Pretentii. Sentința nr. 695/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 695/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 3706/93/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 695
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24 FEBRUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORASENESC B. - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, având ca obiect pretenții restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual fond, precum și faptul ca reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul, raportat la dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 constată că Tribunalul Ilfov este competent material si teritorial să soluționeze prezenta cauza.
În baza dispozițiilor art.258 din Noul Cod de Procedură încuviințeaza pentru partea reclamanta proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 23.10.2013, reclamantul C. S. a chemat în judecata pârâta Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov – Serviciul Fiscal Orășenesc B. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Mun. București solicitând admiterea acțiunii, anularea deciziei de calcul nr._/12.03.2013, restituirea sumei achitata de_ ron, potrivit chitanței . nr._, dobânda legala calculata de la momentul plății și până la restituirea sumei, cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca a cumpărat dintr-un stat membru Uniunii Europene un autovehicul înmatriculat pe teritoriul UE. Pentru a putea înmatricula autovehiculul de mai sus în România, a trebuit plătită taxa pe poluare in cuantum de_ ron.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniență, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
În art.148 alin.2 din Constituția Romaniei se precizează ca prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat reclamantul si ca prin modificarea Codului Fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule legiuitorul a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Legea 9/2012, privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, incalca principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Normele metodologice de aplicare a Legii 9/2012 nu au relevanta atâta timp cat acestea vor fi elaborate prin Hotărâre de Guvern, ceea ce înseamnă ca nu pot aduce modificări de substanța in contextul legii.
Elementele de discriminare sesizat de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de Înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
Legea 9/2012 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare. Art. 4 alin2 din Lege prevede: " Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării."
Un alt element de discriminare apare si fata de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsa in lege si care lasă loc de interpretări si abuzuri nejustificate, lăsând Administrația locala in postura de a înregistra diferite tipuri de autovehicule pe baza de declarate, atâta timp cat art. 3 si art. 8 din Legea 9/2012 nu definește clar si aceasta categorie.
Art. 2 litera d conține un element de discriminare nejustificat si confuz prin precizarea " cu excepția casării si dezmembrării . Este de notorietate ca un autovehicol casat și /sau dezmembrat nu mai poate circula si, pe cale de consecința este scos din parcul auto național.
Art. 2 litera h definirea înmatriculării este diferita fata de noțiunea prevăzuta de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretări diferite sau arbitrare.
Art. 2 litera j si K face trimitere la legi abrogate si ilegale, contrare UE, care nu mai produc efecte si de drept nu mai exista ca referința fata de legislația noastre.
Art. 11 produce o confuzie si o deruta ca cetățeanului si nu numai, prin trimiterea la instanța de contencios, urmata de specificația "competenta potrivit legii" fără o precizare clara, imperativa .
Art. 12 alin. (2) prevede ca restituirea se va face plătitorului taxei ceea ce este ilegal deoarece autovehiculul este purtătorul taxei si nu cetățeanul. Daca acesta a înstrăinat autovehiculul intre timp, înstrăinarea s-a făcut cu tot cu taxa, iar daca restituirea se va face celui ce a vândut autovehiculul, acesta este favorizat nejustificat fata de cumpărător. Nu se justifica intervenția acestei legi . vânzare-cumpărare prin favorizarea unei părți.
Art.12 alin 3 impune un termen de prescripție care vine in contradicție cu hotărârea pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si jurisprudența Curții Europene. Noțiunea de apărare, din punct de vedere procesual are cel puțin doua înțelesuri semnificative.
În drept: cererea se întemeiază pe dispozițiile art.7 din Legea nr.55/2004, art.148 alin.2 si alin.4 din Constituția România, art.110 din Tratat, art.1535 Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea reclamantului a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține in fapt și in drept următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui autovehiculul marca Land Rover, înmatriculat prima oara in 2007 si achiziționat din Germania, pentru care a plătit o taxă pentru emisiile poluante de_ lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul emisa de AFP B. in 12.02.2013 si chitanța din aceeasi data(f. 8-22).
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Decizia de calcul din februarie 2013 a fost comunicată reclamantului, acesta achitând voluntar taxa pentru emisiile poluante, prin chitanța susmenționată.
In speță, instanța trebuie să stabilească dacă calcularea taxei pentru emisiile poluante s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, să se stabilească dacă decizia de stabilire a taxei este nelegală și urmează a fi anulată, cu consecința restituirii sumei achitate.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei (17.01.2013, f. 8-9 dosar).
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Tribunalul reține că începând cu data de 01.01.2013, Legea nr. 9/2012 se aplică in integralitate (pana la data de 15.03.2013 când a intrat in vigoare timbrul de mediu prin OUG nr.9/2013), expirând perioada in care aliniatul 2 al art. 4 a fost suspendat prin OUG nr.1/2012, astfel că a fost înlăturată discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
De asemenea, tribunalul observă că Legea nr.9/2012 (forma in vigoare pentru intervalul 01.01._13) nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața naționala.
Tribunalul mai retine ca Decizia nr.1/2012 a ICCJ a vizat dispozițiile OUG nr.50/2008, care . art.110 TFUE, dar noua reglementare, art.4 din Legea nr.9/2012 începând cu data de 01.01.2013 a înlăturat discriminarea, in sensul ca taxa pentru emisiile poluante se stabilește ținând cont atât de vechimea vehiculului cat si de rulajul mediu anual, starea tehnica, nivelul de dotare al vehiculului.
In consecința, constând că dispozițiile Legii nr. 9/2012, in forma actuală nu sunt contrare dreptului comunitar, tribunalul pentru considerentele anterior arătate va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. S. cu dom. ales la C.. av. C. in București, Calea Rahovei nr. 266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5 în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORASENESC B. - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI cu sediul in București, sector 2, București, . Gerota, nr. 13 ca neîntemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 24.02.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Redact. D.A
Tehnored M.R
4ex
Comunicat…….......
| ← Pretentii. Sentința nr. 180/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 6/2014.... → |
|---|
