Pretentii. Sentința nr. 2109/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2109/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 2037/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2109/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. V. C. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții - Suma de 2.541 lei reprezentând dobânda legală aferentă taxei de poluare în valoare de 2.499 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul ales al reclamantului, avocat Gogâltan R., din Baroul M., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 14, lipsă fiind pârâtele.
Procedurade citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și acordă cuvântul apărătorului reclamantului.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, apreciază că este competentă instanța cu soluționarea cauzei.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesară administrarea de probe noi, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Se constată că pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în conformitate cu art.201 c.pr.civ, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat și acordă cuvântul apărătorului ales asupra excepțiilor.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt prin cererea inițială. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat solicită respingerea și acesteia întrucât Curtea de Apel nu s-a pronunțat pe fond, doar pe excepție și în acest caz nu operează autoritatea de lucru judecat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.43/11.06.2014 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 200,00 lei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 21.03.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul G. V. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. ȘI ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, obligarea la plata sumei de 2.541 lei, reprezentând dobânda legala pentru suma de 2.499 lei (ce a reprezentat taxa de poluare achitata cu chitanța nr._/08.07.2008), de la data de 08.07.2008 cand a achitat aceasta taxa pana la data 23.05.2012 - data la care suma de 2.499 lei i s-a restituit in baza Sentinței nr. 1338/26.10.2011 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că a achiziționat autoturismul Ford Focus, achitând taxa de poluare in suma de 2.499 lei potrivit actului administrativ, chitanța pentru încasarea de impozite si taxe nr._/08.07.2008, întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii, iar această sumă i-a fost restituită în data de 23.05.2012 în baza Sent.nr. 1338/26.10.2011, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._ .
Mai arată că modalitatea de calcul a dobânzii este următoarea:
- Pentru perioada 08.07._10, dobânda fiscala era de 0,1% pe zi de întârziere(aplicata la soldul de 2.499 lei), fiind prevăzuta la acel moment de art.120 alin.7 din O.G.92/2003, republicata, modificat prin O.U.G. nr.39/2010 care inlocuia noțiunea de "majorări de intarziere" cu cea de "dobânzi", rezultând astfel pentru perioada mai sus menționata o dobânda de 1.824 lei; - Pentru perioada 01.07._10, dobânda fiscala era de 0,05% pe zi de intarziere (aplicata la soldul de 2.499 lei), fiind prevăzuta de actul normativ mai sus menționat, rezultând astfel pentru aceasta perioada o dobânda de 112 lei;
- Pentru perioada 01.10._12 (data la care mi-a fost restituita taxa de poluare), dobânda fiscala este de 0,04% pe zi de intarziere (aplicata la soldul de 2.499 lei), fiind prevăzuta de art. 120 alin.7 din O.G. nr.92/2003, republicata, modificat prin O.U.G. nr.88/2010, rezultând astfel pentru aceasta perioada o dobânda de 605 lei.
Prin Adresa nr MH_/10.03.2014 a solicitat Direcției Regionale a Finanțelor Publice C. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingandu-i solicitarea.
Prin Sent.nr. 1338/26.10.2011, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. stabilește că această taxă de poluare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene.
Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis insa, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de cand a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivitătii care impune, într-o situattie de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivitătii și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe.Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fata Curții prevede, în articolul 65. că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Saló, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Având in vedere ca si in privința restituirii taxei de poluare precum si a taxei de emisii poluante, o practica judiciara cvasiunitara s-a instituit abia dupa pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T., consideram ca si in cazul restituirii dobânzilor calculate de la data plații pana la data încasării impozitului(sau taxei de poluare), este necesara aplicarea deciziei CJ.U.E. data in cauza C-565/11, I. contra România.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia CJ.U.E. in cauza C-565/11, I. contra România.
În dovedirea cererii de chemare în judecată a depus, în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: adeverință eliberată de organul fiscal cu privire la data restituirii, procedura prealabilă( cerere de restituire și răspunsul organului fiscla), sentin ța nr.1338/26.10.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, decizia nr.2302/03.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dos.nr._ .
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 254,1 lei.
La data de 29.04.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în calitate de pârâte, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, a autorității de lucru judecat și respingerea cererii ca fiind prescrisă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune arată că față de data introducerii cererii de chemare în judecata, acțiunea este prescrisă, astfel: potrivit art. 135 Cod procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire." Reclamantul a plătit taxa in anul 2008 si s-a adresat cu cerere de restituire, la autoritatea fiscala, in anul 2014, astfel ca, de la data nașterii dreptului la restituire al reclamantului si pana la data la care a introdus cererea, au trecut 5 ani.
Pe cale de consecința, acțiunea in cauza pendinte este prescrisa.
Este fără echivoc faptul că suma restituită la data de 23.05.2012 s-a făcut în baza unei dispoziții legale, neîndeplinind condițiile pentru a fi calificată ca o plata parțiala sau ca o recunoaștere a datoriei, A.F.P Dr. Tr. S. neavând competenta legala, nici sa recunoască datoria, nici sa efectueze o plata parțiala, cata vreme actul normativ, in baza căruia a fost încasata taxa speciala pentru autoturisme, nu a fost modificat sau abrogat.
Prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit la data de 01.01.2014, data la care s-a împlinit si termenul de 5 ani prevăzut pentru recuperarea creanțelor fiscale, potrivit art. 135 Cod pr. fiscala.
Pe cale de excepție, invocă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., autoritatea de lucru judecat având în vedere că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii în justiție, pe lângă restituirea taxei de poluare și dobânda la suma achitată iar, prin sentința nr. 2302/03.04.2012, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel s-a pronunțat în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Apreciază că acordarea sumei pretinse de reclamant s-ar putea realiza doar cu nesocotirea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, lucru care contrazice regulile de drept care stau la baza soluționării unei cauze civile.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, de excepție procesuală și de prezumție. Prezumția asigură nevoia de ordine și stabilitate juridică și are un caracter absolut, stabilind că nu se poate introduce o nouă acțiune având aceeași cauză, același obiect și de către aceeași parte în care să se pretindă contrariul a ceea ce s-a satatuat anterior printr-o hotărâre judecătorească.
Hotărârea Curții de Justiție Europene în cauza I. nu este de natură a combate efectele principiului puterii de lucru judecat.
A acorda dobânda stabilită de Codul de proc fiscală de la o altă dată decât cea prevăzută de art. 124 atâta timp cât prin sentința nr. 2293/14.12.2011, irevocabilă, s-a tranșat această problemă, nu poate fi admisă fără nesocotirea principiului puterii lucrului judecat.
Pe fond, opinează pârâta că suma de referința se calculează si se plătește potrivit normelor prevăzute in art. 124 Cod procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"".
In conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedura fiscala, " cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod pr.fisc. are doua teze: prima se refera la termenul de 45 de zile la expirarea căruia incepe sa curgă dobânda si a doua teza prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
CJUE, prin decizia preliminară data in cauza C-565/11, M. I. impotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu si Administrației F. pentru Mediu, s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 si a statuat ca revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile in care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobânzi.
In concluzie, fata de cele invocate in fapt si in drept, solicită respingerea acțiunii, pe excepții sau in fond.
La data de 13 mai 2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepțiilor invocate, iar pe fond admiterea acțiunii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită respingerea acesteia având in vedere ca, la data de 17.06.2011, reclamantul a solicitat instanței, in contradictoriu cu AFP Dr. Tr. S. si AFM București, restituirea sumei reprezentând taxa de poluare
Prin sentința nr. 1338/26.10.2011 pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._ instanțele judecătorești au admis cererea reclamantului si au obligat paratele la restituirea sumei de 2.499 lei reprezentând taxa de poluare.
Or, este evident ca, prin formularea acestei cereri de chemare in judecata si fata de faptul ca dobânda este un accesoriu al obligației principale, cursul prescripției a fost intrerupt, astfel incat prezenta acțiune este formulata in termen legal, fara depășirea termenului de prescripție de 5 ani.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, solicită respingerea acesteia, având in vedere ca prin decizia nr. 2302/03.04.2012 Curtea de Apel C. a fost înlăturata obligarea paratelor la plata dobânzii fiscale, cu motivarea ca reclamantul nu a solicitat organului fiscal, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, plata dobânzii fiscale.
Or, in aceste condiții, instanțele judecătorești nu au analizat temeinicia sau netemeinicia capătului de cerere privind acordarea dobânzilor, respingând aceasta solicitare pentru neindeplinirea unei condiții prealabile obligatorii.
Pe de alta parte, nu este întrunită nici tripla identitate de parii, obiect si cauza, atat timp cat cauza solicitării obligării paratelor la plata dobânzii in prezentul dosar, respectiv hotărârea pronunțata de CJUE in Cauza I. contra României, este diferita fata de cea din dosarul nr._ .
F. de aceste aspecte, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat ca neintemeiata.
In ceea ce privește fondul cauzei, asa cum am arătat in acțiune, consideră ca reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 2.541 lei reprezentând dobânda legala aferenta sumei de 2.499 lei, suma ce a reprezentat contravaloarea taxei de poluare.
Contrar susținerilor din întâmpinare, potrivit soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-mi plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Astfel, deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis insa, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de cand a încasat efectiv banii.
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M.:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat instanța urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:
In sentinta nr.1338/26.10.2011 instanta s-a pronuntat in sensul acordarii si a dobanzii legale conform art.124 din Cp.Fiscala, insa prin decizia nr.2302/03.04.2012 a fost admis recursul, modificata in parte sentinta in sesnul ca a fost respinsa actiunea in ceea ce priveste plata dobanzii legale,, intrucat nu a fost formulata o cerere d erestituire la organul fiscal.
Potrivit art. 430 alin.1 Cod procedură civilă, „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Instanța constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile art. 430 C.pr.civ. întrucât, nu există o hotărâre care să fi soluționat pe fond cererea privind plata dobânzii aferentă sumei de 2499 lei, dobândă calculată de la data plății – 08.07.2008 și până la data 23.05.2012 data restituirii taxei de poluare, conform cererii reclamantului, prin urmare se va respinge exceptia autoritatii d elucru judecat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține următoarele:
Potrivit adresei fn emisă de ANAF-DGRFP C., depusă la fila 4 în dosar rezultă că reclamantului i s-a restituit la data de 23.05.2012 taxa de poluare in suma de 2499 lei.
Prin Decizia nr. 1/2014, A ÎCCJ, publicata in M.OF nr. 283 din 17 aprilie 2014 au fost admise recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C., statuând că: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Potrivit art.135 din OG nr.92/2003 ( C.pr.fiscală ) dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul MFP nr.1899/2004 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului depusă la organul fiscal competent.
Art.3.(1) din Ordinul nr.1899/2004 prevede că cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 08.07.2008, dată de la care a început să curgă și dreptul acestuia la plata dobânzii aferentă acestei sume și a depus cerere de plată a dobânzii la organul fiscal la data de 10.03.2014.
Potrivit art.133 din CPFiscala, coroborat cu art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 termenul de prescriptie se intrerupe prin introducerea unei cereri chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
Cu toate acestea, termenul de prescriptie nu se intrerupe, daca cererea este respinsa, anulata sau perimata, conform art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958.
In cauza, nu se poate sustine ca a intervenit intreruperea termenului de prescriptie prin faptul ca a solicitat dobanda in dosarul nr._, intrucat cererea cu privire la dobanda a fost respinsa ca prematur formulata, in conditiile lipsei cererii la organul fiscal.
Prin urmare cererea de chemare in judecata privind plata dobânzii aferente perioadei 08.07._08 nu a fost formulată în termenul de prescripție de 5 ani, termen care s-a împlinit la data de 01.01.2014.
Cât privește plata dobânzii aferentă perioadei 01.01.2009 pana la data de 23.05.2012, data restituirii taxei de poluare, cererea a fost formulată în termenul de prescripție de 5 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de sumei de 2499 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanța . nr._/08.07.2008.
Prin cererea înregistrată la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. MH12395/10.03.2014 reclamantul a solicitat plata dobânzii aferente sumei de 2499,00 lei începând cu data de 08.07.2008, data plății taxei de poluare, până la data restituirii taxei de poluare, iar prin adresa nr. MH12395/13.03.2014, i s-a comunicat faptul că cererea sa este neîntemeiată, dat fiind faptul că nu a anexat titlul executor în sensul celor solicitate.
Se constată astfel că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de sumei de 2499 lei, achitată cu chitanța . nr._/08.07.2008, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second– hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr.1338/26.10.2011, definitivă și irevocabilă, așa cum a fost modificată prin decizia nr.2302/03.04.2012 a Curții de Apel C., pronunțate în dos.nr._ .
Reclamantei i s-a restituit taxa pe poluare în cuantum de 2499,00 lei la data de 23.05.2012.
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”.
Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale începând cu data de 01.01.2009, pana la data 23.05.2012, data restituirii efective a taxei.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., va admite excepția prescrierii dobânzii de la data 08.07.2008 – 31.12.2008, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală începând cu data de 01.01.2009 până la data de 23.05.2012, data restituirii taxei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, se apreciază că cererea este întemeiată.
Prin urmare, instanța va obliga pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 455,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dobânzii pe perioada 08.07._08.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. V. C., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., nr.1, județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 2499 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule cu chitanta . nr._/08.07.2008, începând cu data de 01.01.2009, pana la data de 23.05.2012, data restituirii taxei de poluare.
Obligă pârâtele să plătească suma de 455 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 11.06.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
6 ex./9 pag./30.06.2014
Cod operare date 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3002/2014. Tribunalul... → |
|---|
