Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 14-10-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 10607/1748/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2308R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. R. SRL împotriva sentinței civile nr.969/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal nr._, încheiat la data de 16.06.2011.
În motivarea plângerii, petenta a precizat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001, vătămarea produsă constând în imposibilitatea cerificării absenței/prezenței la momentul controlului a unui reprezentant legal al petentei care ar fi avut dreptul de a face obiecțiuni. Din consultarea procesului-verbal rezultă că de față se afla prepusul societății, conducătorul auto Morlovea M., iar la momentul constatării contravenției singura persoană care putea formula obiecțiuni era șoferul mașinii și nu există nicio dovadă că s-a pus în vedere șoferului să formuleze obiecțiuni.
Petenta a mai arătat că în legislația europeană aplicabilă contravențiilor se aplică prezumția de nevinovăție, agentul de control având obligația de a proba fapta săvârșită prin orice mijloace de probă, fapt ce nu s-a întâmplat în cazul de față. Din perspectiva CEDO procesul-verbal de contravenție trebuie să aibă la baza întocmirii sale probe temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului, mențiunile agentului constatator neputând fi singurul temei pentru aplicarea sancțiunii în absența unor alte mijloace de probă.
Totodată, agentul constatator nu a respectat prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 care au caracter imperativ, iar încheierea actului constatator cu încălcarea acestor dispoziții legale atrage nulitatea actului de sancționare.
De asemenea, sancțiunea nu a fost aplicată cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind aplicată amendă la maximul legal.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În susținerea acțiunii, petenta a anexat, în copie, procesul-verbal de contravenție și înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 3099/04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2011
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a precizat că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. c din O.G NR 7/2010, reținându-se că în urma controlului din 16.06.2011 s-a constatat că autovehiculul petentei a circulat cu depășirea lungimii maxim admise, fiind de 21,90 m, cu 3,15 m mai mult față de 18, 75 m maxim admisă de lege pe drumurile naționale, fără a deține autorizație specială de transport.
De asemenea, procesul-verbal de contravenție nu prezintă vicii de formă sau de fond, fiind încheiat cu respectarea art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, iar singura persoană în măsură să formuleze obiecțiuni nu poate fi decât reprezentantul legal al societății și nu șoferul acesteia, care are calitatea de prepus.
Totodată, la fața locului nu a putut fi identificat nici un martor, iar agentul constatator a motivat lipsa martorului potrivit art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Pe fondul cauzei, petenta nu a înțeles să formuleze apărări ceea ce echivalează cu recunoașterea faptei.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului din prisma probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr._, încheiat la data de 16.06.2011, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 17.500 lei, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. c din OG nr. 43/1997, reținându-se, în esență, că în urma controlului efectuat la data de 16.06.2011, s-a constatat că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, utilizat de petentă, a circulat pe traseul (P-PC) Slobozia; INT DN2A-DN21-MG;INT DN21-DJ201;INTA2-DN21(Drajna); INT A2-DN3 (L.); Drum DNA2 km 19 plus 800, cu dimensiunile L=21,90 m, l=2,55 m, h=4.00 m, fata de L=18,75 m, l=2,55 m, h=4.00 m admise pe traseu, fără a deține autorizație special de transport.
În soluționarea plângerii contravenționale, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă petentul și celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Având în vedere că, în materie contravențională, analiza formei procesului-verbal primează față de analiza fondului, instanța, examinând mai întâi acest act sub aspectul legalității întocmirii, constată că au fost respectate toate condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001. De asemenea, în cauză nu se poate reține niciunul din motivele de nulitate absolută a procesului-verbal prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, actul constatator fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent constând în încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că, potrivit acestor dispoziții legale, „ în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „ alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă în mod evident că, în situația în care procesul-verbal este încheiat în lipsa persoanei sancționate, cum este cazul în speța de față, nu există această obligație a agentului constatator de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, iar șoferul nu este reprezentantul legal al persoanei juridice, ci doar un prepus al societății.
Astfel, eventuala încălcare a prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 nu atrage nulitatea actului de sancționare, în condițiile în care petenta are posibilitatea de a contesta actul de sancționare prin intermediul plângerii contravenționale, invocând, astfel, în fața instanței de judecată, obiecțiunile pe care le are cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
În ceea ce privește, încălcarea art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că nerespectarea acestor texte de lege atrage nulitatea actului de sancționare doar, în condițiile în care petenta face dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, ori petenta nu a făcut dovada existenței unei asemenea vătămări în cauză.
În ceea ce privește temeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că fapta a fost constatată personal de agentul instrumentator, ori, tocmai constatările personale ale unui organ al statului dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar petenta nu a dovedit o situație contrară.
Mai mult, petenta a invocat doar aspecte de nelegalitate a actului de sancționare și anume vicii de formă, fără să conteste realitatea faptei consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța de fond a apreciat că s-au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, iar în cauză nu există împrejurări de natură a impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, fapta săvârșită de petentă prezentând un grad de pericol social ridicat.
Împotriva sentinței civile nr. 969/05.02.2013, a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și pe fond admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a analizat contestația sub aspectul nulității absolute a procesului verbal.
Astfel s-a susținut că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni la procesul verbal de contravenție, vătămare care constă în imposibilitatea verificării prezenței/absenței la momentul controlului a unui reprezentant legal al său care ar fi avut dreptul de a face obiecțiuni împotriva acestuia conform legii.
S-a mai arătat că la momentul constatării contravenției și aplicării sancțiunii singura persoană care avea posibilitatea de a formula obiecțiuni era șoferul mașinii și ar fi fost în măsură să își exprime punctul de vedere cu privire la fapta comisă și sancționată disciplinar, ori la dosar nu s-a depus nicio dovadă în sensul că i s-a pus în vedere acestuia să formuleze obiecțiuni iar la rubrica mențiuni se menționează: „nefiind de față la momentul încheierii PVC contravenientul nu a putut formula obiecțiuni.”
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză aspect ce reiese din analiza considerentelor sentinței civile recurate.
Astfel, s-a arătat că din analiza autorizației de transport rezultă cu claritate și fără echivoc că societatea deținea în momentul efectuării controlului autorizația specială de transport, astfel că sancțiunea amenzii aplicate până la maximul prevăzut de lege este disproporțională față de fapta săvârșită, împrejurările săvârșiri acesteia, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmare produsă.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 01.10.2014, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la prima critică adusă sentinței civile, intimata a arătat că la momentul efectuării controlului, nu se afla în autovehicul decât conducătorul auto care nu a făcut dovada că ar putea avea altă calitate decât cea de conducător auto și însăși recurenta precizează că acesta avea calitatea de prepus al său. Intimata a susținut că singura persoană în măsură să formuleze obiecțiuni la procesul verbal de contravenție era reprezentantul legal al recurentei, care nu a putut fi identificat șoferul având doar posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la situația reținută în urma controlului, posibilitate de care nu a înțeles să uzeze.
În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la existența unei autorizații speciale de transport, intimata a arătat că aceasta a fost pusă pentru prima dată în discuție în fața instanței de recurs, în fața primei instanțe nefiind învederată existența acesteia.
Cu privire la autorizația specială de transport nr._/2011 invocată de recurentă, intimata a arătat că aceasta a fost eliberată de agentul constatator la momentul sancționării contravenționale, conform art. 611 din O.G. nr. 43/1997.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele
Prin procesul verbal nr._, încheiat la data de 16.06.2011, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 17.500 lei, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. c din OG nr. 43/1997, reținându-se, în esență, că în urma controlului efectuat la data de 16.06.2011, s-a constatat că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, utilizat de petentă, a circulat pe traseul (P-PC) Slobozia; INT DN2A-DN21-MG;INT DN21-DJ201;INTA2-DN21(Drajna); INT A2-DN3 (L.); Drum DNA2 km 19 plus 800, cu dimensiunile L=21,90 m, l=2,55 m, h=4.00 m, fata de L=18,75 m, l=2,55 m, h=4.00 m admise pe traseu, fără a deține autorizație specială de transport.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, ora neregăsindu-se în acea enumerare.
Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Cu privire la nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/ 2001, tribunalul reține că nesocotirea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Sarcina probei in dovedirea vătămării ii incumba recurentei petente.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că potrivit disp. art. 61 alin.1 lit. c din OG nr. 43/1997 constituie contravenție încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor fără AST.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Nu pot fi primite apărările referitoare la deținerea autorizației speciale de transport nr._/2011 la momentul efectuării controlului având în vedere că acest document a fost emis de organul constatator cu ocazia întocmirii procesului verbal. Întocmirea AST la momentul efectuării controlului rezultă din cuprinsul procesului verbal în care se menționează atât sumele de plată stabilite în sarcina contravenientei ca urmare a emiterii autorizației cât și numărul și data acesteia.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei dar, mai ales, atitudinea contravenientei care a încercat să inducă în eroare instanța depunând în calea de atac AST emisă de organul constatator cu ocazia constatării săvârșirii contravenției, susținând că a obținut acest document anterior controlului.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. R. SRL împotriva sentinței civile nr.969/05.02.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: CD./2exemplare
Jud.fond :Ț. C. - Jud. /Cornetu
| ← Pretentii. Sentința nr. 2933/2014. Tribunalul ILFOV | Litigiu privind domeniul public. Sentința nr. 3316/2014.... → |
|---|
