Obligaţia de a face. Sentința nr. 3212/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3212/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 1829/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3212
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta .
În contradictoriu cu pârâta S. P. COMUNITAR -REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI VEHICULE ILFOV, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Tribunalul dispune lăsare cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Tribunalul ia act de faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. În temeiul art.255-258 C., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, constată proba administrată și, față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov reclamanta a solicitat înmatricularea definitivă fără plata timbrului de mediu a autoturismului marca SKODA, TIP 1U/SEALHX01/O., norme poluare E3, nr. identificare TMBJG21U_, nr omologare ACSK121711UC5E3/2006, an fabricație 2006, . auto E-_, data primei înmatriculări 13.06.2006; obligarea paratului, potrivit dispozițiilor art. 453 C. Proc. Clv la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
În fapt, reclamantul arată că a fost obligată la plata timbrului de mediu în valoare de 9692, conform OUG 9/2013.
Solicită să se aibă in vedere faptul ca sesizarea instanței de judecata justifica interes, in sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantei este legitim corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiva unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
Potrivit art. 555 Dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini și societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier. Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Art. 110 căuta sa asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurentei, intre produsele care se afla deja pe piața naționala si produsele importate (Cauza C 387 /01, Weigel). Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 110, este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate.
Având in vedere ca Legea 9/2013, privind timbrul de mediu a fost promulgata si produce efecte directe raportat Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE.
La data de 11.07.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care arată că nu există nici o dispoziție a dreptului Uniunii Europene care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii desemnate de bunuri precum autovehiculele.
Se reține că regimul timbrului de mediu pentru autovehicule a intrat în vigoare de la data de 15.03.2013 care stabilește, începând cu data de 15.03.2013 cadrul legal pentru instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule cu destinația de venit la bugetul Fondului de Mediu fiind gestionat de Administrația Fondului de Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național urmare a abrogării Legii nr. 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante modificată și completată potrivit art.19 din OUG nr.9/2013.
Prin urmare câtă vreme legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
În ceea ce privește prevederile comunitare la care face referire reclamatul se reține că art. 148 din Constituția României republicată instituie supremația tratatelor constitutive ale UE față de dispozițiile contrare din legile interne" cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate cu art.I-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005 " Legea cadru europeană este un act legislative care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor ".
Rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care asigură obținerea rezultatului.
Astfel, potrivit art.90 primul paragraf din Tratatul Comunităților ( Uniunii) Europene și potrivit art.111-170 - secțiunea -" Dispoziții fiscale " din Tratatul de instituire a Comunității Europene, ratificat prin Legea nr. 157/200: " Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxei pe poluare/ timbrul de mediu în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat ,exercitării prerogative lor suverane ale statelor membre.
Dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene la care face referire în acțiune nu sunt incidente în cauză întrucât taxa pe emisiile poluante urmează a fi plătită de toți proprietari unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Pârâta învederează că legislația europeană nu interzice instituirea taxei ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În acest context menționează și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe pe poluare cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Precizează de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Prin urmare, existența unei taxe pe emisii poluate/poluante indiferent care este denumirea dată acesteia de legislația națională) nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune înmatricularea unui vehicul în circulație pentru prima dată în România fără dovada achitării acesteia.
Nu poate fi pus în discuție nici caracterul discriminatoriu al timbrului de mediu reglementat de Legea nr.9/2013 întrucât aceasta ar însemna a stabili că pentru autovehiculele importate impozitul calculat este mai mare decât impozitul ( taxa ) aplicată vehiculelor naționale similare ceea ce nu este conform cu realitatea.
În drept, Legea 554/2004, Ordinul MAI nr.1501/2006, OUG nr.195/2002, OUG nr.9/2013 și HG nr.88/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta ., prin acțiunea promovată în contradictoriu Instituția Prefectului -S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR ILFOV a solicitat înmatricularea definitivă fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca SKODA O..
În justificarea pretențiilor formulate reclamanta a invocat incidența dispozițiilor art. 11 al. 1 si 2 din Constitutia Romaniei si preeminența dispozițiilor comunitare și jurisprudenței comunitare în raport de dreptul intern.
Reclamanta a formulat în prealabil cerere adresată autorităților abilitate în vederea înmatriculării autoturismului fără achitarea timbrului de mediu aferent primei înmatriculări, la care nu a primit raspuns pana la promovarea prezentei actiuni (f. 20-24).
Obiectul acțiunii reprezinta refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca Skoda O. proprietatea reclamantei fără achitarea timbrului de mediu pentru autovehicule.
Analizând astfel refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca Skoda O. proprietatea reclamantei, fără achitarea timbrului de mediu, Tribunalul reține urmatoarele:
În fapt, autoturismul pentru care reclamanta a solicitat înmatricularea fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule este unul second-hand, așa cum rezultă din contractul de leasing financiar nr._ si factura fiscala nr._, pentru un vehicul folosit depus de reclamantă (f. 29-32).
Susținerile reclamantei privind neconformitatea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu prevederile art. 110 paragraful 1 (fost art. 90) din Tratatul de instituire a Uniunii Europene nu sunt incidente speței.
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
Astfel ,potrivit dispozițiilor acestui din urmă act normativ, respectiv a art. 4 din O.U.G. 9/2013, timbrul de mediu se datorează în următoarele ipostaze:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite
Potrivit art. 25 din Tratatul CE „Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.”; art. 28 din același Tratat prevede că „Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.”, art. 90 din Tratatul CE (în prezent art. 110 TFUE) stabilind că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Prin urmare, se observă că scopul general al art. 90 (devenit art. 110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, paragraful 1 al acestui articol interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă, de natură similară.
În jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În raport de aceste aspecte, Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 110 (fost 90) din TFUE, precum și considerentele expuse de Curtea de Justiție a Uniunii Europene din cauza N. contra României, întrucât prin OUG nr. 9/2013 nu a mai fost menținută discriminarea dată de diferența de tratament în favoarea produselor naționale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – și cele importate – care erau supuse acestor sarcini. Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a înlăturat diferențele de tratament fiscal față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
În raport de aceste considerente ,tribunalul apreciind că refuzul pârâtei nu este unul nejustificat ,va respinge acțiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge actiunea formulată de reclamanta . cu sediul ales la AV. C. M., București, Calea Rahovei Nr. 266-268, cladirea 60, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5 în contradictoriu cu pârâta S. P. COMUNITAR -REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI VEHICULE ILFOV cu sediul în sector 2, București, . ca neintemeiata.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Ilfov.
Pronuntata in sedinta publica azi, 20.10.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./4 exemplare
Comunicat 2 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1058/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 698/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
