Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 519/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 2070/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 519/A
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător E. V.
Grefier M. A. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelantul petent G. R. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție împotriva sentinței civile nr.1348/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul petent G. R. G. personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelantul nu a îndeplinit obligațiile stabilite prin rezoluție, că intimatul a depus o fișă abateri rutiere, după care,
Apelantul petent depune întâmpinare într-un exemplar.
Tribunalul califică întâmpinarea formulată de către apelantul-petent ca fiind note scrise de ședință
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de soluționat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Apelantul petent arată că nu mai are probe de administrat și nici proba testimonială.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri, ia act că apelantul-petent nu are posibilitatea să indice martori.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelantul petent arată că fiind dotat cu mijloace tehnice de probațiune, dar nefolosind înregistrarea video a acestora din timpul misiunii, poate pentru că ea nu demonstra fapta ce i-a fost imputată, intimata își probează propria culpă în privința lipsei probatoriului. În aceste condiții fiind atenționat, cu privire la lipsa probelor- agentul constatator, nu poate face abstracție de legislația comunitară, de deciziile Curții Constituționale și practica instanțelor de judecată în materia ce face obiectul activității sale, reprezentantul intimatei săvârșind un abuz de drept prin emiterea procesului verbal în lipsa unor mijloace de probă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11.03.2013 sub nr._, petentul G. R. G. a solicitat in contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov anularea procesului-verbal . nr._/2013. In subsidiar se solicita aplicarea sanctiunii avertismentului.
In fapt s-a aratat ca actul contestat este netemeinic si nelegal.In primul rand procesul-verbal nu descrie suficient fapta si nici nu cuprinde mentiunile privind actul normativ care stabileste sanctiunea. Astfel, se retine drept temei al aplicarii sanctiunii art. 41 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, dar acesta are un continut ce nu se refera la fapta retinuta in sarcina sa. Raportat la temeinicie se arata ca petentul nu a nesocotit vreo regula rutiera si invoca in apararea sa prezumtia de nevinovatie ce decurge din art. 6 CEDO. Cu privire la cererea subsidiara, petentul nu a mai fost niciodata sanctionat pentru fapta prev. de prezentul proces-verbal. Pe de alta parte, in ipoteza in care nu ar mai putea conduce, veniturile petentului s-ar reduce in mod substantial.
In drept se invoca prevederile OUG nr. 195/2002.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca petentul a fost sanctionat deoarece a circulat pe sensul opus de mers. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002. Se solicita respingerea plangerii ca neintemeiata.
In drept se invoca prevederile art. 205 alin. 2 C. proc. civ.
Se solicita judecarea cauzei in lipsa.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/2013 petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 450 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru 60 de zile. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or aceste mentiuni sunt completate in mod corect.
Cat priveste motivul de nulitate legat de insuficienta descriere a faptei (art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001), acesta a fost neintemeiat, dat fiind ca fata de cuprinsul actului instanta isi poate da seama ca fapta pentru care s-a aplicat sanctiunea a constat in circulatia cu autovehiculul pe contrasens. De altfel petentul nu arata care ar fi acele mentiuni care erau esentiale dar nu au fost incluse in procesul-verbal.
Cat priveste textul incriminant, s-a observat ca la rubrica sanctiunii a fost indicat art. 100 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002, text ce indica atat continutul contraventiei, cat si amenda ce trebuie aplicata in aceasta situatie. Ca atare si acest motiv de nulitate este neintemeiat.
Apoi, cu privire la temeinicia procesului-verbal, trebuie sa se porneasca de la cele trei prezumtii de care se bucura actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea si autenticitatea acestora. De aici reiese ca este in sarcina petentului sa faca dovada contrara. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ.), acela care face o propunere in fata judecatii este dator sa o si probeze.
Mai trebuie mentionat ca in aceasta materie se pun . legatura cu calificarea faptei ca fiind de natura penala conform art. 6 din Conventia Europeana Drepturilor Omului, ceea ce presupune si acordarea garantiilor prevazute acolo. Insa chiar considerand ca fapta pentru care petentul a fost sanctionat ar fi de natura penala, Curtea de la Strasbourg a statuat in sensul ca si in aceasta situatie se poate opera cu prezumtii, atata vreme cat acestea sunt relative. Trebuie sa se ia in calcul gravitatea mizei si sa se pastreze dreptul la aparare (§ 60 din cauza A. c. Romaniei).
Avand in vedere acestea, reiese ca nu sunt contrare prezumtiei de nevinovatie, specifica materiei penale, calitatile actelor administrative de a se bucura de prezumtiile de legalitate, autenticitate si veridicitate. Aceasta deoarece sanctiunea prevazuta pentru fapta despre care este vorba nu poate fi inlocuita cu inchisoarea contraventionala, iar petentului i se asigura posibilitatea de a administra probe in aparare (cata vreme petentul are aceasta posibilitate nu are importanta daca se foloseste sau nu de ea, drepturile prevazute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate in cauza I. P. c. Romaniei).
Avand in vedere cele aratate, cum la dosar nu exista dovezi care sa rastoarne prezumtiile de care se bucura procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, reiese ca cererea este neintemeiata, motiv pentru care a fost respinsa sub acest aspect.
Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În cauză însă faptele prezintă un pericol social ridicat, dat fiind că se pune în pericol integritatea fizica a persoanelor angajate in trafic. De asemenea, fata de consistentul trecut contraventional al petentului (cf. filele 41-42 de la dosar), reiese ca numai sanctiunea amenzii poate conduce la educarea acestuia.
Cat priveste faptul ca veniturile petentului vor fi reduse ca urmare a imposibilitatii de a conduce, pe de o parte nu s-a facut dovada acestei alegatii, iar pe de alta parte acesta nu este un motiv pentru a se aplica avertismentul (care oricum nu are in vedere inlaturarea sanctiunii complementare). Chiar considerand insa ca o asemenea consecinta ar fi posibila, petentul ar fi trebuit sa se gandeasca la acest aspect inainte de a incalca legea. Pentru acestea plangerea a fost respinsa ca neintemeiata.
Împotriva acestei soluții a formulat apel petentul G. R. G., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26.05.2014, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivare a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a pronunțat asupra admisibilității și utilității probei cu un martor solicitată prin plângerea contravențională.
A mai arătat că în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat agentul constatator nu a indicat corect presupusa faptă săvârșită, împrejurările în care ar fi fost săvârșită și încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa. astfel, deși a învederat agentului constatator că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale, făcând această mențiune și în cuprinsul procesului verbal, acesta a considerat că simpla sa constatare este suficientă pentru a fi sancționat.
A precizat că în cauză sunt aplicabile disp. art.6 CEDO.
În drept au fost invocate disp. art.466 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.411 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin raportare la motivele de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.02.2013, petentul G. R. G. a fost sancționat cu amendă de 450 lei, și suspendarea dreptului de a conduce pentru 60 de zile întrucât la data de 25.02.2013, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe contrasens punând în pericol ceilalți participanti la trafic.
Cu privire la motivul de apel referitor la împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probei testimoniale, tribunalul reține că potrivit art. 194 lit.e Cod pr. Civilă când se cere dovada cu martori partea este obligată să indice numele, prenumele și adresa.
Or, în prezenta cauză, apelantul petent nu a respectat dispozițiile procedurale și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată astfel că nu poate fi reținută nicio culpă instanței de fond.
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, în temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001, constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.
Astfel, s-a apreciat ca procesul-verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Tribunalul apreciază că, în mod judicios, prima instanță a reținut că petentul nu a făcut dovada aspectelor invocate prin plângere, aceasta mărginindu-se la a face simple afirmații fără a aduce nicio dovadă în susținerea apărărilor sale ( petentul nu a depus la dosar nici un alt înscris în afară de procesul verbal contestat ). Totodată constată că prima instanță a expus pe larg motivele pentru care a apreciat că procesul verbal este temeinic, considerente pe care tribunalul și le însușește.
F. de cele sus aratate, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul privind pe apelantul petent G. R. G. cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr. 7, sector 2.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.09.2014.
Președinte, C. C. M. | Judecător, E. V. | |
Grefier, M. A. M. |
Concept red. gref. M.M.A
Red. Jud: E.V./4 exemplare/02.12.2014
Jud. fond: C. A. C. - Jud. Cornetu
Comunicat 2 ex/
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 122/2014.... → |
|---|
