Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 812/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 5954/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 812R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 3350/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul . IFN SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că la data de 07.03.2014, intimata a depus întâmpinare un exemplar fiind comunicat recurentei, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătorie Cornetu la data de 23.04.2012, sub nr._, petentul . IFN SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 12 nr._/21.03.2012, întocmit de către intimată.
În motivarea plângerii, petentul, în esență, a arătat că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic, întrucât procesul verbal nu a fost semnat de agentul constatator, iar la data savarsirii contraventiei nu mai avea calitatea de proprietar, autoturismul fiind vandut catre AUTO M. S G. SA.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentului că în data de 30.10.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare b 43 FXH aparținând petentului a circulat pe A2, în localitatea Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, și a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 417, 4 lei.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări.
Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 30.10.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 21.03.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerând petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire și luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3350/07.05.2013, a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel recurenta a arătat că instanța de fond a interpretate greșit art. 9 alin. 3 din O.G. 15 din 2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Recurenta a arătat că în prezenta speță fapta a fost constatată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13. A.. 1 din OG nr. 2 din 2001 și comunicat respectându-se dispozițiile legale.
Astfel s-a arătat în speță fapta a fost săvârșită la data de 30.10.2011, iar amenda a fost aplicată la data de 21.03.2012, când a fost întocmit procesul verbal de constatarea a contravenției adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 și comunicat petentei cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8 și art. 312 alin. 3 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.03.2014, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că în cauză au fost încălcate și dispozițiile OG 15/2002, astfel cum acestea au fost modificate prin legea nr. 144/2012 în sensul că într-un interval de 30 de zile nu pot fi emise mai multe procese verbale de contravenție.
În drept au fost invocate disp. art. 274 și disp. art. 312 C. proc. Civ.
Analizând recursul civil formulat, prin prisma criticilor invocate Tribunalul reține următoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
Articolul 9 alin.3 din OG nr.15/2002 nu instituie o prescripție derogatorie de la dispozițiile art.13 și 14 din OG nr.2/2001 (dreptul comun în materie contravenționala care reglementează prescripția răspunderii contravenționale – neincheierea procesului verbal în termen de 6 luni de la data savarsirii faptei și prescripția executării sancțiunii – necomunicarea procesului verbal în termen de 30 de zile de la data intocmirii lui) ci prevede un caz de nulitate pentru procesele verbale încheiate în intervalul de 30 de zile, ulterior întocmirii altui proces verbal tot pentru o contraventie reglementata de art. 8 alin.1 din ordonanta.
Sunt întemeiate argumentele recurentei în sensul ca fapta de a circula fara plata rovinietei constituie o contraventie continua pentru care legiuitorul a înțeles sa prevadă în mod expres un termen de 30 de zile ce marchează durata rezoluției contravenționale, termen ce începe cu data primului act de executare – constatarea savarsirii faptei prevazute de art.8 din OG nr.15/2002 prin emiterea primului proces verbal de contravenție- și se sfarseste dupa 30 de zile de la data emiterii. Dacă după acest interval de timp se emite un nou proces verbal de contravenție se consideră că a fost săvârșită o nouă contravenție, legiuitorul considerând că rezoluția contravențională în cadrul contravenției continue se întrerupe după un termen de 30 de zile.
În cauză, însă, tribunalul reține că petenta nu invocat și nu a dovedit faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile.
Ca atare, termenul de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 nu constituie un termen de prescriptie a răspunderii contravenționale, ci un caz de nulitate, astfel ca prima instanța a făcut o greșita aplicare a legii.
Chiar daca prima instanța nu a analizat fondul litigiului ci a pronunțat o hotarare pe excepție, tribunalul, pentru cele ce succed, constata ca solutia primei instante urmeaza a fi menținută dar cu motivarea ce urmează.
Din înscrisurile depuse de petenta - societatea de leasing, reiese ca nu se face vinovata de săvârșirea contravenției prevăzuta de art.8 din OG nr.15/2002 întrucât începând cu data de 30.05.2008, utilizatorului vehiculului cu nr. de înmatriculare _ , . G. SA devenise proprietara autoturismului, fiind finalizat contractul de leasing prin achitarea valorii reziduale (f.11-21).
Desi potrivit art.24 alin.2 lit.d din Ordinul nr.1501/2006 petenta avea obligatia de a solicita radierea vehiculului vândut, aceasta nu este subiect activ al faptei ce constituie contraventia prevazuta de art.8 din OG nr.15/2002 intrucat nu mai este proprietara si nici utilizatorul vehiculului. Prezumtia de proprietate asupra vehiculului datorita mentionarii petentei in aceasta calitate in baza de date a MAI, a fost rasturnata de societatea sanctionata contraventional prin contractul de leasing, procesul verbal de predare-primire autovehicul si factura din 30.05.2008 de achitare a valorii reziduale.
In aceste conditii tribunalul mentine solutia primei instante de admite a plangerii dar pentru considerente expuse in prezenta hotarare, iar pe cale de consecinta va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 3350/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul . IFN SA ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. D.A../2exemplare
Jud.fond :D. Livișor - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 93/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1087/2014.... → |
|---|
