Contestaţie la executare. Sentința nr. 6999/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6999/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 3869/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 133 A
Ședința publică de la 01 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții S. V., R. G. C., J. D. P. împotriva sentinței civile nr. 6999/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în cauza având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 25.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 01.04.2014 când în aceeași compunere a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6999/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 04.06.2013 sub nr._ contestatorul ANRP a solicitat in contradictoriu cu intimatii S. V., R. G. C. si J. D. P. suspendarea executarii silite, anularea incheierii din data de 18.04.2013 emisa de B. Ad Rem si anularea executarii silite ce face obiectul dosarului nr. 139/2013.
In fapt s-a aratat in esenta ca in speta sunt aplicabile prevederile OG nr. 22/2002, care nu au fost aplicare. Se mai indica si caracterul excesiv al cheltuielilor de executare.
In drept se invoca prevederile C. proc. civ., Legea nr. 290/2003.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru.
Intimatii au formulat intampinare prin care au aratat ca cererea este neintemeiata. Astfel, contestatoarea nu a facut nicio dovada cu privire la lipsa disponibilitatilor banesti, iar pe de alta parte trebuie respectata si jurisprudenta CEDO, care arata ca statul nu poate refuza executarea propriilor obligatii.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6999/22.10.2013 instanța de fond admite contestatia la executare, dispune desfiintarea tuturor actelor de executare in dosarul de executare nr. 139/2013 aflat pe rolul B. Ad Rem.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin incheierea din data de 16.04.2013, pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._ s-a incuviintat executarea silita cu privire la titlul reprezentat de sentinta civila nr. 1571/12.04.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti.
Instanta observa insa ca potrivit art. I alin. 1-3 din OUG nr. 10/2013, care a intrat in vigoare la data de 28.02.2013:
(1) Incepand cu data intrari in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, plata despagubirilor stabilite potrivit dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicata, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea fostului Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in urma aplicarii Protocolului privitor la cateva insule de pe Dunare si la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia, incheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, si a Conventiei dintre Romania si Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, relativa la regimul proprietatilor aflate in zona de frontiera, semnata la Belgrad la 5 iulie 1924, se face in transe anuale egale, esalonat pe o perioada de 10 ani, incepand cu anul urmator datei emiterii titlului de plata. Cuantumul unei transe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si titlurilor de plata emise si neachitate integral pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. Plata transelor se face incepand cu 1 ianuarie 2014.
(3) Prin titlul de plata se intelege hotararea comisiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plata emisa de vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
Textul trebuie insa aplicat, pentru identitate de ratiune, si sentintelor pronuntate in temeiul unor decizii precum cele indicate la alin. 3. Or aceasta este situatia in speta, Tribunalul Bucuresti pronunandu-si definitiva sentinta in temeiul unei hotarari emise in baza Legii nr. 290/2003.
In aceste conditii reiese ca la momentul incuviintarii executarii nu se putea vorbi despre o creanta exigibila, iar in aceste conditii incheierea de incuviintare a executarii a nesocotit prevederile 665 alin. 5 pct. 4 C. proc. civ.
Ca atare, incheierea de incuviintare a executarii fiind nula, aceasta sanctiune iradiaza asupra intregii executari, motiv pentru care contestatia va fi admisa si se va desfiinta intreaga executare ce face obiectul dosarului nr. 139/2013, aflat pe rolul B. Ad Rem.
O mica discutie trebuie facuta insa in raport de invocarea jurisprudentei CEDO.
In primul rand este drept ca intimatii au un drept ce trebuie aparat in temeiul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie.
Dar in cauza M. A. si altii c. Romaniei, Curtea, pe fondul unei probleme recurente in ceea ce priveste legile privind imobilele preluate abuziv de catre statul comunist, a stabilit ca guvernul trebuie sa o rezolve in mod definitiv, indicand si diferite masuri (§§ 229-236). In acele conditii Curtea a permis statului un ragaz in acest sens.
Or daca in acea situatie, cand a fost vorba despre fapte ale statului roman, Curtea a inteles sa acorde o marja de timp, in conditiile in care Legea despre care este vorba in speta noastra are in vedere despagubirea unor persoane ce nu au fost prejudiciate de statul roman, ci de Uniunea Sovietica, nu pare excesiv ca executarea sa fie temporizata pana in anul 2014.
Împotriva sentinței au formulat apel intimații, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 19.12.2013.
Consideră apelanții că sentința de fond este netemeinica si nelegala si pe cale de consecinta solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate si pe fond respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata si mentinerea formelor de executare dispuse in dosar nr.139/2013 de catre B. AD REM.
Arată apelanții că instanța de fond a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozitiile art. 1 al.1-3 din OUG nr. 10/2003. Dispozițiile alin.3 din articol, au fost interpretate gresit: "prin titlu de plată se întelege hotărârea comisiei judetene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și . Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.”
In interpretarea acestor dispozitii legale retine instanta de fond ca textul mai sus invocat "trebuie insa aplicat, pentru identitate de ratiune si sentintelor pronuntate in temeiul unor decizii precum cele indicate la alin. 3. ar, aceasta este situatia in speta, Tribunalul Bucuresti pronuntandu-si definitiv sentinta in temeiul unei hotarari emise in baza Legii nr.290/2003".
Arata apelanții ca, nu pot fi de acord cu cele retinute de catre instanta de judecata deoarece textul invocat este de stricta aplicare, iar ceea ce face judecatorul, prin motivarea data, este sa adauge la lege.
In ceea ce priveste jurisprudenta CEDO, instanta de fond, retine ca, aceasta institutie "a inteles sa acorde o marja de timp, in conditiile in care legea despre care este vorba in speta noastra are in vedere despagubirea unor persoane ce nu au fost prejudiciate de statul roman, ci de Uniunea Sovietica, astfel ca, nu pare excesiv ca executarea sa fie temporizata pana in anul 2014". Surprinzatoare aceasta motivare a instantei de fond care, apreciaza in mod gresit asupra unui act normativ, respectiv Legea nr.290/2003. Legea mentionata nu distinge intre cetatenii deposedati de proprietati ca urmare a parasirii fortate.
Referitor la faptul ca, acest termen din 2014 nu pare excesiv de indepartat pentru a se putea incepe executarea fac apelanții urmatoarele precizari:
Plata integrala a creantei ar fi trebuit sa aiba loc, daca s-ar fi respectat dispozitiile legale, potrivit HG nr.1120/2006, in anul 2008 respectiv 2009, Hotararea nr.22 prin care li s-au acordat despagubirile fiind emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.290/2003, inca din iulie 2007. Or, pana la data prezentei, nu ne-a fost platita nici macar prima transa, asa cum dispune HG nr.1120/2006.
Cu toate acestea, debitorul invoca in favoarea sa, dispozitiile OUG nr.10/2013 ce esaloneaza plata despagubirilor neachitate pana la data intrarii in vigoare a ordonantei, in transe anuale, pe o perioada de 10 ani, incepand cu 01.01.2014.
De fapt, aceasta ar reprezenta, in raport de data emiterii hotararii comisiei mai sus mentionate, iulie 2007, o intarziere in executare de 6 ani pana la plata primei transe si de 16 ani, in total, pana la realizarea integrala a creantei.
Aceasta esalonare este dispusa dupa o esalonare oricum anterioara, ce nu a fost respectata de catre debitoare si, in conditiile trecerii unei perioade mari de timp pe care l-au avut la dispozitie autoritatile competente pentru efectuarea voluntara a platilor, lucru care face sa nu mai existe un raport de proportionalitate intre motivele legitime invocate de catre contestatoare (necesitatea respectarii tintei de deficit bugetar asumate si aplicarea unei modalitati de plata care sa permita despagubirea tuturor persoanelor indreptatite) si tergiversarea executarii obligatiei de plata.
Nu trebuie omis nici faptul si poate cel mai important, ca aceste despagubiri s-au acordat in temeiul unei legi cu caracter reparator or, termenul de 10 ani calculat de la 01.01.2014 lipseste de eficienta juridica actul administrativ de acordare a despagubirilor, emis in anul 2007 si face ca dreptul recunoscut intimatilor sa devina iluzoriu.
În drept au fost invocate disp. art. 466 si urm. C.pr.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În faza procedurii prealabile intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității de folosință a apelantei S. V., decedată la data de 20.10.2006, astfel încât apelul formulat de către aceasta este nul.
În ceea ce privește apelul formulat de către R. G. C. și J. D. P., îl consideră intimata ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Având în vedere prevederile Ordonanței de Urgență nr. 10/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 287/2013, creanța invocată nu este exigibilă, astfel că procedura de executare silită a fost pornită în mod nelegal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1120/2006, O. U.G. nr. 10/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.287/2013.
Asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosință a apelantei, analizată cu prioritate în raport de dispozițiile art. 248 alin.1 cod proc civ, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit înscrisului de la fila 19, apelanta S. V. a decedat, decesul acesteia fiind înregistrat la data de 20.10.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 40 cod proc civ cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile.
Cum potrivit art. 56 alin.1 și alin 3 teza a II –a cod proc civ, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută., reiese ca in momentul investirii tribunalului cu soluționarea apelului – 19.11.2013, persoana care a formulat apelul nu avea capacitate procesuala de folosinta. Totodată constată că numita S. V. era decedată atât la data introducerii contestației la executare cât și la data formulării cererii de executare silită.
Asa fiind, exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a apelantei ridicata din oficiu este intemeiata, astfel ca va fi admisa de tribunal, iar apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a apelantei intimate S. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în sector 2, București, .. 6 A, .> Respinge apelul formulat de apelanții R. G. C., J. D. P., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în sector 2, București, .. 6 A, . cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 aprilie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond C. A. C./Judecătoria Cornetu
Red. jud. C.D.
Thn. red. gr. C.D./6 ex./ 2014
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1810/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1149/2014.... → |
|---|
