Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 10-03-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 1960/1748/2013
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 104/A
Ședința publică din data de 10.03.2014
Tribunalul constituit din:
P. - C. D.
JUDECĂTOR - L. G. A.
GREFIER - V. F. A.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul petent R. F. împotriva sentinței civile nr. 5856 din data de 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Tribunalul constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 06._ sub nr._ petentul R. F. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala ..P. nr._, întocmit la data de 27.02.2013 de agent constatator din cadrul I.P.J. Ilfov prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție apreciind că acesta nu corespunde realității.
In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că pietonul nu se afla pe sensul sau de mers.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul, in cadrul procedurii prealabile a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii, ca neintemeiata. Totodată a precizat ca fapta a fost constatată personal de către agentul constatator.
La termenul de judecată de 05.06.2013, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor. La termenul din data de 11.09.2013 a fost audiat martorul I. A. C..
Prin sentința civilă nr.5856/11.09.2013, Judecătoria Cornetu a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, în fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P. nr._, întocmit la data de 27.02.2013 de agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV, petentul R. F. a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/b din O.U.G 195/2002 și art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 republicată, cu amendă în cuantum de 300 de lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa că, la data de 27.02.2013, orele 09.05 la interesectia cu DN4 cu . condus auto cu nr. de înmatriculare_ si nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe sensul sau de mers, pe marcajul pietonal semnalizat corespunzător.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 a rezultat că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, a trebuit observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție s-a bucurat de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 100/3/b din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.
În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității, deoarece pietonul nu se afla pe sensul sau de mers.
Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
Astfel, instanța a reținut că afirmația petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa, conform căreia pietonul nu se afla pe sensul sau de mers, nu a fost susținută cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.
În ceea ce privește depoziția martorului I. A. C. instanța a înlăturat-o deoarece a apreciat că este părtinitoare, având în vedere relația de familie cu petentul.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 .
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 300 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul R. F., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28.11.2013, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul anulării procesului verbal contestat și anularea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție.
În motivare, petentul a arătat că instanța de fond în mod nejustificat a înlăturat depoziția martorului I. A. C..
A mai arătat că pietonii se aflau pe sensul opus de mers în momentul în care a trecut prin dreptul trecerii de pietoni.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art.34 din OG 2/2001, art.8, art.468 alin.1, art.324, art.480 alin.2 Noul Cod de procedură civilă.
Conform art.411 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.
Deși legal citată, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Tribunalul reține că prima instanță a analizat în mod corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, constatând că nu există cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute expres la art. 17 din OG nr. 2/2001, care să fie invocate din oficiu, și că recurenta-petentă nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
De asemenea, instanța de fond a analizat în mod corect și temeinicia procesului-verbal, pornind de la principiul că actul constatator întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.
În ceea ce privește problema sarcinii probei în materie contravențională, este adevărat că dreptul contravențional este încadrat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în noțiunea (autonomă și independentă de calificarea din dreptul intern) de “drept penal”, fapt recunoscut, de altfel, și prin numeroase decizii ale Curții Constituționale. De asemenea, este adevărat că aplicarea art. 6 din Convenție implică și aplicarea paragrafului 2, referitor la prezumția de nevinovăție, care cere ca, în principiu, sarcina probei să revină acuzării.
De la această regulă există însă și excepții acceptate de curte, cu condiția să existe o justificare de interes public și suficiente alte garanții procedurale.
Pentru materia dreptului contravențional exista o justificare suficientă pentru inversarea sarcinii probei, dat fiind pericolul social redus al acestor fapte, precum și numeroasele garanții legale pentru apărare (posibilitatea de a combate cele cuprinse în procesul-verbal, de a administra probe în acest sens, etc).
De asemenea, este justificat ca procesul-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale unui agent aflat în exercitarea unor atribute oficiale să aibă forță probantă în fața instanței, câtă vreme nu s-a dovedit că agentul constatator și-ar fi încălcat îndatoririle legale. Opinia contrară ar echivala cu lipsirea de orice forță probantă a procesului-verbal, ceea ce ar fi excesiv și inconsecvent, din moment ce chiar în materie penală (unde este vorba de fapte pentru care se aplică sancțiuni cu efecte mai restrictive asupra drepturilor persoanei decât în materie contravențională) legea de procedură recunoaște anumitor procese-verbale natura de mijloc de probă.
In cauza de fata, martorul audiat in fata instantei de fond a relatat ca, vizibilitatea recurentului-petent a fost obstructionata de o duba ce se afla pe sensul contrar de mers, iar dupa ce aceasta (duba) a trecut s-a angajat un pieton in traversarea strazii, pe care recurentul-petent nu l-a observat.
Prin urmare, insusi martorul audiat in cauza la propunerea petentului a confirmat existenta pietonului ce traversa regulamentar . concluzie, fapta recurentului astfel cum a fost descrisa in cuprinsul procesului-verbal contestat, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 100 al. 3 lit. h din OUG nr. 195/2002, iar sanctiunea a fost aplicata in limitele legale.
Prin urmare, fata de considerentele de fapt si de drept anterior mentionate, tribunalul in temeiul art. 312 cod procedura civila va respinge recursul ca nefundat, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul petent R. F., cu domiciliul în sector 4, București, .. 204, .. C, . civile nr. 5856 din data de 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, sector 2, București, ., nr. 7.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. D. L. G. A.
GREFIER
V. F. A.
Concept red. gref. A.V.F. – 24.03.2014
Red. Jud: A.L.G/2 exemplare/2014
Jud. fond: B. M. – Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1510/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1759/2014.... → |
|---|
