Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2190/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2190/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 7142/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 278 R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul M. V. împotriva sentinței civile nr. 2190/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile; asistența juridică pentru recurent a fost asigurată de avocat R. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială prin care face dovada calității de reprezentant și arată că nu sunt probe noi în calea de atac.
Tribunalul ia act că nu se solicită probe noi în calea de atac și acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării procesului-verbal, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2190/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională inregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petentul a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din 09.06.2012, arătând că acesta este nelegal și netemeinic
Petentul nu a recunoscut situația de fapt descrisă prin procesul-verbal contestat, arătând că nu a avea viteza menționată in acesta.
În drept, plângerea nu a fost intemeiată.
La plângere au fost anexate inscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2190/10.04.2013 instanța de fond respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul – verbal . Nr._ din data de 09.06.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 630 de lei, 3 puncte penalizare si retinerea permisului de conducere pentru că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in localitatea B., pe DN1A cu 102 km/h.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din probele administrate în cauză, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar AUTOVISION, montat pe autoturismul Dacia L._, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 177. Din buletinul de verificare metrologică rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice. Totodată agentul constatator C. F. este atestat să opereze aparatura de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor conform înscrisului depus la fila 22.
În consecință, instanța reține faptul că petentul a fost sancționat în mod corect, sancțiunea a fost corect individualizată având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și față de pericolul social al faptei săvârșite.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează respinge plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.05.2013, sub nr._ .
Recurentul a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Arată recurentul, în esență, că sentința civilă este netemeinică și nelegală întrucât organul constatator al contravenției nu a probat, conform exigențelor CEDO, faptul că a fost surprins în localitate cu o viteză de 102 km/h.
Procesul verbal de contravenție nu are forța probantă a unui înscris autentic, fiind un simplu act administrativ de autoritate cu caracter sancționator, astfel încât observațiile personale ale agentului nu sunt suficiente pentru a proba că fapta ar fi existat.
În contradicție cu afirmațiile agentului de poliție care a întocmit procesul verbal de contravenție, arată recurentul că nu se afla în localitate la momentul la care a fost surprins cu aparatul radar cu o viteză de 102 km/h.
Afirmația agentului constatator, consemnată în procesul verbal de contravenție, potrivit căreia se afla în localitatea B. la momentul la care a fost surprins cu aparatul radar cu o viteză de 102 km/h este falsă. Această afirmație nu este fundamentată de niciun material probator, neexistând niciun martor consemnat în procesul verbal de contravenție care să fi observat dacă cele consemnate de agent sunt sau nu adevărate.
Procesul verbal de contravenție nu este un înscris autentic, în sensul prevăzut de art. 269 C. pr. civ., ci un act administrativ de autoritate cu caracter sancționator.De asemenea, caracterul neautentic al procesului verbal de contravenție decurge pe cale interpretativă din prevederile art. 32 alin. 2 și 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Caracterul de înscris autentic al procesului verbal de contravenție ar conduce la legiferarea prezumției de vinovăție în domeniul contravențional, ceea ce contravine în mod flagrant prevederilor CEDO (tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, în accepțiunea art. 20 alin. 2 din Constituție).
Este neîndoielnic faptul că prezumția de nevinovăție constituie o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragr. 1 din CEDO.
În speță, contrar considerentelor reținute de prima instanță, intimatul nu a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură recurentul.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/09.06.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 630 de lei și s-a dispus luarea măsurii administrative a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 09.06.2012, ora 15,05, a condus autovehiculul în localitatea B. cu viteza de 102 km/h.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
Contrar susținerilor recurentului, tribunalul constată că la dosarul cauzei a fost depusă planșa foto din cuprinsul căreia reiese faptul că la data și ora menționate, acesta a circulat cu viteza de 102 km/h în interiorul localității. De asemenea, la dosarul primei instanțe au fost depuse buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul M. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | Judecător, M. E. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond E. M./ Judecătoria Cornetu
Red. jud. M.E./17.03.2014
Thn. red. C.D./2 ex./2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 60/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 81/2014.... → |
|---|
