Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1931/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1931/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 910/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1931/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – petentă . SA împotriva sentinței civile nr.1047/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că intimata a depus înscrisuri la data de 21.07.2014, după care,
Tribunalul ia act de faptul că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de faptul că recursul este formulat în termenul legal, că nu se solicită probe noi și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.1047/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 23.01.2012 sub nr._ petenta . SA a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/19.12.2011, și împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/19.12.2011, ambele întocmite de intimata CNADNR SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea proceselor verbale de contravenție contestate, să se dispună anularea acestora ca netemeinice și nelegal întocmite si a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii petenta arată că procesele-verbale de contravenție sunt lovit de nulitate întrucât nu au fost întocmite cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, fiind abuziv încheiate.
In drept cererea se întemeiază pe prevederile O.G nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei copie de pe procesele-verbale contestate.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
A depus la proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța de fond a admis în parte plângerea petentei pentru următoarele considerente:
Procesele verbale de contravenție au fost întocmite cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța de fond a apreciat că procesele-verbale contestate poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesele-verbale de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța de fond a încuviințat petentei proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia proceselor-verbale contestate, instanța de fond a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei fiecărui act atacat, reținând că actele atacate cuprind toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia fiecărui act, s-a constatat că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petentă la dosar, instanța de fond a reținut că aceasta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii proceselor verbale pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petenta nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța de fond a constatat că procesele verbale sunt temeinice, iar situația de fapt menționată în acestea corespunde realității.
Se apreciază că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art.II, din Legea nr.144/2012 de modificare a O.G. nr.15/2002, instanța de fond a anulat tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._/19.12.2011, și prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, . nr._/19.12.2011, ambele încheiate de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN și a menținut celelalte dispoziții ale proceselor-verbale de constatare a contravenției mai sus menționate ca temeinice și legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta . SA solicitând, în principal, anularea procesului verbal și implicit anularea amenzii contravenționale, a tarifului de despăgubire și returnarea sumei achitate cu titlu de amendă în valoare de 125 lei; în subsidiar, înlocuirea amenzii și a tarifului de despăgubire cu avertismentul în temeiul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 și returnarea sumei achitată cu titlul de amendă în valoare de 125 lei.
Arată că prin cererea introductivă a solicitat instanței de judecată să-i pună în vedere intimatei să comunice actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal însă nu i s-au comunicat înscrisurile. Consideră că instanța avea obligația de a-i comunica înscrisurile depuse de partea adversă.
Mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra adresei nr._/01.02.2013 prin care a invocat și disp.art.1 pct.1 din Legea 144/2012.
Referitor la lipsa semnăturii agentului constatator consideră că instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că procesele verbale de contravenție au fost întocmite cu respectarea disp.art.17 din OG 2/2001. Arată că în cuprinsul proceselor verbale nu se regăsește semnătura agentului constatator, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal.
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate motivele invocate prin acțiunea introductivă, respectiv nu s-a pronunțat asupra lipsei factorului intelectiv al vinovăției, asupra erorii de fapt și a contravenției continue.
Referitor la pericolul social apreciază că în mod greșit s-a reținut faptul că sancțiunea aplicată este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Invocă prevederile art.5 alin.5 din OG 2/2001, art.21 alin.3 și art.7 alin.3 din OG 2/2001.
În drept, art.299, art.304 pct.8 și 9, art.116 C., art.7 alin.3, art.17 din OG 2/2001, art.1 din Legea 144/2012, prevederile art.7 din OG nr.15/2002.
La data de 24.04.2014 intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în speța dată, susținerile recurentului sunt nefondate.
In conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G._ fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Autovehiculul recurentei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Se arată că din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Potrivit art.4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în forma electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art.5 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i–a asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Intimata arată că nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art.25 alin.1 din O.G 2/2001 procesul verbal se va comunica în copie contravenientului. O.G 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art.308 alin.2 cpc, OG 15/2002, OG 2/2001.
Analizând sentința civila recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul constatând legală soluția primei instanțe o va menține, însă va avea în vedere alte considerente, după cum urmează:
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal prezenta instanță reține că petentul a fost sancționat potrivit art. 8 alin. 1, 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „ Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Față de caracterul continuu al contravenției, s-a instituit așadar, un moment al epuizării contravenției, adică acela al comunicării legale a procesului verbal (spre deosebire de momentul consumării care este cel al săvârșirii- constatate ca atare prin procesul verbal). Deci contravenția curge/se întinde în timp de la momentul la care contravenientul a fost surprins în trafic circulând fără rovinietă valabilă, până la momentul comunicării procesului verbal contestat, fiind deci o singură faptă ilicită, de durată determinabilă și previzibilă.
În consecintă, numai după momentul comunicării procesului verbal ca și moment al epuizării faptei continue, se pot constata noi contravenții și doar dacă acestea au fost comise ulterior momentului comunicării. O interpretară contrară ar lipsi de efecte însăși dispoziția care instituie acest interval de comunicare de maxim 30 de zile.
Legiuitorul a avut astfel în vedere să ofere un caracter de accesibilitate și previzibilitate dispozițiilor legale care definesc fapta ilicită sancționată ca fiind continuă, și să ofere un răspuns proporțional, rezonabil și previzibil primei probleme pe care instanță a decis să o pună în discuție, respectiv aceea a stabilirii perioadei /intervalului de timp determinabil, considerat ca fiind cel în cadrul căruia curge/ se desfășoară acțiunea socialmente periculoasă cu caracter continuu .
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a elementului material (acțiunii sau inacțiunii) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea. Contravenția continuă este una dintre formele unității contravenționale, care cunoaște o evoluție temporală, datorită extensiei în timp a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenției.
Identificarea contravenției continue se face diferit, în funcție de împrejurarea dacă elementul material îmbracă forma acțiunii sau a inacțiunii. Contravenția continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției.
Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit. În cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea independență juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenției continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situații când, deși elementul material al contravenției continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuși realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp. În funcție de criteriul posibilității existenței unor întreruperi ale elementului material, contravențiile continue succesive permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii sau inacțiunii contravenției .
Având în vedere definiția contravenției continue, în cazul sancțiunii contravenționale multiple aplicate în cazul neachitării rovinietei, cuantumul sancțiunii aplicate formată din amendă, depășește gradul de pericol social specific contravenției, iar sancțiunile aplicate cumulat prezintă o severitate suficient de ridicată pentru ca fapta să poată fi calificată ca fiind faptă penală.
Prin urmare, în cazul faptei de a circula fără rovinieta valabilă, pentru fiecare contravenție constatată, s-ar aplica câte o amenda contravențională, iar contravenientul ar fi trebuit să plătească tot atâtea amenzi câte contravenții s-ar fi constatat .
Acesta a fost motivul pentru care legiuitorul a intervenit, și a instituit un moment al epuizării contravenției și nu numai unul al consumării acesteia, aplicabil în cauză (art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilind ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)") .
Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 9 alin.3 din OG nr. 15/2002 actualizată potrivit cărora „Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1”.
Or, analizând informatiile referitoare la situația proceselor verbale emise pe numele petentei intimate, tribunalul constată că intimata nu a respectat dispozițiile exprese mentionate mai sus întrucât prin emiterea procesului verbal ._ din data de 19.12.2011 se afla în interdictia de a mai întocmi alte procese verbale pentru o perioadă de 30 de zile .
Având în vedere că intervalul de 30 de zile de împlinea la data de 18.01.2012 tribunalul urmează să anuleze în tot cel de-al doilea proces verbal emis la aceeași dată, respectiv R11 nr._.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că, va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal nr. R11_ pe care îl va mentine în rest .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – petentă . SA împotriva sentinței civile nr.1047/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Modifica in parte sentinta recurata in sensul ca:
Anuleaza procesul verbal de contraventie . nr._/19.12.2011.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR A. L. V. E. G. N. P.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: VE/2exemplare/15.10.2014
Jud.fond –V. B. M.- Jud.Cornetu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1460/2014.... → |
|---|
