Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2148/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2148/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 3350/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 741A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul B. L. S. împotriva sentinței civile nr.2148/12.03.2014, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. I. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.05.2013, înregistrată sub nr._, petentul L. S. B. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.05.2013 de intimatul IGPR –SPA solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 01.05.2013 a condus autovehiculul marca JEEP CHEROKE cu numărul de înmatriculare_, pe DN5 București-G., în apropiere de . Decembrie, fiind oprit în trafic de un echipaj de poliție și sancționat pentru că ar fi depășit limita de viteză cu peste 50km/h. Pentru acest motiv a fost sancționat contravențional cu amendă, pe care a și achitat-o, și i s-a reținut permisul de conducere. Petentul a arătat că a circulat în realitate cu o viteză mai mică, respectiv de 96 km/h și că nu se afla în localitate, cum eronat a reținut agentul constatator. Petentul a mai arătat, ulterior, prin concluziile de la termenul de judecată din 12.03.2014, că la măsurarea vitezei nu s-a ținut cont de eroarea maximă tolerată de +/- 4% menționată în Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, petentul a depus, în fotocopie, procesul-verbal contestat, dovada de circulație, actul de identitate, adresa BRML nr. 1261 din 13.02.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Totodată, a depus la dosarul cauzei: planșa foto, buletin de verificare metrologică, proces-verbal de instruire a agentului constatator.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Totodată, instanța a dispus emiterea unei adrese către CNADR pentru a se comunica dacă locul săvârșirii contravenției este situat în localitate sau în afara localității. Prin adresa nr. 16/8044/23.01.2014 (fila 31), CNADR a comunicat că DN5 km 14+900m se află în localitatea 1 Decembrie, județul I., limita de viteză fiind de 50 km/h.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.05.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în suma de 675 lei și s-a dispus sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reținându-se că în data de 01.05.2013, petentul a condus autovehiculul marca JEEP CHEROKE cu numărul de înmatriculare_, pe DN5 București-G., în localitatea 1 Decembrie, jud. I., cu viteza de 104 km/h, respectiv cu depășirea limitei legale de viteză cu peste 50 km/h.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localitate pe sectorul de drum unde a fost surprins petentul circulând cu 104 km / h este de 50 km / h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 101 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e)depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Pentru a determina dacă petentul a suferit sau nu vreo vătămare în drepturile sale, instanța a analizat în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
În acest context, instanța a constatat că afirmația petentului referitoare la faptul că ar fi circulat cu viteză în afara localității nu este pertinentă, prin adresa nr. 16/8044/23.01.2014 (fila 31), CNADR comunicând că locația DN5 km 14+900m se află în localitatea 1 Decembrie, județul I., limita de viteză fiind pe segmentul de drum respectiv de 50 km/h.
Totodată, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșa foto depusă la dosar se poate observa cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză foarte mare pentru sectorul de drum respectiv, de 104 km/h.
In ceea ce privește susținerile petentului, conform cărora nu a fost avută în vedere eroarea de ±4 %, instanța retine ca petentul a fost înregistrat de un aparat radar omologat, circulând cu viteza de 104 km/h. Totodată, pentru aparatul radar de referință, există buletin de verificare metrologică valabil. Instanța de fond a reținut că marja de eroare anterior menționată este luată în calcul la momentul omologării aparatului radar. Nu este în sarcina agentului să consemneze în procesul-verbal de constatare a contravenției o altă viteză decât cea pe care o înregistrează aparatul radar.
Conform art. 102 alin 3 lit e) din OUG 195/2002 constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, instanța a reținut că viteza înregistrată de un aparat radar omologat și verificat metrologic, precum cel care a efectuat înregistrarea în prezenta cauza, face dovada vitezei exacte de deplasare dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În drept, potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localitate pe sectorul de drum unde a fost surprins petentul circulând cu 1o4 km / h este de 50 km / h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, depășirea cu 54 de km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează ca atare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat ca organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 102 alin.3 lit. e raportat la art.49 alin.1 și art.98 alin.1 si alin.4 lit. d, toate din OUG nr.195/2002, pentru depășirea cu 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus (localitate), constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sancțiunea principală este amenda contravențională care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amenda aplicate conform clasei a IV-a de sancțiuni ( 9-20 puncte amendă).
Instanța a avut în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, de 675 de lei, echivalentul a 9 puncte, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.
De asemenea instanța a constatat că pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere a fost aplicată conform legii, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Pentru considerentele mai sus expuse, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că plângerea contravențională dedusă judecății este neîntemeiată și a respins-o cu această motivare.
Împotriva sentinței civile nr. 2148/12.03.2014 a formulat apel petentul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și anularea procesului verbal de contravenție și a măsurilor complementare dispuse.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că nu a fost avută în vedere eroarea de ±4 %, în raport de care viteza de deplasare a fost calculată greșit și că intimatul nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte aceste aspecte.
Apelantul a arătat că măsurarea vitezei autovehiculului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv până la 99,84 km/oră, viteză în raport de care nu sunt întrunite elementele contravenționale întrucât nu se face dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 49,84 km/h a vitezei maxime admise, faptă care întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 ali. 1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002, însă potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabilii o altă sancțiune.
În subsidiar apelantul a solicitat înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Deși legal citat cu copia motivelor de apel, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelata prin raportare la motivele de apel invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.05.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în suma de 675 lei și s-a dispus sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reținându-se că în data de 01.05.2013, petentul a condus autovehiculul marca JEEP CHEROKE cu numărul de înmatriculare_, pe DN5 București-G., în localitatea 1 Decembrie, jud. I., cu viteza de 104 km/h, respectiv cu depășirea limitei legale de viteză cu peste 50 km/h.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, tribunalul reține că apelantul petent nu a respectat dispozițiile legale cu privire la regulile de circulație prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, potrivit înregistrarea depusă la dosarul cauzei, apelantul conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 104 km/h., aparatul de măsurare și determinare a vitezei de deplasare a autovehiculelor fiind verificat și omologat potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 16.08.2012, depunându-se, totodată, si atestatul operatorului radar.
Cu privire la motivul de apel vizând menționarea eronată a numărului de înmatriculare în cuprinsul procesului verbal Tribunalul reține că este vorba de o simplă eroare materială. Totodată apreciază că, prin raportare la restul materialului probator administrat în cauză și la faptul că este menționată greșit o singură literă, nu i s-a adus petentului nicio vătămare.
Referitor la locul săvârșirii contravenției Tribunalul reține că din înregistrarea depusă la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că apelantul petent circula în interiorul localității la momentul constatării faptei.
Tribunalul nu poate primi afirmația apelantului referitoare la faptul că nu s-a luat în calcul marja de eroare a aparatului radar, din următoarele motive.
Prin art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 se dispune în sensul că: nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească cerințele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.
Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit. c) din Norma invocată, intitulat “Cerințe metrologice. E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei”, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Potrivit dispozițiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influență, și anume: erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiții de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezența radiației electromagnetice, în prezența impulsurilor de interferență, după descărcări electrostatice și în prezența vibrațiilor mecanice.
La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”.
În aplicarea dispozițiilor punctului 5.1. din Normă, la poziția 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele și calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiții normale de trafic, în regim staționar (în temeiul punctului 3.1.1.), iar la pozițiile 4-10 se consemnează probele și calculele efectuate referitor la cerințele specificate sub acțiunea anumitor factori de influență (în temeiul punctului 3.1.2).
În prezenta cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent a fost măsurată cu cinemometrul de control rutier, tip R. PYTHON II, montat pe autoturismul, cu numărul de înmatriculare MAI_, aflat în dotarea poliției rutiere.
Prin buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 16.08.2012 eliberat de Institutul Național de Metrologie, în urma verificărilor efectuate, aparatul menționat a primit calificativul “ADMIS”, acest lucru având o dublă semnificație. Pe de o parte, s-a certificat de către autoritatea emitentă că cinemometrul îndeplinește cerințele legale pentru a putea fi folosit la stabilirea vitezelor de deplasare ale autovehiculelor timp de un an de la această dată, iar pe de alta că, la momentul verificărilor Institutul Național de Metrologie a aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit. b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
În contextul expus, instanța a reținut că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică nr._, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Conform solicitării petentului, ar trebui aplicată o nouă scădere a vitezei de deplasare indicate de către aparatul radar la momentul constatării contravenției cu procentul stabilit în Norma Legală menționată, aspect care este atât netemeinic, întrucât acest lucru reprezintă exclusiv atributul verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării, cât și nelegal, întrucât ar echivala cu o dublă diminuare a acestei valori.
Cu referire la sarcina probei, tribunalul reține că, în cauză, intimata a administrat dovezi în sensul celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în vreme ce apelantul nu a probat existenta unei situații de fapt distincta de cea consemnată de agentul constatator.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul B. L. S. domiciliat în București, . nr. 64, sector 4, împotriva sentinței civile nr.2148/12.03.2014, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. I. cu sediul în București, sector 2, . nr. 7, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
Președinte Judecător
C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: CD./4ex
Jud.fond :D. E.- Jud Cornetu
Comunicat 2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Pretentii. Sentința nr. 3201/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
