Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 527/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 445/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.527R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta I. S. împotriva sentinței civile nr.142/09.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul C. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile orale părților au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2014, ulterior la data de 18.02.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravenționala înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul C. G. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.12.2011 întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei I. - Sectia de Politie Autostrăzi.
In fapt, petentul a arătat că procesul verbal este nefondat si nelegal deoarece nu s-au reținut împrejurările reale in care a fost obligat sa oprească, respectiv căderea telefoanelor de pe bordul mașinii sub pedalele autoturismului, născându-se astfel riscul unui posibil accident.
In drept au fost invocate prevederile OG.nr.2/2001
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art.15 lit.i din Lg.146/1997 modificată coroborat cu dispozițiile art.1 al.2 din OG 32/1995.
În susținerea cererii petentul a depus la dosar in copie procesul verbal de contravenție, dovada comunicare si adresa Posta R..
Intimata, deși legal citata, nu a formulat întâmpinare si nu a depus punctul de vedere al agentului constatator.
Prin sentința civilă nr.142/09.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, a fost admisa plângerea formulată de către petentul C. G. și a fost înlocuita sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele
Prin procesul verbal . nr._/06.12.2011 petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala in suma de 603 lei, agentul constatator reținând in sarcina sa ca la data de 06.12.2011, ora 16:15, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe A2 Km12+500m fiind depistat oprit pe banda de urgenta a A2 –pe sensul Bucuresti catre Constanta fara motiv intemeiat, indicându-se ca fapta este prevazuta si sanctionata de art.102 alin.1 din OUG195/2002.
Analizand cuprinsul procesului verbal sub aspectul legalitatii sale instanta a apreciat ca acesta a fost intocmit cu respectarea disp.art.17 din OG nr.2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda sub sanctiunea nulitatii absolute, intrucat acesta contine numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului.
Sub aspectul temeiniciei instanta a retinut ca, desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezulta ca acesta face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG nr.2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argument pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza A. v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contraventie se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, care este permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care contravenientului i se asigura accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil, in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In lumina acestor principii, instanta a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Verificarea temeiniciei procesului verbal de contraventie presupune ca demersul judiciar in care se face aceasta verificare sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de art.6 CEDO. In aceste conditii, petentului contravenient trebuie sa i se recunoasca garantiile specifice in materie penala, printre care si prezumtia de nevinovatie.
Potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 instanta poate examina legalitatea si proportionalitatea sanctiunii contraventionale aplicate.
Sanctiunea, conform art. 21 alin. 3 din OG. nr.2/2001, se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacale de savarsire a acestuia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.
Sanctiunile contraventionale nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de ocrotire a relatiilor sociale si de formare a unui spirit de responsabilitate. Ele trebuind sa tinda spre un scop preventiv, care poate fi atins si prin aplicarea unei sanctiuni cu avertisment.
Imprejurarile savarsirii faptei contraventionale, care nu a avut consecinte grave constituie argumente care sa justifice inlaturarea amenzii ce i-a fost aplicata petentului.
Astfel, instanta apreciaza ca avertismentul corespunde scopului preventiv si punitiv al sanctiunii contraventionale. Sanctiunea avertismentului este suficienta pentru a atrage atentia petentului asupra consecintelor nerespecterii dispozitiilor legale in vigoare si pentru indeplinirea scopului preventiv al sanctiunii contraventionale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata I. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivarea cererii, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nemotivată. Astfel, instanța de fond nu își justifică în nici un fel hotărârea că fapta săvârșită are un grad redus de pericol social, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu reține nici vreun caz fortuit sau vreo altă circumstanță care să legitimeze oprirea pe banda de urgență.
În ceea ce privește gradul de pericol social, instanța a apreciat în mod eronat că împrejurările săvârșirii faptei contravenționale, care nu a avut consecințe grave constituie argumente care să justifice înlăturarea amenzii ce i-a fost aplicată.
Simplul fapt, de exemplu, că nu s-a produs un accident de circulație odată cu săvârșirea contravenției de către petent, nu este în opinia noastră un argument suficient pentru a-l exonera pe contravenient în totalitate de răspundere contravențională.
Astfel, în contextul în care pentru a motiva soluția pronunțată, instanța de fond menționează doar faptul că "fapta contravențională nu a avut urmări grave", fără a face nici o precizare cu privire la eventuale "circumstanțe atenuante" pentru petent, considerăm că este nejustificată și nemotivată decizia instanței de fond de înlocuire a amenzii contravenționale aplicate cu avertisment.
A mai arătat că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională fiind cea prevăzută în clasa II de sancțiuni, respectiv 4 sau 5 puncte amendă, aplicându-se de asemenea și 3 puncte de penalizare.
Având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres obligația pentru conducătorii auto de a nu opri sau staționa autovehiculele pe banda de urgență, precum și faptul că încălcarea acestei obligații este încadrată la o clasă superioară de sancțiuni, apreciem că nu poate fi acceptată motivația instanței de fond potrivit căreia fapta are un pericol social redus.
Dacă am accepta ipoteza contrară ar însemna ca toate contravențiile care sunt încadrate de legiuitor în clasa I sau II de sancțiuni să fie considerate din principiul lipsite de pericol social, iar amenzile contravenționale să fie transformate în avertisment sau anulate, fapt ce contrazice însă scopului preventiv și sancționator al legii contravenționale, precum și principiul aplicării graduale a sancțiunii contravenționale.
La momentul sancționării, petentul era oprit neregulamentar pe banda de urgență, nefiind semnalizat corespunzător cu luminile de avarie în funcțiune și triunghi reflectorizant, punând în pericol viața celorlalți participanți la trafic. Fiind întrebat despre motivul opririi, petentul a argumentat faptul că ar fi oprit datorită faptului că i-au căzut telefoanele, conform raportului agentului constata tor.
A mai arătat ca petentul nu a făcut dovada cazului justificat, motivul invocat de acesta nefiind în măsură să justifice oprirea acestuia într-un loc interzis. În practică un asemenea caz justificat ar fi situația în care un autoturism suferă o defecțiune gravă, o pană de cauciuc etc.
A mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de legalitate.
Prezumția de legalitate este asociată însă, cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezum1ia de veridicitate actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit în cauzele care au ca obiect contestarea faptelor contravenționale și incidența dispozițiilor art 6 ale Convenției. Față de aceste aspecte se pune problema forței probante a procesului verbal de contestare a contravenției, respectiv dacă aceasta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Astfel, din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, în special în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 și art.304 ind.1 C.proc.civ.
Analizand recursul prin prisma criticilor invocate, Tribunalul il apreciaza ca fiind fondat și il va admite pentru urmatoarele considerente:
Este neintemeiata critica recurentului vizand nemotivarea hotararii intrucat prin raportare la prevederile art.261 pct.5 C.p.c. sentinta recurata cuprinde motivele de fapt și de drept care au dus la solutia retinuta de instanta.
Este intemeiata insa critica recurentei cu privire la gravitatea faptei savarsitei.
Ca atare, tribunalul apreciaza ca sustinerea petentului în sensul ca i-au cazut telefoanele mobile pe jos și de aceea a oprit pe banda de urgenta, este neintemeiata și nu poate justifica stationarea vehiculului pe banda de urgenta a autostrazii, cu atat mai mult cu cât acesta nu era semnalizat corespunzator.
F. de aceste aspecte, se apreciaza ca prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, motiv pentru care în baza art.312 coroborat cu art.304 pct.9 C.p.c. va admite recursul și va modifica sentinta recurata în sensul respingerii plangerii ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta I. S. împotriva sentinței civile nr.142/09.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul C. G..
Modifica sentința recurată in sensul ca:
Respinge plângerea ca neîntemeiata.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi 18.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: D.A/ 2 exemplare
Jud.fond: T. C. - Jud.Cornetu
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta I. S. împotriva sentinței civile nr.142/09.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul C. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă și a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, după care:
În baza dispozițiilor art.167 coroborat cu art.305 C.proc.civ, încuviințează pentru recurenta proba cu înscrisurile noi depuse in recurs, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 11.02.2014.
Pronuntata in sedinta publica, azi 04.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
În aceeași compunere și având nevoie de timp pentru a delibera, în condițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amana pronuntarea la data de 18.02.2014.
Pronuntata in sedinta publica, azi 11.02.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2119/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1950/2014.... → |
|---|
