Pretentii. Sentința nr. 881/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 881/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 3851/93/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 881
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC POPEȘTI-LEORDENI - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI., având ca obiect pretenții restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află al primul termen de judecată, stadiu procesual fond, precum și faptul ca reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, constată ca Tribunalul Ilfov este competent material si teritorial sa soluționeze prezenta cauza.
În baza dispozițiilor art.258 din Noul Cod de Procedura Civilă, încuviințeaza pentru reclamant proba cu înscrisuri, apreciind-o întemeiată.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 08.10.2013, reclamantul L. I. a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC POPEȘTI-LEORDENI - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._ din data de 24.10.2008, restituirea sumei înscrise in act în valoare de 3925 Ron, achitata si dovedita cu chitanța . nr._ din data de 06.04.2011 pentru autoturismul marca Mercedes Benz, tip_, categoria auto M1, norme de poluare E4, . WDB2110201B262080, nr. omologare AAMF115G11C78E4/2007, fabricata in anul 2007, data primei înmatriculări 06.11.2007, . auto G292424 plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei si până la momentul restituirii ei, obligarea pârâtei potrivit dispozițiilor art.453 C.proc.civ la plata cheltuielilor de judecata ( onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că autoturismul Mercedes Benz a fost cumpărat din Comunitatea Europeana. Menționează că a solicitat restituirea taxei de poluare, taxa solicitata de OUG nr.50/2008, formulând in acest sen plângere prealabila.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
În art.148 alin.2 din Constituția României se precizează ca prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Rostul reglementarii instituite prin dispozițiile art. 110 TCE este de a interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele similare autohtone. Or, in Romania nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara si înmatriculate aici.
Conform art.110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare." Art. 110 caută sa asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurentei, intre produsele care se afla deja pe piața naționala si produsele importate (Cauza C 387 /01,Weigel). Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 110, este incalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate. Dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri intre anumite produse chiar daca este vorba de produse similare in sensul art. 110 din Tratat in baza unor criterii obiective cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat.
Totuși o asemenea diferențiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmărește obiective care sunt ele, insele compatibile cu cerințele Tratatului si ale legislației comunitare secundare si daca regulile in cauza sunt de natura sa evite orice forma de discriminare, directa sau indirecta, îndreptata împotriva importurilor din alte state membre sau orice alta forma de protecție a produselor naționale concurente (Cauza Outokumpu).
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul național in temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin hotărârile pronunțate de CEJ in cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1946), precum si Amministratione delle Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate in aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut ca, o instanța naționala ce este chemata, in limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislația naționala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanța sa ceara sau sa aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislative sau de Curtea Constituționala". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezulta si din prevederile art.10 din Tratat.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singura zona economică, o piața . comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate.
Chiar daca taxa de poluare nu reprezintă o taxa vamala directa, față de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evidenta caracterul sau de echivalent al unei taxe vamale.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, art.148 alin.2 și alin.4 din Constituția României, art.110 din TFUE, art.1535, art.1536, art.1537, art.1469 și art.1341 -1344 Cod civil, art.124 C.proc.fiscal.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
In cauza a fost administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
In fapt, reclamantul a achiziționat un vehicul marca MERCEDES BENZ . WDB2110201B262080, înmatriculat prima data in 2007 si achitionat din Germania (f.14-30).
Pentru înmatricularea in România a acestui vehicul, reclamantul a plătit taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 in sumă de 3925 lei la data de 28.10.2008, astfel cum rezultă din decizia de calcul nr._/24.10.2008 emisa de AFP Voluntari (f.15) si ordinul de plata aflat la fila 14 in fotocopie.
Raportat la actele depuse, instanța apreciază că stabilirea taxei de poluare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală, urmând să se dispună restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța reține că dispozițiile art.110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior, art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 (anterior 90) din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art.110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art.148 alin.4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va constata că sunt întemeiate solicitările reclamantului de anulare a deciziei de calcul si de restituire a sumei plătită cu titlu de taxa pentru poluare, urmând a fi obligată pârâta la restituirea acesteia.
In privința obligării paratei si la plata dobânzii fiscale începând cu data platii taxei si pana la momentul plății efective, tribunalul o va admite având in vedere pe de parte dispoz. art.124 al.1 si 2 CPF iar pe de alta parte, Hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-565/11, I..
Pentru aceste considerente, urmează a fi admisă acțiunea principală.
Retinand culpa procesuala a paratei, in baza art.453 NCPC o va obliga sa plătească reclamantului suma de 846 lei reprezentând cheltuieli de judecata (taxa judiciara- 350 lei si onorariu de avocat – 496 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulata de reclamantul L. I. cu dom. ales la C.. AV. C. in București, Calea Rahovei, nr. 266-268, Clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5 în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC POPEȘTI-LEORDENI - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul in . Gerota, nr. 13, sector 2, București.
Anulează decizia de calcul nr._/24.10.2008.
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 3925 lei reprezentând taxa pe poluare, la care se adăuga dobânda fiscala calculata începând cu data când a fost achitată taxa (28.10.2008), pana la data plății efective.
Obliga parata către reclamant la plata sumei de 846 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publică, azi 10.03.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Redact. D.A/14.04.2014
Tehnored M.R
5ex
Comunicat 3ex/
| ← Alte cereri. Sentința nr. 2283/2014. Tribunalul ILFOV | Pretentii. Sentința nr. 3355/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
