Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2571/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2571/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 553/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2571R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.2737/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. E., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că intimata a depus întâmpinare într-un singur exemplar, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.01.2012, sub nr._, petenta A. E. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/19.12.2011 întocmit de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si exonerarea de plata amenzii și a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii petenta arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, fiind abuziv încheiat.
În drept cererea se întemeiază pe prevederile O.G nr.2/2001.
În dovedirea plângerii formulate petenta a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul verbal de contravenție contestat, alte înscrisuri.
Intimata nu formulat întâmpinare.
A depus la dosar planșă foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a admis plângerea pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2.
Conform art.9, alin.2, fraza a II-a, din O.G. nr.15/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I, pct.3 din Legea nr.144/2012, ”procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”, astfel că având în vedere principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzut de art.15, alin.2 din Constituția României, reluat și în art.12 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că în cauza de față procesul-verbal contestat a fost întocmit și comunicat petentei la mai mult de 30 de zile de la data constatării contravenției, motiv pentru care constată intervenită încălcarea articolului mai sus menționat, fapt de natură a produce o vătămare petentei care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea procesului-verbal contestat.
Instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2737/10.04.2014, a formulat recurs intimata solicitând casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin cererea de recurs recurenta a invocat excepția lipsei de interes a petentei A. E. motivat de faptul că procesul verbal a fost întocmit pe numele lui P. A..
În motivare recursului recurenta a arătat că în prezenta speță fapta a fost constatată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13. A.. 1 din OG nr. 2 din 2001 și comunicat respectându-se dispozițiile legale.
Astfel s-a arătat în speță fapta de data săvârșirii faptelor și datele întocmirii întocmit proceselor verbale de constatarea a contravenției acestea au fost întocmite în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 și comunicat petentei cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
În opinia recurentei din interpretarea logico – sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept au fost în invocate prevederile art. 304 pct. 8, art. 312 c. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 23.10.2014, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la excepția lipsei de interes intimata a arătat că interesul său în promovarea acțiunii este atât unul material cât și unul moral, întrucât chiar dacă plata amenzii se stinge prin moartea contravenientului, aceasta nu înseamnă necunoașterea posibilității succesorilor de a se adresa instanței de judecată pentru constatarea acestui fapt.
Pe fondul cauzei intimata a arătat că procesul verbal este netemeinic întrucât autoturismul a fost înstrăinat în data de 11.04.2014 astfel încât la data săvârșirii faptei contravenționale 26.06._ și la data constatării contravenției 19.12.2011, numitul A. P. nu avea obligația de achiziționare a rovinietei pentru autoturismul menționat.
Intimata a arătat că potrivit art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002, obligația de achiziționare a rovinietei revenea noului proprietar al autovehiculului.
S-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente disp. art. 9 alin. 2 din OG 15/2002 astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 3 din legea nr. 144/2012.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimata nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost surprins pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Cu toate acestea, tribunalul reține că autoturismul în litigiu a fost înstrăinat de intimat către M. L., astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare la fila 6 dosar fond, operațiune urmată de efectuarea de către petent a formalităților de radiere din evidențele organului fiscal (fila 7 dosar fond).
In concluzie, tribunalul reține că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, prezentele considerente urmând a înlocui motivarea reținută de prima instanță.
Prin urmare, fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Pentru aceste motive, care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 312 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.2737/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. E. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014
Președinte Judecător Judecător
C. D. M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: CD./2exemplare
Jud.fond :M. V. B.- Jud. /Cornetu
| ← Pretentii. Sentința nr. 2578/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1035/2014.... → |
|---|
