Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2413/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2413/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 6674/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2413 R
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător E. V.
Judecător R. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 6672 pronunțată la data de 15.10.2013 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimata - petentă D. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că prin serviciul registratură recurenta – intimată a depus la dosar înscrisuri, în 2 exemplare.
Tribunalul, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 08.05.2012, petenta D. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, repunerea în termen și anularea procesului verbal . nr._/10.04.2012
întocmit de intimată.
În motivarea plângerii petentul a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal contestat.
În drept petentul a invocat disp. art.8 alin.(3) din O.G nr. 15/2002.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată. Totodată, pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În temeiul art. 242 alin. 2.C.p.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Totodată, a depus la dosar autorizația de control a agentului constatatore, certificat calificat și planșă foto (filele 24-26).
La termenul de astăzi instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 6672/15.10.2013 s-a admis plângerea contravențională.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/10.04.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 05.12.2011, la ora 08:47 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat, respectiv:
•existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
•toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
•legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
•textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 05.12.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 10.04.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Împotriva acestei sentințe, intimata a formulat recurs prin care solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a plângerii, respectiv a menținerii amenzii contravenționale aplicată petentului.
În motivarea în fapt a cererii, recurenta – intimată a arătat instanța de fond in mod greșit a interpretat dispoz. art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".
Astfel termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012 este un termen prohibit, în sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al încheierii altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinieta, șinu un termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."
Recurenta – intimată a mai arătat că procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului în termenul legal de 30 de zile, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției sa nu se poate încheia alte procese verbale limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz. art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționalele mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR S.A.
Vehiculul în cauză aparținând petentului a fost identificat în trafic de mijloacele tehnice, circulând fără deține rovinieta valabilă.
In drept: cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 C.proc.civ, OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
Intimata – petenta, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține poziția procesuală.
Analizând sentința civila recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul constatând legală soluția primei instanțe o va menține, însă va avea în vedere alte considerente, după cum urmează:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._ emis la data de 10.04.2012 s-a constatat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe Autostrada A2 km 12+450m fără a detine rovignietă valabilă, stabilindu-.se că acesta apartine petentei D. E. .
Potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor pentru ca art.1 din același act normativ să definească utilizatori ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români.
În prezenta cauză, tribunalul constată analizând materialul probator administrat în fața instanței de fond că la data de 21.06.2011 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ .
La data de 21.06.2011 Consiliul Local Sector 5 –Directia Taxe și Impozite Locale a emis procesul verbal de scoatere din evidentă mijloace de transport cu privire la contribuabilul Dorobît E..
Prin urmare, petenta a făcut dovada că la momentul săvârșirii contraventiei nu mai avea calitatea de utilizator al autoturismului cu numărul de înmatriculare, astfel că nu se poate reține în sarcina sa fapta contraventională.
Împrejurarea că noul proprietar nu a îndeplinit formalitățile legale nu poate fi imputată petentei intimate cu consecinta antrenării răspunderii contraventionale motiv pentru care tribunalul va respinge recursul formulat urmând ca mentine hotărârea instanței de fond pentru considerentele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu intimata - petentă D. E., împotriva sentinței civile nr. 6672 pronunțată la data de 15.10.2013 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat .
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014.
Președinte, C. C. M. | Judecător, E. V. | Judecător, R. P. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 31 Octombrie 2014
Redactat VE – 2 ex/10.12.2014.
Jud. fond. Țiftea C. – Jud. Cornetu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1699/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3743/2014.... → |
|---|
