art. 8 alin 1”
Ori dispozitiile art. 9 alin 3 din OG 15/2002 sus-citate trebuie interpretate prin raportare la intreg continutul actului normativ din care acestea fac parte, cu precadere la dispozitiile art. 8 alin 1 din acelasi act normativ care prevede ca fapta de a circula pe drumurile publice fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie continua”
Retinand, totodata, dispozitiile art. 13 alin 2 teza finala din OG 2/2001 conform carora contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, tribunalul constata ca dispozitiile art. 9 alin 3 din OG 15/2002 nu instituie un termen special de prescriptie a raspunderii contraventionale ci au fost edictate spre a delimita, in timp, perioada in care nu poate fi aplicata o alta sanctiune contraventionala pentru aceeasi fapta, considerata a fi savarsita (ca orice contraventie continua) la data constatarii.
Totodata, tribunalul retine ca prin plangerea contraventionala formulata la 9.04.2011 petentul intimat B. A. V. a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/12.05.2011, aratand, printre altele, ca acestea nu i-au fost niciodata comunicate
Tribunalul retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 31 alin 1 din OG 2/2001 impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se poate formula plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia.
De asemenea, dispozitiile art. 14 alin 1 din acelasi act normativ prevad un termen de prescriptie a dreptului de a obtine executarea sanctiunii contraventionale de o luna, termen ce curge de la data comunicarii procesului verbal.
Asa stand lucrurile, justa solutionare a cauzei impunea instante de fond sa determine, in primul rand, daca procesul verbal contestat a fost vreodata comunicat petentului intimat de catre recurenta, asa cum aceasta sustine (fila 34 dosar fond)
Cum stabilirea corecta a realitatii comunicarii procesului verbal impune audierea martorilor indicati in cuprinsul procesului verbal de afisare, proba ce nu poate fi administrata in recurs, tribunalul, pentru motivele deja enuntate, urmeaza a admite calea de atac si va casa hotararea pronuntata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
In rejudecare instanta de fond va analiza cu prioritate aspectele legate de comunicarea in termen a procesului verbal, prin raportare la dispozitiile art. 31 si art. 14 din OG 2/2001
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
TRIBUNALUL
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimatul B. A. V..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2014.
Președinte, A. M. C. | Judecător, M. R. R. | Judecător, C. G. |
Grefier, M. M. A. |
Red. Jud. fond C. A. C./Judecătoria Cornetu
Red.jud.AMC/20.01.2014
Thn.red. MMA
Ex.2
| ← Litigiu privind domeniul public. Sentința nr. 3316/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2666/2014.... → |
|---|
