Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5862/2014. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 5862/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 2657/1748/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 96 A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 MARTIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - C. C. M.

JUDECĂTOR - C. G.

GREFIER - OLGUȚA P.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul C. S. împotriva sentinței civile nr. 5862/11.09.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV-M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se afla la primul termne de judecata, după care:

Având in vedere ca a fost solicitata judecata cauzei in lipsa, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat Tribunalul constata cauza in stare de judecata, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.09.2013, sub nr._, petentul C. S. a solicitat in contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov, anularea procesului verbal . nr._/01.04.2013.

În susținere, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu cuprinde o descriere completa a faptei iar incadrarea juridica este gresita. Totodata petentul a contestat si temeinicia procesului-verbal.

In drept petentul a invocat disp. O.G nr. 2/2001.

Petentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.

La data de 03.06.2013 intimatul a depus la dosarul cauzei, în fotocopii, următoarele înscrisuri: planșe foto, buletin de verificare metrologică aparat radar, atestat operator radar.

Intimatul, in cadrul procedurii prealabile, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, să se constate că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit, îndeplinește condițiile de formă și de fond impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei. Totodată a solicitat judecata în lipsă.

La prezentul termen de judecată, instanța a încuviința proba cu înscrisuri solicitate de către ambele părți și pentru petent proba testimonială cu un martor.

Prin sentinta civila nr. 5862/11.09.2013 Judecătoria Cornetu a respins cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentinta, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 01.04.2013 a fost întocmit de către un agent de poliție din cadrul IPJ Ilfov, procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 300 lei ( echivalentul a 4 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108/1/a/3 din OUG nr. 195/2002 și sancționata de art. 100/2 din OUG nr.195/2002 rep.

Agentul constatator a reținut faptul că, la aceeași data, în jurul orelor 17.20, petentul a condus auto cu nr._, pe DN 5, in localitatea 1Decembrie fiind înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 74 km/h.

Examinând legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că procesul-verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sustinerea petentului cu privire la faptul ca procesul verbal este lovit de nulitatea deoarece nu cuprinde descrierea faptei este neintemeiata.

Din analiza procesului verbal instanta apreciază ca agentul constatator a făcut o descriere suficienta faptei in raport de dispozitiile art. 16 din O.G nr. 2/2001.

Sustinerea petentului cu privire la faptul ca procesul verbal este lovit de nulitatea deoarece agentul constatator a facut o gresita incadrare juridica a faptei este neintemeiată.

Din analiza procesului verbal instanța constată ca agentul constatator a făcut o încadrare corecta a faptei in raport de dispozițiile art. 16 din O.G nr. 2/2001, respectiv art. 108/1/a din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, care în cazul de față a fost făcută de contestatoare prin probele administrate în fața instanței.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Raportând aceste principii la legislația națională, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate. Totuși, prezumția că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.

Așadar, cât privește puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare este un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravenției, dar prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin proba contrară.

În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincții.

Astfel, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă. În consecință, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

În schimb, în cazul în care actul constatator a fost încheiat de agentul constatator în situațiile în care acesta nu a constatat personal săvârșirea contravenției - cum este cazul în speță – acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate și constatate în actul de constatare și sancționare, sarcina probei în acest caz revenind agentului constatator.

În speță, în ceea ce privește fapta de a circula cu viteza de 74 de km/h în localitate, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care prevăd posibilitatea constatării contravențiilor și fără oprirea contravenientului sau în lipsa acestuia, condiționată de probarea săvârșirii contravențiilor cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii, din dotarea poliției, în procesul-verbal contestat menționându-se că acesta a fost încheiat în baza înregistrării cu aparatul radar montat pe auto MAI_.

De asemenea, din coroborarea filei din registrul de constatări și a fotografiei executate după înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică și cu atestatul de operator al agentului constatator, toate aceste acte fiind depuse de intimat la filele 16-19 din dosar, reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005.

Prin urmare, din coroborarea acelorași înscrisuri, instanța constată că intimatul a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 74 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză admisă de 50 km/h.

Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, petentul facându-se vinovat de savârsirea contraventiei reținute în sarcina sa.

În ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunii aplicate, instanta constata ca organul constatator a individualizat în mod corect sanctiunea. Astfel, conform art. 100 alin.2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2, precum și art.98 alin.1 si alin.4 lit.b din OUG nr.195/2002 pentru depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sanctiunea principala este amenda contraventionala care se stabileste în cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor amenda aplicate conform clasei a II-a de sanctiuni ( 4-5 puncte amendă).

Instanța are în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul C. S. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate in sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic si nelegal si anularea sancțiunii complementare dispusa prin procesul verbal.

In motivare a arătat ca instanta de fond a dat dovada de subiectivism prin motivarea sa instanta a apreciat ca PVCC este temeinic si legal indeplinid toate conditiile cerute de lege, desi la dosar s-a depus intampinare din partea intimatei IPJ Ilfov, depunand la dosar plansa foto si dovada de verificare a apartaului radar care a inregistrat viteza autoturismului GR 66 NlC ,in procesuul verbal de constatare nu este mentionat tipul aparatului radar care a inregistrat viza autoturism ului mai sus mentionat .

Un alt motiv pentru care apelantul apreciaza ca instanta nu a analizat corect PVCC este acela ca la dosar s-a depus dovada de verificare a aparatului radar montat pe autospeciala_, iar in procesul verbal de constatatre a contraventiei nu este mentionat tipul aparatului radar care a inregistrat viteza de 74KM/H, in consecinta nu se poate cunoaste daca paratul radar folosit este cel cu privire la care s-a depus la dosar buletinul de verificare metrologica .

Prin urmare in aceste conditii nu se poate retine certitudinea probei care sa sutina veridicitatea celor consemnate in procesul verbal de contraventie si in fotografia emisa de paratul radar.

Desi prin intampinare intimata a precizat ca aparatul radar a fost montat in loc. 1 Decembrie, in PVCC la descrierea faptei este mentionat doar urmatoarele: a condus auto_ , pe DN 5, a fost inregistrata de aparatul radar, insa fara a se face mentiunea daca aparatul radar a fost montat pe DN5 loc. 1 Decembrie, cum poate fi mentinut ca temeinic si legal un PVCC in situatia in care lipsec elemente esentlale ale art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001

In conformitate cu prevederile pct. 3.8.2 din NML 02/-05 „amplasarea cinemometrelor cere functioneaza in regim stationar trebuie facuta astfel incat sa se evite pozitionarea lor in apropierea surselor puternice de radiatii electromagnetice (emitatoare de radio sau televiziune, linii electrice de inalta tensiune, etc.), totodata este imposibil a se aprecia daca paratul radar se afla in stationare sau in mers intrucat agentul constatator nu mentioneaza pe procesul verba1 de constatare a contraventiei acest aspect.

In aceste conditii, avand in vedere ca fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obtinute astfel nu se poate avea certitudinea ca petentul a circulat cu viteza de 74 km/h, petentul se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, potrivit dispozitiilor articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care statuaeza ca orice persoana acuzata de o infracțiune (contraventie) fiind prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, iar îndoiala profita persoanei acuzate.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in "interesul individului". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala.

In aceste conditii, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul arte 6 al Conventiei, toate avand caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteaza oricarui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern.

Rezulta ca, sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Pe de alta parte, in favoarea intimatului opereaza prezumtia instituita prin art 1171 C.civ privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului intocmit de un functionar public aflat in exercitarea atributiilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumtia instituita prin art 1171 C.civ are insa un caracter relativ care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila de a fi combatuta prin proba contrara.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Văstberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).

Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal desi din probele administrate instanta nu poate fi convinsa de vinovatia „acuzatului” dincolo de orice indoiala rezonabila.

In drept au fist invocate dispozitiile art 466, 470-471 din noul cod de procedura civila, NML 021-05.

Intimatul a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca neîntemeiat si pe cale de consecintă mentinerea ca legală si temeinică a sentintei instantei de fond care a respins plangerea contraventionala si a mentinut ca legal si temeinic procesul-verbal . nr._ din 01.04.2013.

In motivare a aratat ca criticile aduse sentintei apelate nu sunt de natura sa duca la admiterea apelului si desfintarea sentintei civile nr.5862 din 11.09.2013 în dosarul_, pronuntata de Judecatoria Cometu, deoarece aceasta este temeinic motivata si sustinută de probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, astfel:

- sustine apelantul că instanta de fond a fost subiectivă în aprecierea pe care a făcut-o pentru procesul verbal de contravenție ca fiind temeinuic și legal, singurul argument al apelantului fiind acela că în actul de constatare nu s-a menționat tipul aparatului radar cu care a fost înregistrată contravenția. În actul de constatare, la descrierea faptei contravenționale, agentul de poliție a precizat faptul că petentul a fost înregistrat cu aparatul radar PYTON, circulând cu viteză.

- Mențiunea agentului constatator din procesul verbal de contravenție, ca fapta a fost înregistrată cu aparatul radar în localitatea 1 Decembrie, este edificatoare pentru locul săvârșirii contravenției, nemaifiind necesară nicio altă probă în acest sens.

De altfel, așa cum se precizează și în comunicarea instanței de fond IPJ Ilfov, în calitate de intimat, a formulat apărări în cauză prin înaintarea către instanță a probelor tehnice. În ceea ce privește posibilitatea ca aparatul să aibă o eroare minimă legală la înregistrare a vitezei de deplasare, a aratat ca actul normativ în vigoare care reglementează cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere este Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021- 05"Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor(cinemometre)"cu modificările și completările ulterioare.

Punctul 3.2.6 prevede următoarele: .ctnemometrul trebuie să fie prevăzut cu o functie de autotestare, care poate pune în evidentă orice defect sau dereglare funcțională (...)". ,,Această functie trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului. în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocată". Din acest text legal rezultă că cinemometrul la începutul fiecărei puneri în funcțiune, execută o autotestare, și că în cazul în care acesta depistează defecte sau dereglări funcționale, se blochează. Deci, cinemometrul nu poate fi folosit dacă autotestarea sesizează faptul că aparatul nu funcționează în regimul său normal.

Cât privește atestarea legalității cinemometrelor, punctul 5.2.1 instituie faptul că aceasta este confirmată de buletinele de verificare metrologică, care sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar cât și în regim de deplasare, și în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehicului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice.

Apelantul a formulat raspuns la intampinare solicitand admiterea apelului reiterand motivele din cererea de apel.

Analizând apelul formulat prin prisma probelor administrate în cauză, tribunalul reține următoarele:

Examinând legalitatea procesului verbal contestat, prima instanță în mod corect a constatat că procesul-verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sustinerea petentului cu privire la faptul ca procesul verbal este lovit de nulitatea deoarece nu cuprinde descrierea faptei este neintemeiata.

Din analiza procesului verbal instanta apreciază ca agentul constatator a făcut o descriere suficienta faptei in raport de dispozitiile art. 16 din O.G nr. 2/2001.

Sustinerea petentului cu privire la faptul ca procesul verbal este lovit de nulitatea deoarece agentul constatator a facut o gresita incadrare juridica a faptei este neintemeiată.

Din analiza procesului verbal prima instanță în mod corect a constatat ca agentul constatator a făcut o încadrare corecta a faptei in raport de dispozițiile art. 16 din O.G nr. 2/2001, respectiv art. 108/1/a din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță în mod corect a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, care în cazul de față a fost făcută de contestatoare prin probele administrate în fața instanței.

Raportând aceste principii la legislația națională, prima instanță în mod corect a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate. Totuși, prezumția că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.

În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincții.

În speță, în ceea ce privește fapta de a circula cu viteza de 74 de km/h în localitate, prima instanță în mod corect a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care prevăd posibilitatea constatării contravențiilor și fără oprirea contravenientului sau în lipsa acestuia, condiționată de probarea săvârșirii contravențiilor cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii, din dotarea poliției, în procesul-verbal contestat menționându-se că acesta a fost încheiat în baza înregistrării cu aparatul radar montat pe auto MAI_.

De asemenea, din coroborarea filei din registrul de constatări și a fotografiei executate după înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică și cu atestatul de operator al agentului constatator, toate aceste acte fiind depuse de intimat, reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005.

Prin urmare, din coroborarea acelorași înscrisuri, prima instanță în mod corect a constatat că intimatul a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu nr. de înmatriculare _ cu viteza de 74 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză admisă de 50 km/h.

Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, petentul facându-se vinovat de savârsirea contraventiei reținute în sarcina sa.

În ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunii aplicate, prima instanță în mod corect a constatat ca organul constatator a individualizat în mod corect sanctiunea. Astfel, conform art. 100 alin.2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2, precum și art.98 alin.1 si alin.4 lit.b din OUG nr.195/2002 pentru depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sanctiunea principala este amenda contraventionala care se stabileste în cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor amenda aplicate conform clasei a II-a de sanctiuni ( 4-5 puncte amendă).

Prima instanță în mod corect a avut în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

Rezultă așadar că argumentele petentului invocate în calea de atac, legate de neconsemnarea în procesul verbal a tipului de aparat radar care a inregistrat viteza autoturismului mai sus mentionat precum și motivul ca la dosar s-a depus dovada de verificare a aparatului radar montat pe autospeciala_, iar in procesul verbal de constatare a contraventiei nu este mentionat tipul aparatului radar care a inregistrat viteza de 74KM/H . Dealtfel la dosar există buletinul de verificare metrologică pentru auto cu nr MAI_ (fila 19-dosar de fond).

In conformitate cu prevederile pct. 3.8.2 din NML 02/-05 „amplasarea cinemometrelor cere functioneaza in regim stationar trebuie facuta astfel incat sa se evite pozitionarea lor in apropierea surselor puternice de radiatii electromagnetice (emitatoare de radio sau televiziune, linii electrice de inalta tensiune, etc.) . Or, deși petentul indică acest act normativ nu este dovedită o eroare a aparatului radar și nici o plasare a acestuia într-o zonă cu „surse puternice de radiatii electromagnetice”.

Criticile aduse sentintei apelate nu sunt de natura sa duca la admiterea apelului si desfintarea sentintei civile, pronuntata de Judecatorie, deoarece aceasta este temeinic motivata si sustinută de probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, astfel:

Mențiunea agentului constatator din procesul verbal de contravenție, ca fapta a fost înregistrată cu aparatul radar în localitatea 1 Decembrie, este edificatoare pentru locul săvârșirii contravenției, nemaifiind necesară nicio altă probă în acest sens.

Punctul 3.2.6 prevede următoarele: .cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o functie de autotestare, care poate pune în evidentă orice defect sau dereglare funcțională (...)". ,,Această functie trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului. în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocată". Din acest text legal rezultă că cinemometrul la începutul fiecărei puneri în funcțiune, execută o autotestare, și că în cazul în care acesta depistează defecte sau dereglări funcționale, se blochează. Deci, cinemometrul nu poate fi folosit dacă autotestarea sesizează faptul că aparatul nu funcționează în regimul său normal.

Cât privește atestarea legalității cinemometrelor, punctul 5.2.1 instituie faptul că aceasta este confirmată de buletinele de verificare metrologică, care sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar cât și în regim de deplasare, și în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice.

În ceea ce privește susținerea petentului legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia fără a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța constată că petentul a semnat procesul-verbal pentru luare la cunoștință, iar la rubrica „alte mențiuni” s-au consemnat obiecțiunile acestuia.

Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Or, din moment ce în procesul-verbal această rubrică este completată, nu poate fi reținută apărarea petentului că nu i s-a adus la cunoștință acest drept, mai ales că a semnat actul întocmit pentru luare la cunoștință. Simpla invocare a încălcării dreptului la apărare nu este suficientă, ci trebuie dovedită în condițiile în care se prezumă că mențiunile au fost completate după ce i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni.

Motivul de nelegalitate invocat de petent privind locul săvârșirii contravenției, întrucât în procesul-verbal este indicat drumul public pe care se afla autoturismul, precum și locația exactă. Această locație face parte din harta administrativă a județului Ilfov, precum și din categoria drumurilor publice, astfel că instanța constată îndeplinite condițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Lipsa mențiunilor privind marca și tipul autoturismului condus de petent nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare, în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001. Simpla invocare a acestor lipsuri nu este suficientă, nefiind vorba de mențiuni prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, iar această vătămare nu rezultă din probele administrate.

Necompletarea de către agentul constatator a înștiințării de plată se datorează faptului că procesul-verbal a fost înmânat pe loc contestatorului, iar în cuprinsul acestuia s-a făcut mențiunea că acesta poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege. În acest sens, art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prevede că în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Contestatorul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care, așa cum am arătat anterior, configurația drumului public la momentul respectiv îi oferea suficient spațiu și timp pentru a permite traversarea pietonului.

În concluzie, acțiunea petentului, constituie contravenție și se sancționează potrivit O.U.G. nr. 195/2002

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să înlăture motivele invocate în calea de atac de către petent, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiate.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strassbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).

Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu depășește 80% din nivelul salariului minim brut pe economie și suspendarea permisului de conducere nu depășește o durată mai mare de 60 de zile, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).

F. de cele sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 480 Noul C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă apelată, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul C. S. împotriva sentinței civile nr. 5862/11.09.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV-M. ca nefondat.

Definitiva.

Pronunțata in ședința publica, astăzi, 06.03.2014.

Președinte, Judecător,

C. C. M. C. G.

Grefier,

Olguța P.

RED CCM/ Tehnored O.P. - 04. 2014

Jud. fond - B. M.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1762/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5862/2014. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5862/2014. Tribunalul ILFOV