Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 09-10-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1286/1748/2013
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. C. C.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: I. S. F.
GREFIER: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul-petent Ț. F. împotriva sentinței civile nr. 7543/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 1286/ 1748/2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul personal și asistat de apărător ales M. V. C. care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul a depus precizări care au fost comunicate, că intimatul a depus o fișă de abateri rutiere, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Recurentul prin apărător, solicită în temeiul disp. art. 305 C. proc. Civ. încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar planșe foto în privința cărora arată că sunt realizate în cursul zilei de ieri și reprezintă situația indicatoarelor rutiere la acest moment. Susține că, cunoaște foarte bine zona și planșele foto depuse astăzi relevă situația actuală a indicatoarelor din zona unde se presupune că s-a săvârșit contravenția.
Tribunalul, deliberând încuviințează proba cu înscrisurile noi depuse la dosar.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe noi de administrat Tribunalul acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul prin apărător, solicită admiterea recursului și în principal modificarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție și în subsidiar casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. arată că în raport de probele noi depuse la dosar și cele susținute prin motivele de recurs rezultă faptul că nu există o dovadă clară că pe acea porțiune de drum există o restricție de viteză așa cum invocă intimatul și că la momentul intrării în intersecție apare un indicator cu o restricție de viteză de 50km/h și ulterior unul cu o restricție de 30km/h. Susține că relațiile solicitate de prima instanță intimatei se referă la Drumul European E70 iar locul săvârșirii faptei a fost DN 6. În opinia sa este foarte grava că până în momentul formulării recursului au fost amplasate aceste indicatoare, deși amplasare lor nu are legătură cu obiectul cauzei, însă este cert că la momentul săvârșirii contravenției acestea nu existau. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. Civ. arată că s-a solicitat CNADNR să comunice care este regimul de viteză între km 9 și km 13 pe pasarela de centură a orașului B., iar răspunsul emis de această instituție se referă la o altă locație decât cea unde s-a produs incidentul. Susține că a fost în eroare la momentul săvârșirii faptei și a respectat indicatoarele existente în zonă, aspect pe care a încercat să îl explice polițistului însă acesta nu a ținut cont de susținerile sale. Arată că nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 02.10.2014
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 02.10.2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.09.2014
Președinte Judecător Judecător
M. C. C. V. E. I. S. F.
Grefier
M. M. A.
DOSAR NR._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. C. C.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: I. S. F.
GREFIER: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul-petent Ț. F. împotriva sentinței civile nr. 7543/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 1286/ 1748/2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 09.10.2014
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 09.10.2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2014
Președinte Judecător Judecător
M. C. C. V. E. I. S. F.
Grefier
M. M. A.
DOSAR NR. 1286/ 1748/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2197 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. C. C.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: I. S. F.
GREFIER: M. M. A.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul-petent Ț. F. împotriva sentinței civile nr. 7543/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 1286/ 1748/2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 02.10.2014 și apoi pentru data de astăzi, când,
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.02.2013, petentul Top F. a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 6.02.2013 întocmit de către intimată.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu considera ca era in localitate, pentru ca nu era niciun indicator si ca pot exista erori la masurarea vitezei, mai ales nestiind daca aparatul era sau nu omologat.
In drept a indicat prevederile O.U.G nr. 195/2002.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat și dovada provizorie de circulație.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar o fotografie radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
S-a emis o adresa catre CNADNR pentru a comunica daca sectorul de drum pe care a fost depistat petentul este sau nu in localitate, raspunsul fiind atasat la dosar.
La termenul din 13.11.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele dosarului instanța a constatat următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimata IPJ Ilfov petentul a fost sancționat, în baza art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, întrucât a fost depistat în localitatea B., circulând cu viteza de 119 km/h, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, coroborat cu fotografia radar.
Conform art 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Verificând îndeplinirea condițiilor de validitate prevăzute de art 16 si 17 din OG nr 2/2001, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ cuprinde data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contraventionale, textul legal care sancționează fapta și semnatura agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei, fiind un act administrativ, se bucura de cele trei prezumții caracteristice actelor administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora.
Săvârșirea de către petent a faptelor reținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin coroborarea celor reținute în cuprinsul acestuia cu probele obținute prin mijloace tehnice omologate, respectiv fotografia obținută din înregistrările aparatului radar, în cuprinsul cărora s-a reținut viteza de deplasare de 119 km/h.
In ceea ce privește susținerile petentului, conform cărora nu se afla in localitate, instanta a retinut ca din adresa emisa de CNADNR rezulta ca limita de viteza pe respectivul sector de drum este de 50 km/h.
Din buletinul de verificare metrologică, valabil la data constatării faptei, rezultă faptul că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, iar din atestatul de operator radar depus la dosar rezultă că agentul constatator M. C., care a efectuat înregistrarea, are calitatea de operator radar.
Instanța a constatat că petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, intrucat desi a mentionat ca are obiectiuni, nu a indicat si care sunt acestea. Semnarea fără rezerve a procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. In lipsa dovedirii unor imprejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Petentul mai arata ca nu s-a trecut in procesul-verbal . radar, insa instanta constata ca nici nu era necesar sa se specifice aceasta, deoarece s-a precizat nr. de inmatriculare al autospecialei pe care era montat aparatul, aceasta neputand fi mutat de pe un autovehicul pe altul.
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care sa răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumții susținute de probe științifice, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată,motiv pentru care a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr. 7543/20.11.2013 a formulat recurs petentul solicitând admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, arătând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și este necesară administrarea de noi probe, cea evocată în motivul 2 de casare fiind în mod clar viciată de incompetența completului de judecată care a administrat-o.
În motivare recurentu-petent susține că instanța de fond și-a motivat hotărârea prin aceea că „procesul verbal de contravenție, fiind un act administrativ, se bucură de cele trei prezumții caracteristice actelor administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora”, încălcând astfel principiile stabilite cu caracter obligatoriu pentru instanțele naționale de către C.E.D.O. prin hotărârea definitivă pronunțată la 31.03.2008 în cauza A. contra României. Acesta constituie motivul de casare prevăzut de aii. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât Legea nr. 134/2010 (noul Cod de procedură civilă) a intrat. în vigoare la data de 15.02.2013 și nu se aplică decât proceselor și executărilor silite începute după ., plângerea contravențională formulată de mine fiind înregistrată la Judecătoria Cornetu la data de 13.02.2013, deci anterior intrării în vigoare a acestui cod, prezentul proces fiind supus reglementărilor din vechiul cod.
Recurentul-petent arată că în motivarea hotărârii, instanța de fond a mai reținut că „din adresa emisă de CNADNR rezultă că limita de viteză pe respectivul sector de drum este de 50 km/h”, menționând faptul că adresa menționată de instanță este în fapt răspunsul CNADNR la o adresă emisă de instanță, în urma admiterii probei cu înscrisuri - răspuns ambiguu și lipsit de relevanță și legătură cu obiectul cauzei, întrucât instanța a solicitat companiei de stat să comunice regimul legal de viteză pe pasarela de centură a Bucureștiului, km 10, locație ce nu are nici cea mai mică legătură cu locul indicate de agentul constatator în procesul verbal de contravenție pe care l-a ataca, în acest proces verbal este indicat ca loc al comiterii faptei localitatea B., în dreptul km. 10”. Prin modalitatea de administrare și apreciere a probelor, este evident că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
A mai arătat că instanța de fond nu a analizat sub nici o formă, în motivarea hotărârii, probele de care a înțeles să se folosească în apărarea sa (planșe foto ale locului așa-zisei fapte), nu a analizai textele de lege pe care le-a invocat, mai ales dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, respectiv ale art. 66 alin. (6) din Regulamentul de aplicare a ordonanței, care se referă la obligația administratorului drumului public de a instala indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare, cel de-al doilea text de lege reglementând clar că semnificația indicatoarelor de interzicere încetează în intersecția cea mai apropiată, ceea ce echivalează cu lipsa judecării fondului cauzei, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut ce art. 304 pct. 9, teza a ll-a din Codul de procedură civilă.
Recurentul-petent precizează și că instanța de fond a interpretat în mod vădit greșit legea, constatând că „petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, întrucât, deși a menționat că are obiecțiuni, nu a indicat și care sunt acestea, Iar potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001 cel sancționat contravențional nu este obligat să aducă la cunoștința agentului constatator care sunt obiecțiunile sale și nici să le scrie în procesul verbal (în cazul de față acest lucru nefiind nici posibil, obiecțiunile mele fiind exhaustive i depășind în mod evident spațiul rezervat în acest scop în procesul verbal), obiecțiunile putând fi descrise și susținute prin probe direct în plângerea contravențională adresată instanței (Acest motiv de casare este prevăzut de art. 304 pct. 9 teza l-a din Codul de procedură civilă)
Recurentul-petent precizează că insitanța de fond a pronunțat sentința, pe care o atacă pe această cale, cu "incălcarea și aplicarea greșită a legii, hotărârea fiind în mod vădit lipsită de temei legat întrucât nu analizează sub nici o formă textele de lege aplicabile, limitându-se la a invoca faptul că, în aprecierea sa, la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ceea ce echivalează cu lipsa judecării fondului cauzei, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimata IPJ Ilfov petentul a fost sancționat, în baza art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, întrucât a fost depistat în localitatea B., circulând cu viteza de 119 km/h, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, coroborat cu fotografia radar.
Conform art 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Verificând îndeplinirea condițiilor de validitate prevăzute de art 16 si 17 din OG nr 2/2001, prima instanța în mod legal și corect a constatat că acestea sunt îndeplinite. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ cuprinde data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contraventionale, textul legal care sancționează fapta și semnatura agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei, fiind un act administrativ, se bucura de cele trei prezumții caracteristice actelor administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora.
Prima instanța în mod legal și corect a reținut că săvârșirea de către petent a faptelor reținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin coroborarea celor reținute în cuprinsul acestuia cu probele obținute prin mijloace tehnice omologate, respectiv fotografia obținută din înregistrările aparatului radar, în cuprinsul cărora s-a reținut viteza de deplasare de 119 km/h.
In ceea ce privește susținerile petentului, conform cărora nu se afla in localitate, instanta a retinut ca din adresa emisa de CNADNR rezulta ca limita de viteza pe respectivul sector de drum este de 50 km/h.
Din buletinul de verificare metrologică, valabil la data constatării faptei, rezultă faptul că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, iar din atestatul de operator radar depus la dosar rezultă că agentul constatator M. C., care a efectuat înregistrarea, are calitatea de operator radar.
Instanța a constatat că petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni, intrucat desi a mentionat ca are obiectiuni, nu a indicat si care sunt acestea. Semnarea fără rezerve a procesului-verbal are, în principiu, semnificația acordului cu privire la mențiunile consemnate și la sancțiunea aplicată. Deși aceasta nu echivalează cu prezumția irefragabilă de recunoaștere a faptei, cel sancționat are obligația de a-și justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia. In lipsa dovedirii unor imprejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Petentul mai arata ca nu s-a trecut in procesul-verbal . radar, insă instanta constată ca nici nu era necesar sa se specifice aceasta, deoarece s-a precizat nr. de inmatriculare al autospecialei pe care era montat aparatul, aceasta neputand fi mutat de pe un autovehicul pe altul.
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care sa răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumții susținute de probe științifice, Prima instanța în mod legal și corect a apreciat că cererea este neîntemeiată,motiv pentru care a respins-o.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține următoarele:
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora, astfel încât acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit autorităților.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că agentul constatator a avut o posibilitate reală de a desemna un martor asistent (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).
Având în vedere considerentele anterior reținute, tribunalul reține că contravenientul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, obligație ce îi revenea în virtutea dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 129 alin.1 C.pr.civ.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, însă sancțiunea aplicată nu a fost corect individualizată, astfel încât instanța urmează ca în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, să admită în parte plângerea formulată de contravenient sens în care va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment dat fiind faptul că petentul nu a periclitat în mod concret, în situația analizată nici o valoare socială, iar fapta nu a fost însoțită de urmări care să prejudicieze vreo persoană în mod efectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-petent Ț. F. împotriva sentinței civile nr. 7543/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 1286/ 1748/2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Modifică sentința în parte.
Înlocuiește sancțiunile aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014
Președinte Judecător Judecător
M. C. C. V. E. I. S. F.
Grefier
M. M. A.a
Concept red. gref. M.M.A.
Red. Jud: MCC./2exemplare
Jud.fond :– C. D. - Jud./Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1571/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 10/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
