Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1558/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1558/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 793/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1558/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - petentă . împotriva sentinței civile nr.101/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUSTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta – petentă a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă la data de 13.06.2014 precum și faptul că recurenta – petentă nu a semnat cererea de recurs, după care,
Tribunalul ia act de faptul că recurenta - petentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția nesemnării cererii de recurs și reține cauza spre a soluționa această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.101/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta ..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18.01.2012 sub nr._, petentul . a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/05.12.2011 încheiat de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Petentul a motivat în fapt plângerea sa, arătând că deși nu a avut rovinietă la momentul constatării contravenției, procesul verbal încheiat de către intimată este lovit de nulitate absolută întrucât lipsește semnătura agentului constatator, lipsește mențiunea privind calitatea agentului constatator și se află în prezenta unei contravenții continue iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În probațiune, potrivit art. 112 Cod procedură civilă, a atașat plângerii sale procesul verbal contestat, solicitând proba cu înscrisuri.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare dar a atașat înscrisuri.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de către petentă și intimată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal contestat întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250,00 lei iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002,obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 121,79 lei, reținându-se în esență că, la data de 08.06.2011 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe autostrada A2 în localitatea Glina, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 atribuie competența de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor prevăzute de lege personalului împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acestea putând fi constatate, începând cu data de 1 august 2010, și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
De asemenea, în cazurile prevăzute la alineatul precedent procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Analizând procesul-verbal contestat, Judecătoria a apreciat că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001(aplicabil potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002) sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
Instanța de fond a apreciat că în mod eronat petentul a considerat că, din cuprinsul procesului-verbal contestat lipsește semnătura agentului constatator întrucât înscrisul a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator deținător al unui certificat calificat emis de către un fornizor de servicii certificate acreditat conform dispozițiilor legale, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 455/2001, semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Totodată, prin dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice se înțelege acel dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să poată apărea numai o singură dată și confidențialitatea acestora să poată fi asigurată;
b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu poată fi deduse;
c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice disponibile la momentul generării acesteia;
d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;
e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate, și nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare;
În plus, prin certificat calificat se înțelege un certificat care satisface condițiile prevăzute la art. 18 și care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface condițiile prevăzute la art. 20;
Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Din actele depuse de către intimată, a rezultat că CESTSIGN SA este un furnizor de servicii de certificare acreditate conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, iar procesul-verbal de constatare atacat este semnat, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din OG nr. 15/2002 de către un agent cu drept de constatare a contravențiilor din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, semnătură generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Cu privire la omisiunea consemnării în cuprinsul procesului-verbal contestat a calității celui care a întocmit actul, Judecătoria a constatat că această apreciere a petentului este de asemenea eronată.
Analizând conținutul procesului-verbal se poate lesne observa că este consemnată atât calitatea semnatarului, respectiv “agent constatator”, aparteneța acestuia “CNADR SA- CESTRIN” cât și numărul autorizației de control.
Instanța de fond a apreciat eronată perceția petentului potrivit căreia, raportat la faptul că a mai fost sancționat contravențional pentru lipsa rovinietei, ne aflăm în prezenta unei contravenții continue, fapt care ar impune anularea acestei din urmă amenzi aplicate.
Contravenția continuă are un moment al consumări, reprezentat de surprinderea contravenientului circulând pe un sector de drum național cu un autovehicul pentru care nu deține rovinietă valabilă și un moment al epuizării, reprezentat de ajungerea sa la destinația stabilită inițial. După momentul epuizării, fapta de a circula, la o dată ulterioară, din nou pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă constituie o nouă contravenție și nu o contravenție unică.
Faptul că art. 9 alin. 3 din Legea nr. 15/2002 interzice încheierea altor procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) pentru un interval de 30 de zile de la data constatării contravenției nu înseamnă că toate contravențiile săvârșite sunt cumulate într-o contravenție unică, continuă, pentru care trebuie aplicată o singură amendă, ci faptul că fiecare în parte contravențiile săvârșite sunt contravenții continue, nesancționarea cu altă amendă în intervalul menționat având rol social-educativ preventiv, în scopul determinării celui care a nesocotit dispoziția legală de a se conforma cerințelor normei juridice.
De altfel, legiuitorul a limitat la 30 de zile intervalul în care nu se poate aplica o nouă sancțiune contravențională, după trecerea acestei perioade putând fi emis un nou proces-verbal de contravenție pentru pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 15/2002, noua contravenție fiind la rândul său o contravenție continuă, unică.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale a rezultat că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehicului în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002(Ordinul 769/01.10.2010).
Instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovat și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționat are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Din înscrisurile depus la dosar rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța de fond a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția proporționalității sancțiunii.
În ceea ce privește plata tarifului de despăgubire, conform art. 2 din Legea nr. 144/2012 “tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Instanța de fond a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta . solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii, anulării procesului verbal de contravenție . nr._/05.12.2011 încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Sa – CESTRIN și exonerarea sa de la plata amenzii de 250 lei și a despăgubirii de 28 euro.
S-a invocat de recurenta reclamantă faptul că în cuprinsul plângerii a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție întrucât în cuprinsul acestuia lipsește mențiunea privind calitatea agentului constatator, iar instanța de fond a respins plângerea reținând în mod greșit că disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor au fost respectate. În opina recurentei reclamante rubrica referitoare la calitatea agentului constatator nu poate fi completată cu orice mențiuni, ci sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, trebuie completată, cu mențiunea privind calitatea corectă a agentului constatator, respectiv cu mențiunea funcției în care este angajat agentul constatator în cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Sa – CESTRIN.
A apreciat recurenta reclamantă că existența acestui motiv vădit de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, reglementat în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001 este o condiție necesară și suficientă pentru admiterea plângerii.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9. C.pr.civ.
Deși legal citată cu copia motivelor de recurs intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția nesemnarii cererii de recurs, se rețin în fapt și în drept următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2013, recurenta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 101/08.01.2013.
Întrucât cererea de recurs nu a fost semnată, prin încheierea Tribunalului Ilfov din data de 24.03.2014 i s-a pus în vedere recurentei să o semneze, iar la termenul de judecată din data de 16.06.2014, întrucât recurenta nu a îndeplinit această obligație, tribunalul a invocat din oficiu excepția de nesemnare a cererii de recurs.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 133 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului va fi declarată nulă. În consecință, constatându-se că recurenta nu a semnat cererea de recurs, deși a fost citata cu această mențiune (f. 24), excepția de nesemnare va fi admisă, iar potrivit art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi anulat ca nesemnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nesemnării cererii de recurs.
Anulează recursul formulat de recurenta - petentă . împotriva sentinței civile nr.101/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUSTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA ca nesemnat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: NG/2exemplare/02.10.2014
Jud.fond Ț. C.- Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1578/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 904/2014.... → |
|---|
