Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 904/2014. Tribunalul ILFOV

Decizia nr. 904/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5223/1748/2011

Dosar nr. _

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 904R

Ședința publică de la data de 25 martie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE E. M. O.

JUDECĂTOR C. D.

JUDECĂTOR N. P. G.

Grefier C. D.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 958/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata .. T., în cauza având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;

- la data de 09.07.2013 intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, care a fost comunicată;

- la data de 18.03.2014 intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, precizări în susținerea întâmpinării.

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În baza art. 167 C. proc. civ., încuviințează intimatei proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă și concludentă soluționării cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 958/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională completată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 03.06.2011, sub nr._, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Drumuri Naționale din România S.A., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2011, întocmit de către intimată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic.

În drept, O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata, nu a formulat întâmpinare, dar a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal atacat.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 958/05.02.2013, instanța de fond a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție, a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale și de la plata tarifului de despăgubire, fără cheltuieli.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 26.11.2010, vehiculul cu număr de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe A2, în localitatea Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petenta a fost sancționata contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 2750 lei, și a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 2934,72 lei.

Instanța a verificat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat, a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

A reținut instanța că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 26.11.2010, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 12.05.2011, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.

Împotriva sentinței a formulat recurs intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 22.05.2014, sub nr._ .

Solicită recurenta casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Consideră recurenta că sentinta civila recurată este netemeinica si nelegala, intrucat instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii si a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Astfel, prin interpretarea gresita a legii, instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului (art. 312 alin. (3). Hotararea este criticabila in raport de art. 304 pct. 8 si art. 312 (3) Cod proc.civ .

Instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentei este prescrisa, considerand ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, "aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei".

În speta, fapta a fost savarsita la data de la data de 26.11.2010, iar sanctiunea a fost aplicata la data de 12.05.2011 cand a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si comunicat la un interval mai mic de o luna de la data aplicarii sanctiunii, respectând dispozițiile legale.

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legi 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile la data constatarii contraventiei sa nu se poate incheia alte procese-verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scurt decat termenul general de 6 luni.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. (3) Cod proc. civ.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată intimata că în mod corect a reținut instanța de fond că procesul-verbal este nelegal și lovit de nulitate.

Din analiza cererii de recurs se desprinde concluzia că recurenta se află într-o eroare făcând trimitere la art. 312 alin. 3 C. proc. civ.

Consideră intimata ca recurenta nu a facut dovada existentei unei semnaturi electronice incorporate, atasata sau asociata logic inscrisului electronic, continand procesul-verbal potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001.

Nici certificatul digital depus de intimată la dosar nu face dovada semnaturii electronice a procesului-verbal. Acest document electronic emis anterior intocmirii procesului-verbal contine cheia publica necesara verificarii semnaturii electronice si nu sustine semnatura care ar trebui sa se raporteze la art. 2 alin. 1 litera d din Normele tehnice de aplicare a Legii nr. 455/2001 aprobate prin H.G. nr. 1259/2000.

Certificatul digital nu face dovada semnarii electronice atat pentru motivele tehnice enuntate mai sus, cat si pentru considerentul ca un inscris chiar electronic, emis anterior nu poate face vreo dovada cu privire la un fapt juridic ulterior, in speta semnatura efectiva a procesului verbal. Agentul constatator ar fi putut semna inscrisurile electronice dar aceasta nu reprezinta nicio dovada cu privire la faptul ca a semnat in mod efectiv procesul verbal.

La data de 18.03.2014, intimata a depus la dosar precizări în susținerea motivelor expuse în întâmpinare.

Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de recurs prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:

Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1".

Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezultă dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.

Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.

Din acest punct de vedere, art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.

Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.

Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.

În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate.

Cu privire la motivele de nevalabilitate a actului sancționator invocate în cuprinsul plângerii contravenționale, tribunalul reține următoarele:

Susținerile recurentei referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu sunt pertinente. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).

Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.

Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.

Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.

Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.

Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001.

Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.

Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.

Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de către agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.

Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.

Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.

Susținerile intimatei referitoare la întocmirea mai multor procese-verbale de contravenție pentru aceeași faptă nu pot fi reținute, întrucât nu au fost administrate dovezi pe acest aspect.

Așadar, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, recurenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, in mod corect judecătorul fondului a recunoscut putere probanta planșelor foto înfățișate de intimată, din care rezulta ca autoturismul intimatei a fost surprins la 26.11.2010, pe autostrada A2 km12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.

In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de nevinovăție, iar intimata nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.

Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.

Cu referire la individualizarea sancțiunii amenzii, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, recurentei fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.

Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.

Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat, va fi modificata in parte sentința recurata, în sensul că se va admite în parte plângerea, se va dispune anularea tarifului de despagubire aplicat prin procesul-verbal de contraventie . nr._/12.05.2011 și se vor menține dispozițiile din acest proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimata .. T..

Modifică în parte sentința recurată în sensul că:

Admite în parte plângerea.

Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011 și menține dispozițiile acestui proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2014.

Președinte,

E. M. O.

Judecător,

C. D.

Judecător,

N. P. G.

Grefier,

C. D.

Red. judecător fond Ț. C./Judecătoria Cornetu

Red. jud. E.M.O.

Thn.red. C.D./2 ex./ 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 904/2014. Tribunalul ILFOV