Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 944/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 11621/94/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 944/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. A.
Judecător G. N.
Judecător A. M. C.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent L. D. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, intervenient S. Ș., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
Dezbaterile și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.03.2014, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.03.2014.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.11.2006, sub nr._ petentul L. D. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare . nr._ din data de 09.01.2006.
În motivarea plângerii, petentul arată că împrejurările accidentului reținute în procesul verbal nu corespund realității. La data de 09.11.2006 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe . Chiajna, efectuând un viraj la stânga. Coliziunea s-a produs după ce a trecut pe banda ce reprezintă sensul opus de mers față de cel din direcția de unde venea, fiind angajat aproape în efectuarea sensului giratoriu. Autoturismul Renault venea de pe banda de rezervă, iar depășirea s-a făcut regulamentar, acesta nefiind în nici un sens de mers.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în fapt petentul a fost sancționat deoarece nu s-a asigurat suficient și a intrat în coliziune cu un alt autoturism.
În drept a invocat dispozițiile art.115 și urm.C..
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
Au fost introduși în cauză, la solicitarea petentului, cel de-al doilea conducător auto implicat în accident, respectiv S. Ș. și asigurătorii auto . SA, .>
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ. instanța a încuviințat pentru petent și intervenient proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii C. A., L. C. la propunerea petentului și T. I., Giugulea M., la propunerea intervenientului.
Petentul a depus la dosar în cadrul probei cu înscrisuri, în copie, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, carte de identitate, declarațiile conducătorilor auto implicați în accident, dovada de circulație, autorizație de reparații.
Prin sentința civilă nr. 1744/01.10.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Ș. și a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, soluționat prin decizia civilă nr. 4098/04.12.2008 de către Tribunalul București-Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal care a admis recursul formulat de petentul L. D., a casat sentința și a trimis spre rejudecare cauza, aceleași instanțe.
La data de 25.03.2009, Judecătoria Cornetu a înregistrat spre rejudecare cauza.
În rejudecare s-au administrat probele cu înscrisuri, martori și expertiză auto.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul Zavedi N..
Expertiza tehnică auto a fost efectuată de ing. S. C. I..
Prin sentința civilă nr. 3026/29.09.2011, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.11.2011 sub nr._ .
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ. instanța a încuviințat pentru petent și intervenient proba cu înscrisuri și martori.
La termenul de judecată din 07.05.2012, în cadrul administrării probatoriului, instanța a procedat la audierea petentului.
În cadrul probei cu martori a fost audiat, la propunerea petentului, martorul N. A. ( fila 48), intervenientul renunțând la administrarea probei testimoniale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța A reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 09.11.2006 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 525 lei, reținându-se în fapt că la data de 09.11.2006, ora 12:00 petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . Ilfov a efectuat viraj către stânga fără să se asigure și a intrat în coliziune cu auto cu nr._, care circula din spate, fiind angajat în depășire și circulând în același sens, producând avarii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Totodată, instanța a constatat că fapta contravențională a fost suficient descrisă de către agentul constatator, astfel că indicarea eronată a textului de lege incident nu este în măsură să conducă la anularea procesului verbal contestat. Pentru a aprecia astfel instanța a avut în vedere că actul sancționator conține mențiunile necesare pentru a putea verifica legalitatea și temeinicia acestuia.
Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind schimbarea direcției de mers reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi care poate reprezenta o sancțiune severă și care poate avea anumite consecințe deosebite în ceea ce-l privește pe petent.
De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată, fapta poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
În această ordine de idei, instanța a observatcă procesul-verbal criticat este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În cauză, petentul a efectuat virajul la stânga fără a se asigura, intrând în coliziune cu autoturismul condus de intervenientul forțat care se afla în depășirea acestuia.
Intervenientul confirmă situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat, arătând că se angajase în depășirea autoturismului condus de petent când acesta a efectuat virajul la stânga fără să se asigure corespunzător.
Dinamica producerii accidentului astfel reținută în actul sancționator este susținută și prin concluziile raportului de expertiză auto efectuat în cauză potrivit cărora momentul apariției stării de pericol a fost acela în care petentul a virat stânga fără să se asigure (f.113 dosar_ al Judecătoriei Cornetu).
Ipoteza petentului cu privire la modalitatea producerii accidentului este infirmată prin probele administrate, astfel cum s-a arătat mai sus, iar declarația martorului N. A. (din data de 07.05.2012 - f.48 ) urmează a fi înlăturată întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă, apreciindu-se că este subiectivă și reprezintă o încercare a martorului de a-l exonera pe petent de răspundere. Pentru aceleași argumente instanța va înlătura și declarația martorului C. A. (din data de 02.04.2007 – f.41 dosar_ - primul ciclu procesual). Declarația martorului L. C. (declarație din data de 04.04.2007 – f.42 dosar_ - primul ciclu procesual ) nu este edificatoare cu privire la modalitatea producerii accidentului, acesta neputându-și aminti detaliile dinamicii autoturismelor implicate.
Depoziția martorului Z. N. (declarație din 03.06.2010 - f 68) nu este în măsură să conducă la o concluzie contrară celei reținute de agentul constatator întrucât faptul că impactul a avut loc după ce autoturismul petentului se angajase în efectuarea virajului la stângă nu infirmă conduita culpabilă a acestuia de a efectua această manevră fără să se asigure. Astfel cum se arată și în raportul de expertiză, pe DJ601 A în locul producerii accidentului nu există o zonă de preselecție pentru efectuarea virajului la stânga, astfel că declarația martorului Z. N. urmează a fi înlăturată sub acest aspect.
S-a retinut însă declarația martorului T. I. (din data de 02.04.2007 f.40 dosar_ - primul ciclu procesual) care vine să confirme vinovăția petentului. Martorul arătat că petentul a semnalizat stânga destul de târziu, intervenientul se afla deja în depășire și nu a mai avut timp de frânare și de evitare a coliziunii.
Cât privește lipsa RCA la momentul producerii accidentului instanța constată că prin declarația dată în fața instanței petentul a recunoscut că valabilitatea acesteia expirase în ziua precedentă accidentului, iar din probatoriul administrat nu a rezultat o situație de fapt contrară.
În acest context, instanța a apreciat că procesul-verbal este temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile și că raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța a avut în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin fapta sa petentul periclitând atât siguranța sa, cât și a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată și a menținut procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art.274 alin.1 C., reținând culpa procesuală a petentului instanța a obligat pe acesta la plata către intervenient a sumei de 2500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform facturilor nr.238/04.06.2010 și nr.238/30.10.2009.
La data de 10.05.2013 recurentul a formulat recurs impotriva caestei sentinte pe care o considera nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului se arata ca expertiza avuta in vedere la dispozitia instantei de fond nu poate fi avuta in vedere deoarece expertul nu a identificat corect prin schita anexata locul producerii accidentului situatie fata de care realitatea din teren este deformata. Expertul a intocmit o schita gresita a locului accidentului si a intersectiei. In teren intersectia celor doua drumuri nu este marcata de un sens giratoriu sau pastila de ocolire asa cum pretinde expertul.
Instanta de fond in mod gresit nu constata ca aparitia starii de pericol si vina ii revina intervenientului fortat S. S.. F. de faptul ca accidentul s-a produs . trebuia sa stabileasca daca intersectia este o „ intersectie dirijata” sau o „ intersectie nedirijata”.
Arata ca instanta trebuia sa stabileasca viteza de deplasare a celor doua vechicule implicate. Intersectia fiind nedirijata viteza de deplasare a intervenientului fortat nu putea sa depaseasca 30 km/h.
Hotararea instantei de fond se bazeaza pe o expertiza lovita de nulitate absoluta. Expertul avea obligatia de a cita partile cu carte postala recomandata si nu scrisoare recomandata iar acesta trebuia sa efectueze lucrarea numai dupa cea vea dovada de comunicare semnata cu precizarea in clar a numelui si calitatii primitorului.
Analizand prezentul recurs, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constata ca acesta este nefundat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
1. In ceea ce priveste motivul de recurs privind necompetenta teritoriala a Judecatoriei B., tribunalul il constata drept nefondat in conditiile in care, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat, presupusa fapta contraventionala a fost comisa in ., localitate aflata, incepand cu data de 19.03.2007 (conform HG nr. 237/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 184/16.03.2007), in circumscriptia teritoriala a Judecatoriei B..
Or, potrivit art.118 alin.1 OUG nr.195/2002 „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.”
Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul constatării săvârșirii faptei contravenționale.
Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art.159 pct.3 C.proc.civ (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
In consecinta, fata de dispozitiile legale mentionate anterior si avand in vedere locul constatarii faptei contraventionale-., instanta competenta general, material si teritorial sa solutioneze prezenta plangere contraventionala este Judecatoria B..
2. In ceea ce priveste al doilea motiv de recurs, potrivit cu care la solutionarea prezentei cauze, instanta de fond a avut in vedere expertiza tehnica in specialitatea auto, administrata in primul ciclu procesual in fata Judecatoriei Cornetu, tribunalul il apreciaza de asemenea nefondat, in conditiile in care la data sesizarii instantei de judecata, respectiv la data de 17.06.2006, competenta sa solutioneze plangerea era Judecatoria Cornetu, localitatea Chiajna fiind la aceea data in raza sa de competente, schimbarea competentei avand loc, astfel cum s-a aratat in precedent la data de 19.03.2007, respectiv dupa trecerea unui interval de 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial a H.G. nr. 237/2007.
De asemenea tribunalul va avea in vedere si dispozitiile art. 160 cod procedura civila, potrivit cu care, dovezile administrate in fata instantei necompetente raman castigate judecatii, instanta competenta putand dispune refacerea lor numai pentru motive temenice, motive care nu au fost invocate in fata instantei de fond-Judecatoria B..
Totodata, tribunalul constata ca la termenul de judecata din data de 30.01._ in fata instantei de fond-Judecatoria B.-petentul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice in specialitatea auto, prin urmare, criticile raportului de expertiza efectuata in primul ciclu procesual nu pot fi avute in vedere de catre instanta de recurs, fiind invocate omisso medio, instanta de fond neavand posibilitatea de a le analiza.
3. In ceea ce priveste al treilea motiv de recurs, tribunalul apreciaza ca expertul tehnic a raspuns obiectivului fixat de instanta de juddecata, aratand dinamica producerii accidentului, prin raportare atat la avariile celor doua autovehicule, cat si din analizarea declaratiilor data in fata organului constatator.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului-petent potrivit cu care era incadrat conform indicatorului „ selectarea circulatiei pe directii de mers in apropierea intersectiei”, tribunalul constata ca, astfel cum rezulta din adresa nr._/22.03.2010 emisa de IPJ Ilfov (f. 56-dosarul de fond declinat) in locul producerii accidentului de circulatie nu exista indicatoare pentru selectarea circulatiei pe directii de mers, prin urmare aceasta sustinere este nefondata.
4. In ceea ce priveste al patrulea motiv de recurs, tribunalul apreciaza ca acesta este nefondat, in conditiile in care astfel cum rezulta din materialul administrat in cauza, vinovat de producerea accidentului de circulatie este recurentul-petent, care a efectuat virajul la stanga fara a se asigura intrand in coliziune cu autovehiculul condus de intervenientul fortat care se angajase in depasire, incalcand astfel dispozitiile art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit cu care, conducatorul de vehicul care executa o schimbare a directiei de mers…. de virare catre dreapta sau catre stanga….. este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalati participanti la trafic.
5. In ceea ce priveste penultimul motiv de recurs, tribunalul il apreciaza de asemenea nefondat, avand in vedere ca nu este relevant in solutionarea cauzei viteza de deplasare cu care circula autovehiculul condus de intervenientul fortat, accidentul de circulatie neputand avea loc, daca recurentul-petent nu ar fi virat brusc la stanga, fara sa se asigure, pe sensul de mers al acestuia.
6. In ceea ce priveste ultimul motiv de recurs, tribunalul constata de asemenea ca acesta este nefondat, avand in vedere ca nulitatea absoluta a raportului de expertiza nu a fost invocata in fata instantei de fond competente teritorial-Judecatoria B., la primul termen de judecata, fiind invocata omisso medio, si in al doilea rand, tribunalul apreciaza ca prin raportare la probele administrate in cauza- declaratiile matrorilor si ale celor doi conducatori auto implicati in evenimentul rutier- nu era utila administrarea probei cu expertiza tehnica auto-dinamica producerii accidentului putand fi stabilita de si de catre instanta de judecata.
In consecinta, pentru considerentele de fapt di de drept anterior mentionate, tribunalul in temeiul art. 312 cod procedura civiloa va respinge recursul ca nefundat, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de L. D., domiciliat în București,., sector 1 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în București, . nrt. 7, sector 2, intervenientul forțat S. Ș., domiciliat în Chiajna, .. 48, județ Ilfov, asigurătorii BT A. T. S.A. cu sediul în Cluj N., .. 8, județ Cluj, S.C. A. S.A, cu sediul în Cluj N., ., județ Cluj ca nefondat.
Irevocabila
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2014
P., Judecator, Judecator,
A. L. N. G. C. A. M.
G. pt judecator aflat in C.O. pt judecator aflat in C.O.
Semneaza presedinte semneaza presedinte
Sectie civila sectie civila
Grefier
P. M.
M.P. 23 Mai 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 675/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1151/2014. Tribunalul... → |
|---|
