Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1571/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1571/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 10032/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1571/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – intimată A. R. ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.2800/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - petent T. I. având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act de faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de faptul că recursul este formulat în termenul legal și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă civile nr.2800/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul T. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 19.07.2012, sub nr._, ca urmare a declinării dosarului de către Judecătoria Sectorului 5 București, petentul T. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A. R. Română (ARR), anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 23.08.2011.
În motivarea plângerii, petentul a mai solicitat și repunerea în termenul de contestatare precizând că nu a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție decât la data de 01.03.2012 când a primit o somație de plată cu privire la actul contestat. De asemenea petentul a mai arătat că vehiculul pe care acesta îl conduce are numărul de înmatriculare_ și nu_, cum se menționează în actul contestat. Petentul a mai arătat că nu s-a aflat la locul descris în procesul verbal la data și la momentul respectiv.
În drept petentul a invocat art.16 din OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, un set de înscrisuri.
În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
La data de 07.05.2012 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Sectorului 5 București, excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.
De asemenea intimata a arătat că mențiunea numărul de înmatriculare al vehiculului nu poate fi considerată decât ca o eroare atâta timp cât se precizează în detaliu datele de identificare ale petentului și a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În drept, petentul a invocat art.115-118 C.proc.civ., OG nr.2/2001, OUG nr.109/2005, Ordinul MTCT nr.1892/2006, art.242 C.proc.civ.
Instanța a încuviințat, în temeiul art.167 C.proc.civ., pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin procesul verbal contravențional . nr._ încheiat la data de 23.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 7500 lei, întrucât, la controlul efectuat în data de 22.08.2011, orele 20.05, pe DN5, km13,2, județ Ilfov, a fost depistat auto transport marfă cu nr. de circulație_, aparținând ., conducător auto T. I., care s-a sustras de la efectuarea controlului în trafic rutier.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute de art. 572 lit.e și sancționate de art. 57 4 alin.2 lit.b din OUG nr.109/2005.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că procesul verbal contravențional în discuție a fost întocmit în mod legal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern, în baza art. 11 din Constituția României, și are prioritate, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală.
Aceasta deoarece, deși în dreptul național contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului exprimată în cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, acest gen de contravenție - referitoare la circulația pe drumurile publice - intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană.
La această încadrare conduc două argumente: 1. Norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general - O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor; 2. Amenda - sancțiunea contravențională aplicabilă - urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, în cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României, că aceste criterii - care sunt alternative, iar nu cumulative - sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal în sensul art. 6 din Convenția Europeană.
Instanța de fond a constatat, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului - amendă în cuantum de 120 de lei - nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului – cauza Ozturc c. Germaniei.
În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 din Convenția Europeană, printre care și cea prevăzută de art. 6 parag. 2 - prezumția de nevinovăție.
În raport de cele de mai sus, instanța de fond a reiterat faptul că textul Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern, iar în raport de art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, indiferent de reglementarea de care beneficiază contravențiile în dreptul național, în dreptul român ele neaparținând materiei penale, în considerarea jurisprudenței Curții Europene, acestea intră în sfera acuzațiilor în materie penală.
În acest sens, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției sale, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției, conform principiului “in dubio pro reo”.
Instanța de fond a apreciat că persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții trebuie să i se aducă la cunoștință toate mijloacele de probă pe care se întemeiază această acuzație. Deși petentul are dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o plângere împotriva procesului-verbal, acest drept nu trebuie transformat într-o sarcină a acestei persoane. Or, în măsura în care o persoană, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, este înștiințată de organul de poliție de faptul că a fost sancționată pentru că, în speță, ar fi traversat . nepermis, fără a i se prezenta probele pe care se întemeiază această „acuzație penală”, prezumția de nevinovăție se golește de sens, cel puțin în fața agentului constatator, dreptul persoanei sancționate contravențional transformându-se în sarcina de a sesiza instanța, pentru a afla astfel motivul sancționării și pentru a determina agentul constatator să iasă din pasivitate.
Petentului ar fi trebuit să i se comunice, în același timp cu procesul-verbal contestat prin prezenta cauză, și probele cu ajutorul cărora a fost constatată pretinsa contravenție.
Astfel, instanța de fond a constatat că singura dovadă în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintă procesul-verbal.
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Prin urmare, se reține că sintagma “arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei“ din cuprinsul alin. 1 al art. 16 din O.G. nr. 2/2001 are în vedere precizarea, în concret, a faptei și a împrejurărilor în care se pretinde a fi fost comisă, cu indicarea, prin nume și prenume, a persoanelor care au asistat la comiterea faptei, a înscrisurilor în care s-au consemnat aspecte legate de faptă, precum și a oricăror elemente de fapt utile, pertinente și concludente constatării și sancționării oricărei contravenții.
La această concluzie conduce și interpretarea “a fortiori” dată art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, dacă aceste text de lege prevede obligativitatea ca procesul-verbal să fie semnat de către un martor care să ateste lipsa, refuzul sau imposibilitatea contravenientului de a semna procesul-verbal, pentru ca nu cumva încheierea procesului-verbal în lipsa acestuia să fie rodul unui abuz și al unei încălcări a dreptului acestuia la apărare, cu atât mai mult este necesară indicarea persoanelor care au asistat la pretinsa săvârșire a contravenției, persoane care să compară ca martori, într-un eventual proces promovat de un petent și având ca obiect contestarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Or, prin însăși natura ei, contravenția reținută în procesul-verbal contestat de petent se poate constata – de către agentul constatator - prin planșe fotografice referitoare la topografia locului, precum și prin declarații de martori, întrucât fapta ce constituie obiectul probațiunii poate fi percepută, memorată și redată de martori - împrejurare inexistentă, însă, în prezenta cauză.
În actul sancționator se precizează, în mod generic, faptul că petentul s-a sustras de la efectuarea controlului în trafic rutier, împrejurare care, în lipsa unor mențiuni concrete în procesul-verbal referitoare la modalitatea în care s-a efectuat acest fapt, creează dubii cu privire la săvârșirea contravenției, dubiu care îi profită petentului, potrivit principiilor „in dubio pro reo” și al prezumției de nevinovăție.
Așadar, nedescrierea contravenției în raport de elementele de fapt și împrejurările de natură a putea fi circumscrisă elementului material și laturii subiective a acesteia creează un dubiu rezonabil cu privire la veridicitatea actului sancționator.
Totodată, prin jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, ca garanție procedurală prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană, principiul “egalității armelor”, respectiv posibilitatea rezonabilă pe care trebuie să o aibă fiecare parte din proces de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, precum și de a combate argumentele invocate de partea adversă.
Mai mult decât atât, printre garanțiile specifice recunoscute persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte de natură penală, cum este și contravenția, în accepțiunea autonomă pe care Curtea Europeană o dă acestei noțiuni, care astfel nu coincide neapărat cu sensul dat aceleiași noțiuni, în sensul său tradițional, de către statele membre, se enumeră și dreptul pe care îl are persoana acuzată de comiterea unei contravenții de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării, astfel cum prevede în mod expres art. 6 par. 3 lit. d din Convenția Europeană.
În acest context, se mai reține că, în materie contravențională, părțile nu se află pe poziții de deplină egalitate juridică, având în vedere că una dintre părți, respectiv intimata – prin agentul constatator – este un reprezentant al statului, fiind învestită cu prerogativa puterii publice, și anume aceea a stabilirii contravențiilor și a aplicării sancțiunilor, pe când cealaltă parte, petentul, este o persoană fizică sau juridică de drept privat și pentru care organele statului, atunci când intră în raporturi juridice de drept contravențional cu acestea, trebuie să le garanteze aplicarea legii în litera și în spiritul ei.
Prezumția de nevinovăție constituie o garanție pentru orice persoană ca, în lipsa probelor certe de vinovăție, să nu poată fi sancționată, penal sau contravențional.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție se face astfel prin probe certe de vinovăție, orice îndoială fiind interpretată în favoarea petentului.
De asemenea instanța de fond a avut în vedere faptul că în procesul verbal se precizează că, la data de 22.08.2011 a fost depistat în trafic auto cu nr. de circulație_, aparținând ., conducător auto T. I.. Cu toate acestea, din adresa nr._/02.04.2013 (f.37) emisă de MAI-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu aparține ..
În ceea ce privește susținerea intimatei, conform căreia ar fi vorba despre o eroare materială în sensul precizării greșite de către agenții constatatori a numărului de înmatriculare_, în loc de_, instanța de fond a apreciat că nu o poate reține pentru a constata temeinicia actului contestat. Astfel, instanța de fond a considerat că, chiar dacă intimata ar fi probat această susținere, totuși nu se poate stabili cu certitudine că petentul s-a aflat în data de 22.08.2012 la orele 20.05, pe DN5, km13,2, județ Ilfov.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că agentul constatator nu a dovedit vinovăția petentului, în acest sens, procesul-verbal neconstituind mijloc de probă prin el însuși.
Așadar, în urma analizării procesului-verbal contestat, act de acuzare contravențională, instanța de fond a reținut că nu a fost dovedită vinovăția petentului, astfel că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond a constatată faptul că intimata nu a administrat niciun mijloc de probă în susținerea acuzației contravenționale.
În acest context, se reține că raportul întocmit de agentul de poliție în data de 12.01.2010 nu reprezintă altceva decât voința exprimată de însuși agentul constatator în sensul celor cuprinse în procesul-verbal, fără a dobândi, prin aceasta, calitatea de mijloc de probă și, astfel, fără a beneficia de valoare probatorie prin el însuși.
Instanța învestită cu verificarea temeiniciei procesului-verbal, la solicitarea persoanei acuzate care neagă acuzația ce i se aduce, nu poate să constate temeinicia, în lipsa probelor în acuzare pe care doar intimata putea și avea obligația să le administreze.
Nu este în puterea celui acuzat să probeze un fapt negativ, în sensul că nu a săvârșit o faptă contravențională.
Sarcina probei revine celui care afirmă un fapt pozitiv determinat - săvârșirea unei fapte contravenționale - respectiv intimatei, acuzator contravențional.
Raportat la condițiile concrete ale prezentului dosar, instanța de fond a constatat că intimata nu a administrat niciun mijloc probă în susținerea acuzației contravenționale.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că nu a fost probată nici vinovăția petentului, din punctul de vedere al laturii subiective a contravenției.
Or, având în vedere că răspunderea contravențională este personală, iar săvârșirea faptei ce angajează acest tip de răspundere trebuie probată, instanța constată că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată, ceea ce conduce la concluzia că procesul-verbal analizat este netemeinic, context în care sancțiunea aplicată petentului rămâne fără fundament juridic și se impune a fi înlăturată.
Se mai reține că, pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în baza art. 129 alin. 4 și 5 C.proc.civ., instanța a administrat toate mijloacele de probă admise de lege și ale căror pertinență, concludență și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
Trebuie înțeles că într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate - art. 1 alin. 3 din Constituția României, stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
În consecință, atunci când o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții, această acuzație trebuie probată, iar nu doar afirmată prin simplul cuvânt exprimat în procesul-verbal întocmit de către agentul constatator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A. R. ROMÂNĂ prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și respingerea acțiunii formulată ca netemeinică și nelegală.
Menționează faptul că procesul verbal de contraventie marcheaza existenta raportului juridic contraventional fiind actul prin care se declanseaza si la care se raporteaza tragerea la raspundere a celor care au savarsit contraventii, conform arte 1173 cod civil procesul verbal beneficiaza de o prezumtie de autenticitate si veridicitate, are valoarea probanta a unui act doveditor preconstituit, care face davada faptei comise, iar agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art.16(5)(6) si 17, 19 si 25-27 din OG. Nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu privire la intocmirea, modul de incheiere si comunicare al procesului verbal de contraventie. Astfel petenta are toate elementele de identificare, procesul verbal de contraventie contine descrierea faptei, contraventia, temeiul legal in baza in care a fost sanctionata, de asemenea, controlul fiind efectuat in trafic si procesul verbal a fost incheiat in acel moment.
Consideră că din enuntul normei juridice cat si din cuprinsul procesului verbal de contraventie se poate observa ca sanctiunea aplicata vizeaza faptul ca soferul s-a sustras de la efectuarea controlului in trafic.
Învederează că sentinta civila pronuntata de instanta de fond nu este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii indrept a faptei acesta fiind intocmit cu respectarea normelor legale imperative prev. de OG 2/2001. Prima instanta a pronuntat hotararea cu incalcarea art. 129 alin 5 Cod proc civ, articol potrivit careia instanta avea obligatia" sa staruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul unei hotarari temeinice si legale.
Agentul constatator a intocmit procesul verbal pe baza documentelor puse la dispozitie la momentul efectuarii controlului. Astfel operatorul de transport are obligatia legala ca inainte de plecarea in cursa sa se asigure ca la bordul vehiculului se afla documentele obligatorii pentru dovedirea desfasurarii transportului in conditii de legalitate. Fapta pentru care a fost sanctionată petenta este individualizata de art. 57/2lit. e al Legii nr. 102/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.
În drept, art.299-316 C., OG 2/2001, Legea 102/2006 privind aprobarea OUG nr.109/2005.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
In ceea priveste sustinerea recurentei potrivit cu care procesul verbal de contraventie face dovada deplina asupra situatiei de fapt, tribunalul constata, contrar opiniei recurente ca acesta nu a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale in materie.
Astfel, potrivit art. 16 al. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art. 17 din acelasi act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
In cauza de fata, la momentul incheierii procesului verbal de contraventie de catre agentul constatator a fost mentionat eronat numarul de inmatriculare al autovehiculului condus de persoana pretins contravenienta.
Aceasta eroare materiala cu privire la numarul de inmatriculare al masinii este de natura sa nasca o indoiala rezonabila cu privire la corectitudinea consemnarilor agentului constatator. Cata vreme cele doua numere nu corespund, este la fel de bine posibil ca nici unul dintre acestea sa nu fie cel corespunzator autovehicului in care se afla conducatorul auto care se presupune a se fi sustras controlului de trafic rutier.
Totodata, astfel cum rezulta din incrisurile depuse de intimatul-petent in sustinerea plangerii contraventionala, societatea angajatoare, careia se presupune a fi apartinut autovehicului depistat in traffic nu detine niciun autovehicul cu numarul de inmatriculare_, numar mentionat in cuprinsul procesului verbal de contraventie.
In aceste conditii, Tribunalul apreciaza ca intimatul-petent a inlaturat prezumtia de veridicitate de care se bucura procesul verbal de contradictie, prima instanta dispunand in mod temenic anularea acestuia ca netemenic.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept anterior mentionate, Tribunalul in temeiul art. 312 al. 1 cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – intimată A. R. ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.2800/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - petent T. I. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G. pt judecator transferat la T.B.
semneaza presedinte sectie civila
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: LA/2exemplare
Jud.fond –S. I.- Jud.Cornetu
| ← Alte cereri. Sentința nr. 1551/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
