Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1985/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1985/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 5424/1748/2012
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1985R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta S.C. D. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3329/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. R. ROMÂNĂ, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că, la data de 08.08.2014, intimata a depus întâmpinarea care a fost comunicată recurentei, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.04.2013 sub nr._, urmare a declinarii competentei, petenta S.C. D. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. R. ROMÂNĂ, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.08.2011.
În motivare contestatoarea a arătat că prin procesul-verbal de contravenție se reține ca faptă contravențională săvârșită în data de 22.07.2011 de conducătorul auto I. G. - prepus al petentei - încălcarea prevederilor art. 8 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, însă din raportul tahografului digital se observă că în data de 22.07.2011 perioada maximă zilnică condusă a fost de 6 ore și 12 minute, autovehiculul a intrat în circulație la ora 03.31, după o oră de conducere a avut loc o primă pauză neîntreruptă de 57 de minute, în intervalul orar 04.56 - 05.55, iar ulterior, după alte două ore și patruzeci de minute, conducătorul auto a efectuat o altă pauză de peste o oră, în intervalul 08.56 - 10.46. A învederat petenta că potrivit art. 7 din Regulamentul Parlamentului European și Consiliului (CE) nr. 561/2006, după o perioadă de patru ore și jumătate de condus, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin 45 de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin 15 minute urmată de o pauză de cel puțin 30 de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere, astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf. A mai arătat petenta că cele patru ore și jumătate prevăzute de art. 7 din Regulament urmează a se calcula începând cu ora 03.31 și nu 02.51, întrucât în intervalul 02.51 - 03.31, timpii de conducere nu depășesc 2 minute fiecare (în total 8 minute într-o oră), iar în intervalul 03.31 - 10.46 conducătorul auto a avut două pauze, una de 57 minute după prima oră de conducere, iar cealaltă de peste o oră, fapt ce exclude posibilitatea de a se reține săvârșirea vreunei fapte contravenționale.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, Regulamentul Parlamentului European și Consiliului (CE) nr. 561/2006.
Prin întâmpinarea, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că în urma analizării diagramelor tahograf ale șoferului s-a constatat că acesta a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu peste 30 de minute, dar mai puțin de 1 oră și 30 minute. Intimata a învederat că rațiunea instituirii sistemului de măsurare a timpului cât autovehiculul a fost condus nu are ca obiectiv verificarea autovehiculelor, ci respectarea legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, respectiv verificarea timpului efectiv de muncă al șoferilor și respectarea, de către angajator, a normelor legale privind timpul de odihnă obligatoriu, iar sancțiunea a fost aplicată în limitele legale, iar pericolul social al faptei este suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea sancțiunii. De asemenea, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit ce face dovada faptei comise până la proba contrarie, iar petentul nu a dovedit nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces-verbal.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 37/2007, Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/85, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, Decizia Comisiei Comunităților Europene nr. 230/CE/2007, Ordinul M.T. nr. 1058/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03.08.2011, petenta a fost sancționată contravențional conform art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 37/2007 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 2 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 cu amendă în cuantum de 6.000 lei, reținându-se că în data de 25.07.2011, ora 11.20, pe DN5, km 13, județ Ilfov, a fost oprită în trafic și controlată autoutilitara Basculantă - M. nr._, condusă de I. G., CNP_, utilizator S.C. D. C. S.R.L. La controlul raportului scos din imprimanta tahografului digital s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 minute, dar mai puțin de 1 oră și 30 minute. S-a întocmit formular de control . nr._/25.07.2011, iar copia acestuia semnată de șofer a fost înmânată acestuia. Fapta s-a produs în data de 25.07.2011.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisosciale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a constatat că, potrivit inscrisurilor depuse la dosar, petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției.
Instanta de fond nu a reținut afirmatiile petentei potrivit carora intimata nu a calculat corect cele patru ore și jumătate prevăzute de art. 7 din Regulament, intrucat acestea urmează a se calcula începând cu ora 03.31 și nu 02.51 întrucât în intervalul 02.51 - 03.31 timpii de conducere nu depășesc 2 minute fiecare (în total 8 minute într-o oră), iar în intervalul 03.31 - 10.46 conducătorul auto a avut două pauze, una de 57 minute după prima oră de conducere, iar cealaltă de peste o oră, in considerarea faptului ca petenta nu a depus la dosarul cauzei niciun inscris care sa faca dovada celor afirmate si care sa rastoarne prezumția relativă de veridicitate și autenticitate a procesul-verbal de contravenție.
Astfel, instanta de fond a reținut că potrivit principiului „actor incumbit probation” și prevăzut de art. 1.169 Cod civil, sarcina probei revine celui ce face o propunere în fața instanței, altfel spus, petenta trebuia să-și dovedească susținerile, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat
Împotriva sentinței civile nr. 3329/07.05.2013, a formulat recurs reclamanta solicitând admitere recursului și modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție se reține ca faptă contravențională săvârșită în data de 22.07.2011 de conducătorul auto I. G. - prepus al petentei - încălcarea prevederilor art. 8 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, însă din raportul tahografului digital se observă că în data de 22.07.2011 perioada maximă zilnică condusă a fost de 6 ore și 12 minute, autovehiculul a intrat în circulație la ora 03.31, după o oră de conducere a avut loc o primă pauză neîntreruptă de 57 de minute, în intervalul orar 04.56 - 05.55, iar ulterior, după alte două ore și patruzeci de minute, conducătorul auto a efectuat o altă pauză de peste o oră, în intervalul 08.56 - 10.46. A învederat petenta că potrivit art. 7 din Regulamentul Parlamentului European și Consiliului (CE) nr. 561/2006, după o perioadă de patru ore și jumătate de condus, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin 45 de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin 15 minute urmată de o pauză de cel puțin 30 de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere, astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf. A mai arătat petenta că cele patru ore și jumătate prevăzute de art. 7 din Regulament urmează a se calcula începând cu ora 03.31 și nu 02.51 întrucât în intervalul 02.51 - 03.31 timpii de conducere nu depășesc 2 minute fiecare (în total 8 minute într-o oră), iar în intervalul 03.31 - 10.46 conducătorul auto a avut două pauze, una de 57 minute după prima oră de conducere, iar cealaltă de peste o oră, fapt ce exclude posibilitatea de a se reține săvârșirea vreunei fapte contravenționale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8.08.2014, intimata a solicitat respingere recursului ca nefondat.
În motivare intimata a arătat că O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, reglementează organizarea, efectuarea și garantarea desfășurării transporturilor rutiere de persoane și de mărfuri, precum și a oricăror activități conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurente, al garantării accesului liber și nediscriminator pe piața transportului rutier, al protejării mediului înconjurător, și al respectării drepturilor și libertăților persoanelor, principii pentru a căror respectare și aplicare sunt prevăzute contravenții de pericol, pentru care este necesară și suficientă săvârșirea faptei, independent de producerea sau nu a unui rezultat concret.
S-a mai arătat că săvârșirea faptei de către petentă nu a avut loc nicicum din cauze obiective și nu se pot reține anumite împrejurări care să conducă la înlocuirea sau reducerea amenzii aplicate, ci avem de a face exclusiv cu nerespectarea legii, cu intenție, de către petentă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 37/2007.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03.08.2011, recurenta a fost sancționată contravențional conform art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 37/2007 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 2 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007, cu amendă în cuantum de 6.000 lei, reținându-se că, în data de 25.07.2011, ora 11.20, pe DN5, km 13, județ Ilfov, a fost oprită în trafic și controlată autoutilitara Basculantă - M. nr._, condusă de I. G., CNP_, utilizator S.C. D. C. S.R.L. La controlul raportului scos din imprimanta tahografului digital s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 minute, dar mai puțin de 1 oră și 30 minute. S-a întocmit formular de control . nr._/25.07.2011, iar copia acestuia semnată de șofer a fost înmânată acestuia. Fapta s-a produs în data de 25.07.2011.
Tribunalul urmează a înlătura afirmatiile recurentei potrivit carora intimata nu a calculat corect cele patru ore și jumătate prevăzute de art. 7 din Regulament, intrucat acestea urmează a se calcula începând cu ora 03.31 și nu cu ora 02.51, întrucât în intervalul 02.51 - 03.31 timpii de conducere nu depășesc 2 minute fiecare (în total 8 minute într-o oră), iar în intervalul 03.31 - 10.46 conducătorul auto a avut două pauze, una de 57 minute după prima oră de conducere, iar cealaltă de peste o oră, având în vedere că nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal de contravenție.
În urma analizării raportului tahograf atașat cererii de apel, tribunalul constată că șoferul a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu peste 30 de minute, dar mai puțin de 1 oră și 30 minute. Astfel, tribunalul se va raporta în calculul perioadei de conducere la ora 02:51, aceasta fiind ora de început a raportului tahograf, după perioada anterioară de odihnă, rațiunea instituirii sistemului de măsurare a timpului cât autovehiculul a fost condus având ca obiectiv verificarea respectării legislației în domeniul transporturilor rutiere, respectiv verificarea timpului efectiv de muncă al conducătorilor auto și respectarea, de către angajator, a normelor legale privind timpul de odihnă obligatoriu. Or, în cauză, se observă că șoferul nu a respectat prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. D. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3329/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. R. ROMÂNĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/2 exemplare
Jud. fond: D. Livișor - Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1094/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7873/2014.... → |
|---|
