Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7844/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7844/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 4712/1748/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.7844/02.12.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecata, stadiu procesual apel, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata și reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la data de 30.09.2014.
Pronunțata in ședința publică, zi, 23.09.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.535A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.7844/02.12.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.09.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.07.2013, sub numărul_ petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata ISCTR, anularea procesului-verbal . nr._/21.06.2013 întocmit de către intimată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În fapt, s-a arătat că prin respectivul proces-verbal au fost sancționați în mod nelegal pentru nerespectarea perioadei minime de odihnă, fapta neexistând în realitate, agentul constatator interpretând în mod eronat diagramele puse la dispoziție.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, C.pr.civ.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea ți administrarea probei cu înscrisuri, atașând plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat, împuternicire.
Plângerea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata ISCTR a depus la data de 24.09.2013, prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată.
În esență, s-a arătat că în urma controlului efectuat în data de 20.06.2013, pe DN CB, km 54, Domnești, jud. Ilfov, s-a constat că în perioada 22.05.2013, ora 8:00 – 19.06.2013, ora 23:00, certificatul de atestare a activității avea bifat punctul 17, iar la data de 19.06.2013, ora 23:00 a fost introdusă în aparatul tahograf diagrama, prin urmare nu s-a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea prevederilor art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001, nefiind identificate vătămări suferite de către petentă care să impună anularea procesului-verbal. De asemenea, actul de constatare și de sancționare este temeinic întocmit, fapta existând, fiind corect individualizată și sancționată.
Datorită modului de definere în legislația aplicabilă, internă și comunitară, a faptei ca reprezentând o contravenție gravă, nu se poate dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului
În drept au fost invocate dispozițiile art. 200 și următoarele C.pr.civ., OG nr. 37/2007, OG nr. 2/2001.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie procesul-verbal, împuternicire, formular de control în trafic, diagramă tahograf, certificat de atestare a activității, dovadă de comunicare.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.7844/02.12.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta . ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 21.06.2013 a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 4.000 de lei petenta . pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007. Actul a fost încheiat ca urmare a controlului efectuat în trafic la data de 20.06.2013, ora 10:15 pe DN CB, km 54, localitatea Domnești, jud. Ilfov, când a fost oprit un vehicul înmatriculat_, utilizat de către societatea petentă și condus de către numitul E. M..
În fapt s-a reținut că în data de 19.06.2013, conducătorul auto E. M., angajat al petentei, nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult.
Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu 2 ore sau mai mult.
În temeiul art. 9 alin. 1 lit. c) din OG nr. 37/2007 contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 se sancționează cu amenda de la 4.000 la 8.000 de lei aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate de către agentul constatator din cadrul intimatei prin verificarea certificatului de atestare a activității al conducătorului auto E. M., precum și prin verificarea diagramei tahograf din data de 19.06.2013 aparținând aceluiași conducător auto.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Constatarea faptei în cauza de față s-a realizat prin verificarea informațiilor trecute în certificatul de desfășurare a activității (f. 32) unde se menționează că în intervalul 22.05.2013, ora 8:00 – 19.06.2013, ora 23:00, conducătorul auto a condus un vehicul exceptat de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006. Diagrama tahograf (f. 31) indică începerea activității de către numitul E. M. din data de 19.06.2013, ora 23:00, fiind înregistrate până la ora 10:15, 20.06.2013 perioade de condus, precum și de pauză, toate sub pragul de 9 ore. Art. 4 lit. g) din Regulamentul (CE) 561/2006 prevede că perioada de repaus zilnic redusă este de 9 ore, iar perioada de repaus zilnic normal este de 11 ore, din care cel puțin 9 ore de repaus neîntrerupt.
Analizând aceste acte (f. 31, 32), instanța a observat că numitul E. M. a început o activitate de șofat în data de 19.06.2013, ora 23:00, după ce anterior a condus un vehicul exceptat de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în intervalul 22.05.2013, ora 8:00 – 19.06.2013, ora 23:00. Activitatea de condus efectuată pe vehiculul înmatriculat_ a început imediat după conducerea unui vehicul exceptat de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 fără a fi respectată obligația de efectuare a unei perioade de odihnă.
Această perioadă de odihnă era necesară deoarece nu poate fi acceptată situația ca după conducerea unui vehicul exceptat, conducere care a dus la apariția unei stări de oboseală, conducătorul auto să utilizeze un vehicul care nu este exceptat și să nu se țină cont de activitatea sa precedentă, oboseala resimțită ducând la creșterea pericolului de producere a accidentelor rutiere.
Exceptarea unui vehicul de la aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 nu înlătură obligația conducătorului auto de a respecta timpii de odihnă atunci când folosește un vehicul care intră în sfera de aplicare a acestui regulament. În caz contrar, s-ar permite eludarea dispozițiilor legale privitoare la timpii de condus și timpii de odihnă prin intercalarea în perioadele de condus conforme cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 a perioadelor de condus exceptate. Oboseala cauzată de activitatea prestată nu poate fi înlăturată, ca și efect fizic resimțit de către șofer, printr-o succesiune de activități exceptate și neexceptate.
În concluzie, fapta a fost suficient descrisă pentru a se constata existența sa, precum și încadrarea juridică, datele inserate în procesul-verbal indicând elementele constitutive ale faptei (depășirea timpilor de odihnă), precum și cine răspunde pentru ea.
Prin urmare, având în vedere că petenta nu a probat o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, instanța va menține temeinicia procesului verbal contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din OG nr. 37/2007 contravenția prevăzută la art. 8 alin. 1 pct. 6 se sancționează cu amendă de la 4.000 la 8.000 de lei.
Petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 de lei, minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul minim al amenzii aplicate și nu va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment, având în vedere rolul esențial pe care respectarea timpilor de odihnă îl are asupra siguranței traficului rutier, dar și asupra modului de conformare a operatorilor de transport la legislația incidentă în materie. Siguranța traficului rutier a impus ca să fie sancționată nerespectarea perioadei zilnice de odihnă deoarece o cauză majoră de accidente rutiere se identifică în oboseala participanților la trafic, rezultând astfel pierderi de vieți umane, precum și pierderi materiale importante. De altfel, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 definește faptele care constituie contravenții conform regulamentului ca fiind contravenții grave, astfel că o schimbare a sancțiunii aplicate din amendă în avertisment ar lăsa fără obiect legislația privitoare la siguranța traficului rutier – acela de a preveni și de a sancționa într-un mod eficient abaterile care pot crea un risc crescut de producere a accidentelor rutiere.
D. urmare, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 instanța a respins plângerea petentei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta . solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate in sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea cererii, apelanta a arătat ca reiterează motivele invocate prin plângerea contravenționala, respectiv motivele de anulare raportat la faptul ca nu a savarsit nici o fapta de natura contravenționala.
Astfel chiar instanța de fond a reținut faptul ca înainte de control șoferul a condus un autovehicul exceptat de la normele care reglementează timpii de condus.
Mai mult, sancțiunea de 4000 lei este disproporționala față de circumstanțele in care s-a savarsit fapta.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.466 si urm. C.proc.civ.
În dovedirea cererii, apelanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 16.06.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivarea intampinarii, intimata a arătat ca procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind intocmit cu respectarea normelor legale imperative prevazute de OG 2/2001. Motivele invocate de apelanta sunt lipsite de temei.
Instanta de fond a retinut si mentinut in mod corect procesul verbal de contraventie prin ~ care s-a aplicat sanctiunea in cuantum de 4.000 lei in baza art.8, alin.l, pct.6 din OG 37/2007 pentru contraventia referitoare la nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu doua ore sau mai mult, respingand sustinerile petentei si retinanand in sarcina petentei/recurente contraventia savarsita.
Astfel inspectorul de trafic a constatat, in urma verificarilor autovehiculului cu nr. de_, condusa de E. M. CNP_, utilizata de . ce efectua transport rutier de marfa, faptul ca, conducatorul auto mai sus mentionat,nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa cu doua ore sau mai mult, respectiv pentru perioada 22.05.2013 ora 08:00 -19.06.2013 ora 23:00, prezentand certificatul de atestare a activitatii bifat la pct.17, iar entru data de 19.06.2013 dia rama introdusa in a aratul tahograf la ora 23:00,cand a inceput activitatea de conducere.
Arata ca anularea acestui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei creeaza precedentul in domeniul rutier fiind astfel in imposibilitatea de a conforma operatorii de transport dispozitiilor legale opozabile.
A arătat intimata si ca Procesul verbal de contraventie este intocmit cu respectarea intocmai a revederilor OG 2 2001- ART.17. Instanta a retinut in mod corect ca petentul nu a probat contrariul situatiei de fapt retinute prin procesul verbal contestat.
Arata instantei ca fapta pentru care a fost sanctionata petenta este individualizata in mod clar de art.8 alin 1 ct.6 din OG 37 2007 privind stabilirea cadrului de a pplicare a regulilor privind perioadele de conducere pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea a aratelor de inregistrare a activitatii acestora fiind considerata o incalcare foarte grava iar sanctiunea aplicata este severa legiuitorul dorind descurajarea operatorilor de transport de a incalca revederile legale in domeniul transporturilor rutiere.
Astfel cum reiese din documentele prezentate la control respectiv certificatul de desfasurare a activitatii cat si din diagrama din data de 19.06.2013 conducatorul auto E. M. nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa de 9 ore acesta incepand activitatea de conducere la ora 23:00 imediat du a terminarea activitatii de conducerea unui vehicul exceptat de la aplicarea REG. CE 561 2006.
Fapta contraventionala a fost constatata si sanctionata in mod corect, procesul verbal de constatare a contraventiei reprezentand o stare de fapt la momentul controlului si deci petentul nu poate fi exonerat de raspundere deoarece fapta pentru care a fost sanctionat este individualizata in mod clar,iar procesul verbal de contraventie fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr.2/2001.
Nerespectarea timpului de odihnă prezintă un grad de pericol social sporit, întrucât activitatea conducătorului auto, activitate de conducere, repaus și odihnă este obligatorie și cuprinsă în prevederile O.G. nr.37/2007 și Acordul AETR, iar ignorarea acestora poate avea consecințe grave in ceea ce privește siguranța rutieră.
Solicita instanței sa constate ca ratiunea edictarii normelor in domeniul transporturilor rutiere are in vedere asigurarea sigurantei circulatiei rutiere, a stabilirii raporturilor dintre operatorii de transport rutier, respectarea principiului concurentei loiale, valori sociale care sunt indispensabile desfasurarii normale a activitatii de transport rutier.
In drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art.205 si următoarele din N. C.proc.civ., precum si pe cele invocate in cuprinsul prezentei.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/21.06.2013 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007, întrucât, la data de 20.06.2013, în urma controlului efectuat s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că G 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Reținând culpa petentului în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate.
Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 C. pr. Civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr.7844/02.12.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publică, azi, 30.09.2014
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: M.E/ 2 exemplare
Jud.fond: D. S. - Jud.Cornetu
| ← Plângere contestaţie tergiversare. Decizia nr. 1805/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 790/2014.... → |
|---|
