Pretentii. Sentința nr. 3355/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3355/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1521/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3355
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. P. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretentii restituire taxa poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act de faptul că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă și, față de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25.04.2014 reclamantul D. P. a solicitat anularea actului administrativ Decizia de calcul nr._ din data de 06.02.2013, restituirea sumei în cuantum de 2841 lei plus rata dobânzii de la momentul perceperii și până la momentul restituirii ei și obligarea pârâtei potrivit dispozițiilor art. 451 NC. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
În motivarea cererii reclamantul arată că, în fapt, a plătit pentru un autoturism marca Honda, Tip EJ9/1/CIVIC, Categ_auto M1, Norme de poluare E2, . JHMEJ93300S100231, An fabricație 1996, data primei înmatriculări fiind 30.10.1996, conform OUG nr. 9/2012 privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reclamantul mai arată faptul că sesizarea instanței de judecată justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată interesul reclamantului este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.
Interesul este personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune. Si de asemenea interesul este născut și actual, există în momentul în care este formulată cererea. Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare îl determină pe reclamant să nu poată vinde autoturismul achiziționat și dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 "dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege." Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietarii de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Articolul 36 TFUE enumără elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale”.
Având în vedere ca OUG 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost promulgată și produce efecte directe raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE se poate constata că OUG 9/2012 privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuziva și confuză.
Apreciază că Legea 9/2012 este în totala contradicție cu legislația UE, dar și cu legislația națională în vigoare.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile Constituției României, Noul Cod Civil, Codul de procedură fiscală, Convenția Europeană ale Drepturilor Omului, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
La data de 28.05.2014 pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia având in vedere că in conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de catre contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1 alin.2 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu.
Învederează faptul că actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv Legea nr.9/2012, prin normele sale de aplicare H.G. nr.9/2012) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu.
Pârâta apreciază că nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Întrucât prin plata taxei pentru emisiile poluante achitata de către petent in temeiul dispozițiilor OUG 50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parți, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe pentru emisiile poluante, reclamantul putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de încasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta arată că reclamanta nu contesta modalitatea de calcul al taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr.9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, pârâta arată ca prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plătii taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4. Mai arată ca prin Legea nr.9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se înmatriculează pentru prima data in România, cat si pentru cele pentru care se realizează prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr.50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
In ceea ce priveste obligarea la plata sumei actualizata cu dobanda legala, invederează că în materia fiscală dobanda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala.
Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicită respingerea lui, ca neintemeiat, apreciind ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.453 alin.1 Cod proc.civila.
In drept, dispozitiile art. 72 si 74 C., art.205-208 C., O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea 9/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
1. Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa o respinga, retinand ca parata, in calitate de continuator in drepturi, prin reorganizare, a Administratiei Finantelor Publice a Orasului Voluntari este parte a raportului juridic dedus prezentei judecati, in conditiile in care aceasta din urma a emis actele administrativ fiscale si a incasat contravaloarea taxei.
2. Pe fondul cauzei, Tribunalul retine ca, reclamantul este proprietarul unui autovehicul marca HONDA tip EJ9/1/CIVIC, categorie auto M1, norme de poluare E2, inmatriculat prima oara la data de 30.10.1996 si achiziționat din Germania, pentru care a plătit o taxă pentru emisiile poluante de 2841 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul emisa de AFP Voluntari la data de 06.02.2013 si chitanța . nr._/08.02.2013 (f. 18-19).
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Decizia de calcul privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante a fost comunicată reclamantului, acesta achitând voluntar taxa, prin chitanța susmenționată.
In speță, instanța trebuie să stabilească dacă calcularea taxei pentru emisiile poluante s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, să se stabilească dacă decizia de stabilire a taxei este nelegală și urmează a fi anulată, cu consecința restituirii sumei achitate.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei (20.03.2014, f. 12-13 dosar).
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.”
Tribunalul reține că începând cu data de 01.01.2013, Legea nr. 9/2012 se aplică in integralitate (pana la data de 15.03.2013 când a intrat in vigoare timbrul de mediu prin OUG nr.9/2013), expirând perioada in care aliniatul 2 al art. 4 a fost suspendat prin OUG nr.1/2012, astfel că a fost înlăturată discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
De asemenea, tribunalul observă că Legea nr.9/2012 (forma in vigoare pentru intervalul 01.01._13) nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei masuri este astfel stabilit incit descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața naționala.
Tribunalul mai retine ca Decizia nr.1/2012 a ICCJ a vizat dispozițiile OUG nr.50/2008, care . art.110 TFUE, dar noua reglementare, art.4 din Legea nr.9/2012 începând cu data de 01.01.2013 a înlăturat discriminarea, in sensul ca taxa pentru emisiile poluante se stabilește ținând cont atât de vechimea vehiculului cat si de rulajul mediu anual, starea tehnica, nivelul de dotare al vehiculului.
In consecința, constând că dispozițiile Legii nr. 9/2012, in forma actuală nu sunt contrare dreptului comunitar, tribunalul pentru considerentele anterior arătate va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulata in contradictoriu cu parata administratia fiscala.
F. de solutia pronuntata asupra cererii principale, Tribunalul va respinge cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect.
Vazand si dispozitiile art. 453 cod procedura civila va respinge ca neintemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Respinge actiunea privind pe reclamantul D. P. cu dom. ales la CA C. M., București, Calea Rahovei Nr. 266-268, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5 în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, Speranței, nr. 40 și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 294, . neintemeiata.
Respinge cererea de chemare in garantie a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 294, . lipsita de obiect.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Ilfov.
Pronuntata in sedinta publica azi, 03.11.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./5 exemplare
Comunicat 3 exemplare
| ← Pretentii. Sentința nr. 881/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2328/2014.... → |
|---|
