Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6716/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6716/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 1689/1748/2013
DOSAR NR.1689/_/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 164A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.04.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul N. C. A. împotriva sentinței civile nr.6716/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul petent personal legitimat cu CI . nr._, și martorul G. F. G., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelantul, cu privire la situația de fapt arată că la data producerii incidentului se îndrepta spre casă iar aproximativ 3 Km după ieșirea din . pe banda a II a de mers în spatele său se afla o mașină, care în momentul în care a dat semnat să intre pe prima bandă de mers a pus girofarul și la oprit. Agentul de poliție i-a menționat faptul că a fost oprit pentru neacordare de prioritate pietonilor și că aceștia trebuie încurajați să traverseze. Susține că incidentul se petrecuse cu trei kilometrii înainte de a fi fost oprit și că agentul de poliție îl putea opri mai înainte. Arată că la acel moment se întorcea de la serviciu și cu el în mașină se afla soția sa și soții G. pe care îi luase de la stația de metrou Eroii Revoluției, aceștia din urmă se aflau pe locurile din spate.
Tribunalul procedează la audierea martorului propus G. F. G., în condițiile prevăzute de disp. art. 318-321 C. proc. Civ., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
După audiere martorului, apelantul arată că la momentul producerii incidentului lucra în zona Unirii – București, și că de obicei îl lua pe martor din acea zonă și este posibil ca și în ziua incidentului să-l fi luat pe acesta de la Unirea.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
Apelantul solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul anulării procesului verbal de contravenție. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 22.02.2013, petentul N. C. A. a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.02.2013 întocmit de către intimată.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se afla niciun pieton pe trecere.
In drept a indicat OG 2/2001 si Constitutia Romaniei.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii, aratand ca procesul-verbal este legal si temeinic.
La termenul din 9.10.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin sentința civilă nr.6716/16.10.2013, Judecătoria Cornetu a respins plângerea ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimata IPJ Ilfov petentul a fost sancționat, în baza art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare pe sensul sau de mers.
Conform art 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Verificând îndeplinirea condițiilor de validitate prevăzute de art 16 si 17 din OG nr 2/2001, instanța constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ cuprinde data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contraventionale, textul legal care sancționează fapta și semnatura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal se retin urmatoarele:
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale (art. 1169 din vechiul cod civil), acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba este amenda, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care sa răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, reiese că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 6716/16.10.2013, a formulat recurs petentul solicitând admitere recursului.
În motivare s-a arătat sub aspectul lipsei proporționalității dintre sancțiunea aplicată și gradul de pericol social al faptei că instanța de fond, prin pronunțarea dată, apreciază că lucrătorul de poliție a reținut concret situația de fapt și astfel în speță pericolul social este evident, apreciere care în opinia recurentului este susținută doar de calitatea agentului constatator, al cărui punct de vedere instanța și l-a însușit în totalitate, privind incidența în cauză a disp. art. 135 lit. h. din H.G. nr. 1491/2006, privind aprobarea OUG 195/2002.
În opinia recurentului interpretarea strictă a art. 135 lit. h. din H.G. nr. 1491/2006, privind aprobarea OUG 195/2002, fără a fi coroborat cu OUG 195/2002 este vădit nelegală, fiind făcută fără a stabilii exact limitele în care au fost încălcate valorile sociale precum și gradul de vinovăție.
S-a mai arătat că deși pe trecerea de pietoni la acel moment nu exista nicio persoană, instanța de fond a reținut că petentul nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt diferite față de cea înscrisă în procesul verbal de contravenție.
Recurentul a mai susținut că la încheierea procesului verbal agentul de poliție trebuia să țină cont de împrejurările reale în care a parcurs trecerea de pietoni, în sensul că viteza de rulare era foarte mică deoarece abia plecase de la semafor și nu exista niciun impediment în acordarea priorității de trecere a pietonilor, dacă aceștia ar fi existat. Astfel, faptul că nu s-a putut identifica nicio persoană care să fi surprins incidentul întocmai ca agentul de poliție rutieră, că nu s-a procedat la identificarea de către agentul de poliție a pietonilor angajați în trecere reprezintă în opinia recurentului, circumstanțe verifice în sensul disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Recurentul a critica soluția instanței de fond și prin prisma probatoriului administrat în cauză. Astfel a arătat că deși a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă care nu a fost administrată de instanța de fond. Recurentul a susținut că versiunea agentului constatator reținută de instanța de fond ca fiind legală nu poate fi veridică, întrucât s-a oprit la o distanță foarte mare de trecerea de pietoni, fapte care i-ar fi dat posibilitatea să intre în legătură directă cu pietonii angajați în traversare.
În drept au fost invocate disp. art. 483 și urm., art. 254 și art. 255, art. 309 C. proc. Civ, art. 31 alin. 1 și art. 32 alin. 3 din O.G. 2/2001, art. 109, pct. 9, și art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
Deși legal citat cu copia motivelor de recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2014, Tribunalul a pus în discuția părților și a calificat calea de atac ca fiind apel.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate și a probelor administrate, Tribunalul constata următoarele:
Prin procesul-verbal CP nr._/20.02.2013 petentul a fost sancționat contravențional întrucât nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, aflată pe sensul său de mers, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, tribunalul apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Cu privire la sancțiune, tribunalul reține că aceasta a fost corect individualizată în raport de limitele speciale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, tribunalul reține următoarele:
Un proces-verbal de constatare a contravenției, în situația în care a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite în acest sens de actul normativ care-l reglementează, se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate în sensul că cele reținute în conținutul acestuia referitor la fapta ilicită comisă sunt cele corespunzătoare adevărului.
Această prezumție este una relativă, deoarece spre deosebire de actele autentice comune care se bucură de o prezumție de veridicitate în principiu absolută (dovada faptului că cele cuprinse în conținutul acestuia nu sunt conforme cu adevărul, neputându-se face altfel decât prin efectuarea procedurii înscrierii în fals), procesul-verbal de constatare a contavenției se bucură de o prezumție de veridicitate relativă, dovada faptului că cele cuprinse în conținutul acesteia nu sunt conforme adevărului putând fi făcute prin orice mijloace de probă.
Prin urmare, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanța, în temeiul art. 167 Cod procedura civila, reușește să dovedească faptul că situația reținuta în conținutul procesului-verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite acțiunea și va anula procesul-verbal.
În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces-verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze în primul rand faptul dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt decât cea reținută în conținutul procesului-verbal și, în al treilea rand, dacă această stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului-verbal.
Astfel, în primul rand, instanța constată faptul că petentul a solicitat în conformitate cu prevederile art. 258 NCPC, încuviintarea de probe în vederea dovedirii existenței în speță a unei stări de fapt contrare cu cele reținute prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză.
În al doilea rand, tribunalul va constata faptul că, din coroborarea celor arătate de petent în conținutul plângerii cu cele declarate de numitul G. F. G., în calitate de martor în prezenta cauză audiat în mod nemijlocit de tribunal, rezultă o stare de fapt contrară celor reținute în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, coroborând cele declarate de martorul ocular al evenimentelor petrecute cu cele arătate de petent în cuprinsul plângerii rezultă că pe trecerea de pietoni din localitatea Jilava nu se afla angajata in traversare nicio persoana, ci doar niste copii se jucau langa gard. Martorul a mai declarat ca petentul a fost oprit de echipajul de politie abia la iesirea din localitatea Jilava.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv aceea ca răsturnarea prezumției relative în ceea ce privește veridicitatea celor reținute în conținutul procesului-verbal să poată avea un efect care să permită instanței admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului”.
Prin urmare din analiza textului legal citat mai sus rezultă că, un element esențial în ceea ce privește comiterea faptei și în lipsa căruia nu se poate susține existența unei contravenții este condiția traversării regulamantare a intersecției de către pietoni în momentul în care autoturismul trecere peste locul special amenajat.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză, petentul dovedind faptul că trecerea sa peste locul special amenajat s-a realizat în momentul în care nu existau pietoni angajați în mod regulamentar în traversarea intersecției, a reușit nu numai să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, ci a dovedit și lipsa unui element esențial pentru întrunirea tuturor condițiilor laturii obiective a contravenției, respectiv acela a traversării regulamentare a străzii de către pietoni.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Văzând dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului nu întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul nu a manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile de circulatie in privinta acordarii prioritatii de trecere pietonilor angajati in mod regulamentar in traversare.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art.480 alin.2 NCPC, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentinta apelata în sensul admiterii plangerii și anularii . nr._/20.02.2013, cu consecinta exonerarii petentului de executarea sanctiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul N. C. A. domiciliat în București, C.. Rahovei, nr. 322, ., ap. 68, ., împotriva sentinței civile nr.6716/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr. 7, sector 2.
Schimba in tot sentinta apelata in sensul ca:
Admite plangerea.
Anulează procesul verbal . nr._/20.02.2013.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
Președinte Judecător
M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: A.D./4ex
Jud.fond :C. D.– Jud
Comunicat 2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2666/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1264/2014.... → |
|---|
