Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 18-02-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 11285/1748/2011
DOSAR NR._ /2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.491R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: C. C. M.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta S. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 4330/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.11.2011 sub nr._, petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._, întocmit la data de 17.10.2011 de către un agent constatator angajat al C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, prin care a solicitat anularea acestuia.
In motivarea plângerii formulate, petenta a susținut că procesul verbal este nelegal si netemeinic deoarece autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a deținut rovinieta valabilă iar în cuprinsul procesului-verbal contestat nu se află semnătura agentului constatator.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat, dovada de comunicare a acestuia, factura nr. R_/27.05.2010, bon fiscal nr. 228/27.05.2010.
Intimata nu a formulat întâmpinare, depunând actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal.
La solicitarea instantei, intimata a depus relatii privind rovinieta seria_ potrivit cărora nu s-au găsit nicio informatie întrucât această . a fost tipărită niciodată, iar . comunicat faptul că factura nr. R_/27.05.2010 si bonul fiscal nr. 228/27.05.2010 prezentate de petentă nu au fost emise de către statia Petrom B., fiind depus si un extras din baze de date cu rovinietele comercializate la data de 27.05.2010.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4330/04.06.2013, Judecătoria Cornetu a admis în parte plângerea și a anulat tariful de despăgubire, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._/17.10.2011.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând materialul probator administrat în cauză, a constatat următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 17.10.2011 de către un agent constatator angajat al C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în valoare de 1.750 lei, agentul constatator reținând în sarcina sa că, în data de 18.04.2011, ora 19.14, pe Autostrada A2 km. 12+450m, Glina, jud. Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, indicându-se că fapta este prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește semnătura agentului constatator, instanța a reținut că procesul verbal contestat a fost generat și semnat în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR. Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata, iar conform art. 7 din același act normativ, în cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.
Astfel, fiind făcută de către intimată dovada existentei unui certificat calificat instanta retine că sunt întrunite conditiile legale pentru semnătura electronică.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2. De asemenea, potrivit art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale.
Petenta a depus la dosar dovada achitării tarifului de utilizare a drumurilor nationale conform facturii nr. R_/27.05.2010, bon fiscal nr. 228/27.05.2010 emise de ., statia B..
Intimata a comunicat relatii cu privire la rovinieta seria_ potrivit cărora nu s-au găsit nicio informatie întrucât această . a fost tipărită niciodată, iar din adresa nr. NOB/7901/19.03.2013 emisă de OMV Petrom Marketing SRL (f. 32) rezultă că factura nr. R_/27.05.2010 nu a fost emisă de statia Petrom B., iar bonul fiscal nr. 228/27.05.2010 emis de cele două case de marcat ale statiei nu contin tranzactii roviniete.
În aceste conditii instanta de fond a constatat că petenta nu detinea o rovinietă valabilă la data de 18.04.2011 ( potrivit art. 12 alin. 5 din OG nr. 15/2002 ”Falsificarea rovinietelor, detinerea sau utilizarea de formulare false constituie infractiune si se pedepseste potrivit prevederilor art. 282 din Codul penal” ) iar situatia de fapt este corect retinută în procesul-verbal contestat.
Având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanța a reținut că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit, deoarece petenta, proprietara autovehiculului verificat, avea obligația, conform legii, de a deține rovinieta valabilă în momentul în care autovehiculul acesteia a utilizat rețeaua de drumuri naționale din România.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
Fată de dispozitiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 conform căruia ”tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002, aplicate si contestate în instantă se anulează” instanta a admsi în parte plângerea si a dispus anularea tarifului de despăgubire aplicat prin procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 17.10.2011, urmând a mentine restul dispozitiilor procesului-verbal contestat.
Împotriva sentinței civile nr. 4330/04.06.2013, a formulat recurs petenta solicitând: admitere recursului, modificare în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.
În motivare recursului, petenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu deținea rovinietă valabilă, depunând la dosar factura și chitanța de unde rezultă faptul că a achitat rovinieta pentru auto_ .
Recurent a mai arătat că la data săvârșirii faptei O.G nr. 15/2002, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001 acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la constatării faptei.
Potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin legea nr. 144/2012, pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de contravenție pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.
În opinia recurentului deși art. 12 din OG nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
A mai arătat recurenta că între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.
Având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatarea și sancționare a contravenției, contestat în cauză a fost constatată la data de 18.04.2011, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 17.10.2011, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, în opinia recurentei sancțiunea contravențională s-a prescris.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.02.2014, intimata a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea procesului verbal contestat.
Intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de art. 16 din OG 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Intimata a mai arătat că în conformitate cu disp. art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 fapta de a circula fără rovignieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda. În baza de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform OG nr. 2/2001 și OG. 15/2002.
În drept au fost invocate disp. art. 308 alin. 2 C. proc. Civ, O.G. 15/2002 și OG 2/2001.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Tribunalul constată că la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.
Potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 ”procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1” (fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă).
Tribunalul constată că art. 15 alin. 2 din Constituție consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii, în sensul că ”Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
De asemenea, Tribunalul constată că potrivit art. 12 din OG nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.
Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.
De asemenea, Tribunalul constată că în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționarea contravențiilor, executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001).
Față de toate aceste aspecte, Tribunalul constată că în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de-a doua a fost mai favorabilă sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.
Prin urmare, Tribunalul constată că legea contravenționala mai favorabila sub acest aspect retroactivează, iar procesele-verbale încheiate anterior intrării sale in vigoare au fost supuse condiției de legalitate de a fi întocmite si comunicate in termen de 30 de zile de la data constatării faptei.
Or, Tribunalul constată că în cauza de față, având în vedere ca fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare . nr._ a fost constatată la data de 18.04.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 17.10.2011, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravenționala s-a prescris.
Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 2 C., Tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul admiterii în tot a plângerii contravenționale și a anulării procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta S. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 4330/04.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite plângerea.
Anulează procesul – verbal contestat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. C. C. M. R. P.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: RP./2exemplare
Jud.fond :Budei C. O. - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 490/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2119/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
