Anulare act administrativ. Sentința nr. 3002/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3002/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 1246/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3002/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. N. și pe pârâta P. ORAȘULUI STREHAIA, având ca obiect anulare act administrativ decizia de impunere nr. T_ ȘI T_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 05.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată la data de 19.02.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ reclamantul V. N. în contradictoriu cu pârâta P. orașului Strehaia a solicitat anularea deciziei de impunere nr. T_/13.06.2014 și T_/13.06.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că și-a plătit regulat obligațiile fiscale legate de impozitele si taxele locale si cu toate acestea în data de 15.07.2013 i-a fost comunicată, prin delegat, decizia de impunere T_ și T_, emise în data de 13.06.2013, decizii care stabilesc încasarea unor diferențe aferente anilor 2011-2013.
În data de 02.08.2013 a depus la P. Strehaia, contestație împotriva deciziei de impunere, procedura prealabila conform art. 7 din Legea 554 din 2004 și a primit răspunsul înregistrat cu nr._ din 20.08.2013.
Analizând Hotărârea Consiliului Local nr. 39/2010, hotărâre indicată în decizia de soluționare a contestației, a observat că la data de 27.07.2010, la propunerea Primarului Orașului Strehaia, fiind aceiași persoana și atunci și acum, în baza raportului de specialitate al șefului Serviciului Impozite și Taxe Locale, aceiași persoană și atunci și acum, Consiliul Local Strehaia a hotărât încadrarea pe zone a orașului Strehaia și a satelor aparținătoare, stabilind pentru satul Slatinic rangul V, zona C. În baza acestei hotărâri i-a fost calculat impozitul și taxele locale, sume pe care le-a plătit în fiecare an, fapt recunoscut și de P. Strehaia în răspunsul remis.
Acum în 2013, în mod abuziv, P. Strehaia își permite să modifice o hotărâre a Consiliului Local Strehaia, singurul abilitat de lege să hotărască asupra delimitării zonelor, conform art. 247 din Legea 571/2003, modificând cu de la sine putere încadrarea din zona C în zona D. Aceasta este un abuz, chiar daca a fost făcut la recomandarea sau în urma raportului Curții de Conturi.
În ceea ce privește modificarea rangului de la V la III, conform art. 247 litera a din Legea 571/2003 rangul unei localități este stabilit prin lege, iar trecerea unei localități de la un rang la altul se poate face numai prin lege, la propunerea consiliilor locale, conform art.3 din Legea 351/2001. Conform normelor articolului 247 prevăzute în HG 44/2004, la punctul 2 litera f, este prevăzut că rangul V este atribuit satelor componente ale comunelor și satelor aparținând municipiilor și orașelor, situație în care se afla și satul Slatinic, ..
Este adevărat ca în Legea 2/1968, satul Slatinic este trecut ca și localitate componentă și că art. 247, punctul 3 din HG 44/2004 prevede că localităților componente ale orașelor și municipiilor li se atribuie același rang cu orașul sau municipiu din care fac parte. Tot atât de adevărat este și faptul că punctul 1 al aceluiași articol prevede că încadrarea pe ranguri a localităților se va face ținând cont cumulativ de prevederile Legii 2/1968 și Legii 351/2001. În Legea 351/2001, fiind o lege ulterioară celei din 1968, este prevăzut la art. 2 că rețeaua națională este compusă din localități urbane și din localități rurale. În definirea termenilor din Legea 351/2001, 1a punctul 1,2,3, din Anexa I este prevăzut expres faptul că localitatea rurală este satul, iar în Secțiunea IV a legii sunt detaliate elementele definitorii ale unei localități rurale si faptul ca acestea pot fi sate reședință de comună( rang IV), sate componente ale comunelor (rangV) și sate componente ale municipiilor și orașelor (rang V).
Cum legea nu lasă loc de interpretare că ar putea exista și alte localități în afara celor urbane și a celor rurale (sate) și cum localitatea Slatinic nu poate fi localitate urbană, neîndeplinind condițiile impuse de Legea 351/2001, înseamnă că nu poate fi decât localitate rurală, deci . Strehaia trebuie ierarhizata în rangul V. Acest raționament a stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Local Strehaia nr. 39/2010, prin care satului Slatinic i s-a atribuit rangul V.
În ceea ce privește modificarea HCL 39/2010 privind zonarea de la C la D, singurul abilitat să modifice, este emitentul: Consiliul Local Strehaia, sau în cel mai rău caz, instanța de contencios administrativ și fiscal, sesizată de o parte interesată. Cum au trecut trei ani și hotărârea nu a fost contestata de P. Strehaia prin aparatul propriu, de altfel nici nu aveau cum întru-cât hotărârea a fost adoptată în forma propusă primarie, ea a produs efecte ce nu pot fi reparate samavolnic și abuziv. Consiliul Local Strehaia poate adopta acum o altă hotărâre în care să prevadă modificarea zonării teritoriului Unității Administrativ Teritoriale Strehaia, respectând prevederile legale. Aceasta nouă hotărâre devine aplicabila începând cu anul fiscal următor, respectiv 2014, conform art. 247, pct. 6, al (1) din HG 44/2004.
Curtea de Conturi M., în raportul de control invocat de P. Strehaia, poate găsi unele inadvertente legislative la calculul impozitelor și taxelor locale, dar nu poate stabilii recuperarea diferențelor de la contribuabili cum nu poate stabilii nici zonele sau rangul localităților. Cel mult poate stabilii măsuri împotriva funcționarilor care au săvârșit eroarea, respectiv P. Strehaia care a propus proiectul hotărârii 39/2010, Consiliul Local Strehaia care a adoptat hotărârea și Serviciul Impozite si Taxe Locale care și-a însușit și a aplicat hotărârea în loc să ceara modificarea ei, dar în nici un caz împotriva contribuabilului. Conform legii Curtea de Conturi nu este abilitată să anuleze hotărâri ale Consiliilor Locale și nici P. nu are acest drept.
A precizat că această încadrare este și anterioara anului 2010, iar de atunci au mai fost inspecții ale Curții de Conturi și nu au fost semnalate aceste nereguli legale impuse de o lege din anul 1968 și de o Hotărâre de Guvern din anul 2004.
În maniera aleasă de P. Strehaia, contribuabilul este lipsit de facilitatea fiscala legală, aceea de a platii cu 10% mai puțin, în condițiile în care achită sumele prevăzute în primul trimestru al anului fiscal aferent. În forma în care a fost emisă decizia este considerat rău-platnic și nu poate beneficia de facilitățile de care a beneficiat în fiecare an la plata impozitelor și taxelor locale.
A susținut că Hotărârea Consiliului Local Strehaia numărul 39 din 2010 nu poate fi desființata prin dispoziția primarului, iar P. Strehaia a emis decizia T_ și T_ din 13.06.2013, cu încălcarea normelor imperative ale art. 247, litera b din Legea nr. 571/2003, a prevederilor HG 44/2004 privind normele de aplicare a art. 247 din Codul Fiscal, punctele 1,2,4 si 6, dar și a prevederilor Legii 351/2001 modificată și completată, motiv pentru se impune anularea Deciziilor emise de P. Orașului Strehaia și, obligarea autorității pârâte la repararea înregistrării debitelor fiscale ce îi aparțin, la nivelul celor impuse de HCL 39/2010, inclusiv pentru anul fiscal 2013.
În drept, se invoca dispozițiile art. 8 aliniatul (1) din Legea nr. 554/2004 modificata si completata .
A anexat, în copie, următoarele înscrisuri: decizia de impunere T_/13.06.2013, decizia de impunere T_/13.06.2013, plângerea prealabila adresată Primăriei Strehaia înregistrată sub nr._/02.08.2013, decizia de soluționare a plângerii prealabile nr._ din 20.08.2013, hotărârea nr. 39/010 și anexa la HCL nr. 39/2010.
Pârâta P. orașului Strehaia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul V. N..
În motivare a arătat că în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi M. s-a constatat ca în conformitate cu Legea nr.2/1968 localitatea Slatinic unde își are domiciliul reclamantul este localitate componenta a Orașului Strehaia. Prin urmare, Camera de Conturi M. a considerat că H.C.L. nr. 39/27.07.2010 privind zonarea orașului si a localităților componente ale orașului este nelegală deoarece nu s-a ținut cont de prevederile pct. 3 din H.G nr. 44/2004 care prevede că: „ localităților componente ale orașelor si municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor si ale municipiilor in al căror teritoriu administrativ se afla " procedându-se astfel în conformitate cu dispozițiile art.91 alin. 1 din O.G.92 /2003, la recalcularea impozitului pe clădiri și teren pe anii 2011- 2013, de la rangul V zona C la rangul III zona D.
Recalcularea impozitului conform dispozițiilor legale susmenționate a impus emiterea deciziilor de impunere nr. T_/13.06.2013 și nr. T_ /13.06.2013 aceasta efectuându-se în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.G. 92/2003 care prevede „organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori aceasta modifică baza de impunere". De asemenea susținerea reclamantului ca în Legea 351/2001 ,, rețeaua naționala de localități este compusă din localități urbane și din localități rurale " și potrivit acestei încadrări localitatea Slatinic nu îndeplinește condițiile pentru încadrarea în categoria localităților urbane ci numai ca localitate rurală este nerelevantă deoarece în Legea 2/1968 localitatea Slatinic este înscrisa ca localitate componenta a orașului Strehaia iar așa cum s-a arătat mai sus pct.3 din H.G nr. 44/2004 prevede că: ,, localităților componente ale orașelor și municipiilor li se atribuie aceleași ranguri cu cele ale orașelor și ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află. În consecința, ținând seama că recalcularea taxelor și impozitelor s-a efectuat în concordanță cu legislația în vigoare, este neîntemeiata acțiunea formulata de reclamant.În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
A anexat, în copie, următoarele înscrisuri: decizie de impunere nr. T ._/13.06.2013, decizie de impunere nr. T._/13.06.2013, contestație nr._/02.06.2013, decizie de soluționare a contestației nr._/02.08.2013, confirmări de primire, hotărârea nr. 30/2013, anexa la HCL nr. 30/2013.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în perioada 2011-2013 a achitat taxele și impozitele locale la zi, însă în a doua parte a anului 2013 au fost comunicate majorări privind impozitul local, motiv pentru care a contestat decizia HCL Strehaia.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către P. orașului Strehaia pentru a comunica relații, iar cu adresa nr._/03.11.2014 au fost comunicare relațiile solicitate de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin decizia nr.41/22.07.2013 emisa de Camera de Conturi Mehedinti urmare a controlului efectuat la Unitatea Administrativ-Teritoriala Strehaia, s-a constatat ca in mod nelegal a fost stabilit si calculat impozitul pe terenuri la nivelul acestei entitati, dispunandu-se emiterea de decizii de impunere si recuperarea diferentelor neincasate ca urmare a calcularii gresite a impozitului pe anul 2013.
Prin deciziile de impunere T_ și T_, emise în data de 13.06.2013 de către P. orașului Strehaia-Serviciul Impozite și Taxe Locale, s-a stabilit încasarea de la reclamant a unor diferențe aferente anilor 2011-2013 reprezentând impozit pe imobile.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul reține că la nivelul orasului Strehaia incadrarea pe zone a orasului si a satelor apartinatoare era stabilita prin Hotărârea de Consiliu Local nr.39/2010, fiind ulterior modificata prin HCL nr.30/2013, ca urmare a controlului Curții de Conturi prin care s-a constatat incadrarea eronata in zone a orasului si a satelor apartinatoare, fiind stabilite in consecinta si impozitele pentru terenuri conform noii încadrări în zonă.
În ceea ce privește abilitatea organului fiscal competent al pârâtei de a emite o nouă decizie de impunere, instanța constată că dispozițiile legale permit, în mod teoretic, o asemenea posibilitate.
Astfel, conform prevederilor articolului 86 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere ca urmare a unei constatări prealabile a organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.
În temeiul acestor dispoziții legale, organul fiscal poate emite o nouă decizie, însă numai atunci când efectuează el însuși o nouă constatare sau în urma unei inspecții fiscale. Se poate considera în cauza de față că acest organ fiscal a efectuat o constatare prealabilă, chiar în urma unui control al Curții de Conturi, însă, încadrarea imobilelor de pe raza orasului Strehaia si a satelor apartinatoare, încadrare care ca efect stabilirea unui anumit cuantum sau procent de impozitare, a fost efectuată prin hotărâre de consiliu local.
Conform prevederilor articolului 251 alineatul 5 din Legea nr.571/2003, valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate conform alin. 3 cu coeficientul de corecție corespunzător, fiecărei zone și rang al localității.
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 247 din același act normativ, în înțelesul prezentului titlu, prin zone din cadrul localității se înțelege zona stabilită de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.
Prin urmare, textele invocate mai sus sunt acelea care reglementează atât modul în care se datorează impozitele în cauză cât și modul în care se stabilesc acestea. În această succesiune de etape, consiliul local este acela care are prima atribuție, și anume aceea de a stabili zona, apoi organul fiscal al unității administrative locale va emite decizia de impunere.
În ceea ce privește controlul efectuat de Camera de Conturi M., tribunalul reține că nicio prevedere legală nu stabilește în favoarea acesteia drepturi de a stabili asupra zonei în cadrul localităților de încadrare a imobilelor.
Potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, aceasta exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar controlul este definit ca activitatea prin care se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice.
Prin urmare, Curtea de Conturi nu poate stabili zona în care se încadrează terenul în vederea impozitării în limitele teritoriale ale localității, dar poate într-adevăr verifica modul de stabilire acestui aspect de instituția publică abilitată.
În situația în care s-ar reține de către Curtea de Conturi că instituția publică – în speță consiliul local – nu a stabilit în mod corect încadrarea terenului în zonele prevăzute de Codul fiscal, nu se poate imputa această situație de fapt direct contribuabilului.
Este adevărat că potrivit pct.9 alin.3 cu referire la Titlul IX „Impozite și taxe locale” din HG nr.44/2004 în extravilan, în funcție de categoria de folosință se stabilesc zone identificate prin literele A, B, C și D, însă, așa cum s-a arătat mai sus, ar însemna ca o culpă a organului fiscal, constatată de Curtea de Conturi și asumată de acesta, să fie invocată în sprijinul celui culpabil și împotriva contribuabilului.
Mai mult, ar însemna că se încalcă două principii de rang primordial ale dreptului, și anume neretroactivitatea legii – prevăzut de articolele 15 din Constituția României și 6 din Noul cod civil și certitudinea impunerii – stabilit de articolul 3 din Codul fiscal. În cazul primului principiu, atât timp cât a fost emisă o hotărâre de consiliu local, care reprezintă o normă de drept, ea produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice pe care le-a reglementat cât timp a fost în vigoare.
Pentru a se produce alte efecte juridice, respectiv pentru a se putea emite decizii de impunere prin încadrarea terenurilor de pe raza administrativă a orasului Strehaia si a satelor apartinatoare în altă zonă decât în cea în care au fost încadrate prin Hotărârea nr.39/27.07.2010 a Consiliului Local, trebuie emisă o nouă hotărâre, așa cum solicită art. 247 din Codul fiscal, de încadrare în noile zone, aspect concretizat prin HCL nr.30/17.06.2013, adoptata ulterior emiterii deciziilor de impunere nr. T27174 din 13.06.2013 și respectiv nr. T27175 din 13.06.2013 emise de P. orașului Strehaia – Serviciul Impozite și Taxe Locale, contestate în prezenta cauza.
În fine, principiul certitudinii impunerii stabilit de prevederile articolului 3 litera b din Codul fiscal impune ca impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, printre care și cele din speță, să fie cuprinse în norme clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine.Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare contribuabil are în vedere o anumită stabilitate a sarcinilor sale de buget, prin raportare și la impozitele pe care le va achita.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază întemeiată cererea de chemare în judecată, astfel încât o va admite, va anula deciziile de impunere nr. T27174 din 13.06.2013 și respectiv nr. T27175 din 13.06.2013 emise de P. orașului Strehaia – Serviciul Impozite și Taxe Locale.
În raport de soluția adoptată, constatând culpa procesuală a pârâtei, aceasta căzând în pretenții, văzând și disp.art.453 alin.1 C.proc.civilă va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 25 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, față de aspectul că pârâta este autoritate publică locală, neputând fi obligată să plătească bugetului de stat sume avansate de stat cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 18 din OUG 51/2008 cheltuielile de judecată în cuantum de 25 de lei reprezentând diferență taxă timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire în baza încheiere din Camera de Consiliu din 12.03.2014, rămân în sarcina statului.
Văzând și disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă precum și disp.art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul V. N., CNP_, cu domiciliul în orașul Strehaia, ., județul M. în contradictoriu cu pârâta P. Orașului Strehaia, cu sediul în Strehaia, ., județul M..
Anulează deciziile de impunere nr. T27174 din 13.06.2013 și respectiv nr. T27175 din 13.06.2013 emise de P. orașului Strehaia – Serviciul Impozite și Taxe Locale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 25 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 cheltuielile de judecată în cuantum de 25 de lei reprezentând diferență taxă timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire în baza încheiere din Camera de Consiliu din 12.03.2014, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. A. N. I.
Red. A.C./Tehno. A.N.I./02.12.2014
4 ex./02.12.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2109/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 2840/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
