Anulare act administrativ. Sentința nr. 971/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 971/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 8490/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 971/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier V. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . pe pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. G., pentru pârâtă, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează, după care.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., invocată de pârâtă prin întâmpinare, acordând cuvântul părților pe excepție potrivit art. 132 Cod de procedură civilă .
Consilier juridic P. G., pentru pârâtă a solicitat admiterea excepției declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C., întrucât aceasta este instanța competentă ă soluționeze cauza potrivit art. 10 alin 1 din Legea nr.554/2004, în cauză fiind vorba de o decizie emisă de Ministerul Finanțelor Publice
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului M. la data de 23.08.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta . chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. de Finanțe Publice M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea măsurilor cuprinse în Dispoziția Obligatorie NR. 4955/28.11.2012 constând în: „înregistrarea și virarea redevenței miniere stabilită suplimentar de 9.795 lei, a majorărilor de întârziere de 11.955 lei și a penalităților de 1.469 lei, în contul RO70TREY_1XXX TREZORERIEI Dr. Tr. S. la bugetul de stat, restituirea sumei achitate de . timpul controlului cu OP nr. 531/28.11.2012 reprezentând redevență minieră stabilită suplimentar de 9.795 lei, a majorărilor de întârziere de 11.9555 lei și a penalităților de întârziere de 1.469 lei.
În motivare, reclamanta a susținut că, în perioada 15 - 28.11.2012 la .-a efectuat un control de către V. V.- consilier superior și F. A. C. - inspector asistent din cadrul Direcției Generale de Finanțe Publice M. - Biroul de inspecție economico - financiară care au întocmit Dispoziția obligatorie nr._/28.11.2012. în urma controlului organele de control fiscale au susținut că societatea a calculat și virat greșit redevență minieră pentru perioada 01.10._08 în sumă de 2.449 lei ( achitată în termen legal) calculată la o cotă de 2% în loc de 10 % ( cotă prevăzută de art.45 din legea minelor nr. 85 /2003 modificată de OUG 101/2007 art. 1 pct 5 și ale cap.l pct 4 din Ordinul ANRMnr. 211/2007.
Prevederile DISPOZIȚIEI OBLIGATORII NR. 4955/2012 survenite după o perioadă de aproximativ 5 ani de la data apariției actului normativ care o prevăd (OUG nr.107/2007 ) și după intervenirea termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art..131 Cod procedură fiscală sunt aplicate eronat și ilegal pentru următoarele considerente:
Conform licenței de cesiune nr. 2192/2001 a . pe o perioadă de 19 ani, începând cu data de 18.01.2001( art .XI pct.11.1.1) redevența minieră stabilită pentru societatea reclamantă este de 2% din valoarea producției miniere realizată anual.
Conform art. 21 alin 2 din Legea minelor nr. 85/2003 (modificată prin art. 1 pct. 2 din OUG 101/2007)- prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată perioada inițială a acestora cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/ completarea acestora. Modificarea licențelor în vigoare se realizează numai prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular ( conf. Art. 21 alin 4 din Legea nr. 85/2003 modificată prin OUG nr.101 /2007).
Conform art. 45 din Legea nr. 85/2003 redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabilește la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare, la o cotă procentuală din valoarea producției miniere. .
Prin Ordinul nr, 211/2007- art. I lit. B pct.2, lit. a se menționează că se aplică prevederile art., 45 din Legea nr.85/2003. Astfel, redevența minieră se stabilește la încheierea licenței (18.01.2001) - în cazul reclamantei 2 %, până la încheierea altor acte adiționale.
Conform Instrucțiunilor tehnice nr_ aprobate prin Ordinul 74/2004 modificate de Ordinul 211/2007 pct. 2 litera a, prevederile legale existente la data eliberării licenței rămân în vigoare pe toată perioada acesteia și se pot modifica prin act adițional doar dacă apar alte dispoziții legale favorabile titularului ( conf. art.21 alin 2 din Legea 85/2003 ).
În concluzie, pentru licența de concesiune nr 2192/2001, redevența minieră se achită la valoarea de 2% conf. art.XI pct. 11.1.1. Această prevedere rămâne în vigoare pe toată perioada de valabilitate a licenței, putând fi modificată doar prin act adițional semnat de ambele părți, încheiat la cererea titularului licenței, numai daca apar prevederi legale mai favorabile decât cele în vigoare la data eliberării licenței de concesiune. Renegocierea prevăzută de art.IV alin 1 șl 2 din OUG 101/2007 nefiind solicită de autoritatea competentă.
În motivarea dispoziției obligatorii nr 4955/2012 se menționează ca temei legal:
- art. 45 din Legea 85/2003 modificată de OUG nr. 101/2007 unde este prevăzută doar cota care se aplica de 10 % neluând în seamă prevederile aceleiași legi art. 21 pct. 2 și 4 care explica că: prevederile licențelor în vigoare rămân nemodificate pe toată perioada inițiala a acesteia sau se modifică prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și titular ( act nesolicitat de ANRM și nesemnat de . redevenței de la 2 % la 10 % neoperând în cazul societății noastre neavând un act care să o modifice).
și - Cap. 1 pct. 4 din Ordinul ANRM 211/2007 pentru aprobarea instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare și calcul al valorii și producției redevenței miniere - act normativ abrogat de Ordinul 198/2009 publicat în 01.10 2009 M.Of 648. În acest act normativ ( Abrogat în prezent ) se prevede la pct 2. lit.a - valoarea producției miniere care stă la baza calculului redevenței miniere " cota procentuală a redevenței miniere este cea prevăzute in licențele de exploatare ".
Consideră astfel reclamanta că dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 este abuzivă și ilegală, solicitând anularea acesteia și restituirea sumelor plătite de . OP nr. 531/28.11.2012 reprezentând redevență minieră stabilită suplimentar de 9.795lei, a majorărilor de întârziere de 11.9555 lei și a penalităților de întârziere de 1.469 lei.
A mai menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 a formulat Plângerea prealabilă înregistrată la Direcția G. a Finanțelor Publice M. sub nr._/14.12.2013 și soluționată prin Decizia nr. 12/21.02.2013 ( comunicată în data de 25.02.2013) emisă de Direcția G. de legislație și reglementare în domeniul activelor statului - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico - financiară și inspecția activității proprii a ministerului, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de societate.
În dovedirea cererii a depus la dosar următoarele înscrisuri: Dispoziția Obligatorie nr. 4955/2012 și extras din legislație, plângerea prealabilă înregistrată la Direcția G. a Finanțelor Publice M. sub nr._/14.12.2013, decizia nr. 12/21.02.2013 ( comunicată în data de 25.02.2013) emisă de Direcția G. de legislație și reglementare în domeniul activelor statului - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico - financiară și inspecția activității proprii a ministerului.
În drept, ne întemeiem cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 actualizată, art 21 alin 1 și 4 din Legea nr. 85/2003 și Instrucțiunile tehnice nr._ aprobate prin Ordinul 211/2007 pct.2 lit a..
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat în cauză întâmpinare la cererea de chemare in judecata având ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamanta . care aceasta solicita anularea masurilor cuprinse in Dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 si restituirea sumei achitate de aceasta in timpul controlului cu OP nr. 531/28.11.2012, reprezentând redevența miniera stabilita suplimentar de 9.795 lei, majorări de întârziere de 11.955 lei si penalități de întârziere de 1.469 lei.
A solicitat instanței, având in vedere ca reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu D.G.F.P. M., la data de 23.08.2013, sa dispună subrogarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. în calitatea procesuala deținuta in prezentul dosar de către Direcția Generala a Finanțelor Publice M., respectiv aceea de pârât, raportat la faptul că, în baza prevederilor art. 10 si art. 11 din O.U.G. nr.74/2013 privind unele masuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a prevederilor art. 13 si art. 23 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, precum si ale Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1500/2013 privind împuternicirea conducătorilor unităților teritoriale de a semna acte cu caracter juridic, începând cu data de 01.08.2013, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, astfel înființate, au preluat prin fuziune prin absorbție direcțiile generale județene ale finanțelor publice, precum si toate structurile teritoriale subordonate, acestea pierzându-si personalitatea juridica in urma reorganizării.
Prin urmare, începând cu aceasta data, în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., ca persoana juridica, se subroga in toate drepturile si obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice M. si/sau a structurilor teritoriale subordonate si dobândește calitatea procesuala a acesteia.
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 1500/2013 privind împuternicirea conducătorilor unităților teritoriale de a semna acte cu caracter juridic, "se împuternicește șeful de administrație din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice sa semneze actele cu caracter juridic in baza mandatelor acordate de directorul general al Direcției generale regionale a finanțelor publice, in litigiile in care aceasta structura este parte".
Prin urmare, a solicitat ca, în baza dispozițiilor art. 155 alin. (2) NCPC, să se dispuna comunicarea tuturor actelor de procedura adresate D.G.R.F.P. C. la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice M., din Drobeta Turnu Severin, Piața R. N. nr. 1, jud. M..
Raportat la actul administrativ-fiscal a cărui anulare se solicită, respectiv Dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 emisa de D.G.F.P. M., a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 23 din OUG nr. 94/2011 privind organizarea si funcționarea inspecției económico-financiare, "(1) împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziției obligatorii se face de către Ministerul Finanțelor Publice".
De asemenea, art. 33 din HG nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind înființarea, organizarea si funcționarea inspecției económico-financiare, prevede ca "împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în condițiile și în termenele prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziției obligatorii reprezintă cererea operatorului economic prin care solicită organului de inspecție economico-financiară reexaminarea dispoziției obligatorii, în sensul revocării sau modificării acesteia".
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede ca "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau ori . printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente (...), in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia".
Art. 45 din HG nr. 101/2012 prevede ca "decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
In speța, reclamanta . formulat plângere prealabila împotriva Dispoziției obligatorii nr. 4955/28.11.2012, înregistrata la D.G.F.P. M. sub nr._/14.12.2012 si la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generala de legislație si reglementare in domeniul activelor statului sub nr._/11.01.2013.
Plângerea prealabila a fost respinsa ca neîntemeiata prin Decizia nr. 12/21.02.2013, comunicata reclamantei la data de 25.02.2013.
Prin urmare, din coroborarea tuturor dispozițiilor legale precizate, rezulta ca, atâta vreme cat obiectul cererii de chemare in judecata îl reprezintă contestația împotriva Dispoziției obligatorii nr. 4955/28.11.2012 si nu a Deciziei nr. 12/21.02.2013, emisa in soluționarea plângerii formulate pe cale administrativa, acțiunea apare ca fiind inadmisibila.
Este adevărat că instanțele de contencios administrativ au obligația generala de a examina legalitatea actelor administrative contestate de parți. Însa chiar daca aceasta obligație presupune, in unele cazuri, modificarea soluției date de organul administrativ emitent al actului, nu se poate trage concluzia ca instanțele de contencios administrativ sunt obligate sa soluționeze cererile pe care organul administrativ emitent are obligația de le soluționa. O asemenea obligație ar lipsi de conținut obligația autorităților administrative de a soluționa contestațiile formulate de persoanele vătămate împotriva actelor administrative pretins nelegale. Abia ulterior, daca soluția data de organul administrativ este contestata, instanța poate proceda la analiza legalității acestor acte administrative.
In speța, deși reclamanta face mențiune în acțiune despre faptul că a fost emisă și că i s-a comunicat Decizia nr. 12/21.02.2013, totuși aceasta înțelege sa conteste tot Dispoziția obligatorie nr. 4955/2012, astfel încât, raportat la obiectul acțiunii, aceasta este inadmisibila, prin inexistenta unei acțiuni care sa vizeze actul administrativ admisibil a fi contestat, respectiv Decizia nr. 12/21.02.2013 emisă în procedura prealabilă, acțiune reglementată imperativ atât de Legea nr. 554/2004, cat si de HG nr. 101/2012.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
In fapt, ca urmare a solicitării Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (denumita in continuare A.N.R.M) nr. 5388/29.10.2012 si a Procesului de Constatare nr. 2107/20.07.2012 întocmit de Curtea de Conturi a României, Biroul de inspecție económico-financiara din cadrul D.G.F.P. M. a procedat la verificarea, pentru perioada 01.10._09, a modului de respectare de catre reclamanta . prevederilor legale privind taxa de exploatare a resurselor miniere si a redevenței miniere conform Legii minelor nr. 85/2003, pentru perimetrul de exploatare Topolnița-lzvorul Birzii, jud. M., constatând ca pentru perioada 01.10._08, reclamanta a calculat si declarat eronat la organul fiscal teritorial redevența miniera, prin aplicarea unei cote de 2% la valoarea producției miniere, în loc de 10% cota legala, încălcându-se astfel prevederile art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003, asa cum a fost modificata si completata prin OUG nr. 101/2007,art. I pct. 5 si cap. I pct. 4 din Ordinul A.N.R.M. nr. 211/2007 pentru aprobarea instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare si de calcul al valorii producției si redevenței miniere datorate de catre titularii actelor.
D. urmare, organul de inspecție económico-financiara a calculat o redevența minieră suplimentară în suma de 9.795 lei si accesorii pentru perioada 25.01._12 în sumă totală de 13.424 lei (majorări de întârziere in suma de 11.955 lei si penalități de întârziere în suma de 1.469 lei), întocmind Raportul de inspecție económico-financiara nr. 4955/28.11.2012, Dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 si Decizia de impunere nr. 4955/28.11.2012, comunicate reclamantei la data de 29.11.2012.
Sumele mai sus menționate au fost achitate in timpul controlului de catre reclamanta cu OP nr. 531/28.11.2012.
Împotriva Dispoziției obligatorii nr. 4955/28.11.2012, . formulat plângerea prealabila nr. 819/13.12.2012, solicitând anularea acesteia si restituirea sumelor plătite in timpul controlului, reprezentând redevența miniera si accesorii.
Prin Decizia nr. 12/21.02.2013, emisa de Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsa plângerea prealabila ca fiind neîntemeiata.
La data de 23.08.2013 a fost înregistrata pe rolul Tribunalului M. sub nr._, contestația formulata de . care se solicita anularea Dispoziției obligatorii nr. 4955/28.11.2012 si restituirea sumei totale de 23.219 lei, reprezentând debit si accesorii, achitate cu OP nr. 531/28.11.2012.
Reclamanta susține, în esența, faptul că prin licența de concesiune pentru exploatare nr. 2192/2001, încheiată pe o perioada de 19 ani, s-a stabilit o cotă procentuală pentru redevența minieră de 2% din valoarea producției miniere realizata anual și ca aceasta cota rămâne valabilă pe toată perioada inițială a licenței, cu excepția cazurilor în care părțile convin modificarea/completarea acesteia. In drept, reclamanta invoca dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 21 alin. (1) si (4) din Legea nr. 85/2003 si Instrucțiunile tehnice nr._ aprobate prin Ordinul A.N.R.M. nr. 211/2007 pct. 2 lit. a).
Așadar, litigiul dedus judecații are ca obiect stabilirea legalității redevenței miniere de 10% stabilita in sarcina reclamantei . organul de inspecție economic-financiara din cadrul D.G.F.P. M..
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, fundamentat pe următoarele argumente:
Noul procent de redevență minieră de 10% cuvenită bugetului de stat a fost stabilit prin art. I pct. 5 din OUG nr. 101/2007 pentru modificarea si completarea Legii minelor nr. 85/2003 si a Legii petrolului nr. 238/2004, act normativ care a modificat condițiile de valabilitate a licențelor si a cotelor procentuale pentru calculul redevenței miniere.
In baza licenței nr. 2192/2001, reclamanta a calculat si virat la bugetul de stat redevența minieră utilizând cota procentuala de 2% prevăzuta in licența si după apariția OUG nr. 101/2007, în opinia sa procentul de 10% aplicându-se de la momentul renegocierii licenței, ceea ce în cauza nu s-a realizat. Or, dispozițiile art. IV alin. (1) din OUG nr. 101/2007 obliga la renegocierea unei licențe aflate in vigoare in conformitate cu prevederile acestui act normativ. Omisiunea autorității competente în stabilirea noului procent de redevență minieră nu conduce la concluzia că reclamantei nu i se aplică prevederile legale în materie, în vigoare de la data publicării OUG nr. 101/2007 (12.10.2007).
Prin urmare, la data intrării in vigoare a OUG nr. 101/2007, reclamanta desfășura activitate în baza licenței nr. 2192/2001, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. IV alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora "licențele de concesiune (...) intrate in vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență".
Potrivit acestor dispoziții legale, autoritatea competenta A.N.R.M. si reclamanta aveau obligația de a renegocia condițiile în care a fost încheiată licența de concesiune nr. 2192/2001, inclusiv cotele procentuale de redevență minieră, întrucât odată cu . OUG nr. 101/2007, noul procent de redevență minieră este de 10% din valoarea producției miniere. Faptul că între A.N.R.M. și reclamantă nu s-a realizat această renegociere nu o îndreptățește pe aceasta din urmă să eludeze prevederile legale menționate, acestea fiind de imediată aplicare.
Prin urmare, în mod legal și întemeiat, organul de inspecție a constatat că, pentru perioada 01.10._08, reclamanta a evidențiat, calculat și declarat eronat la organul fiscal redevența minieră prin aplicarea unei cote de 2% la valoarea producției miniere și nu de 10% cota legală, procedând la calcularea unei redevențe miniere suplimentare în suma de 9.795 lei și accesorii de 13.424 lei (11.955 lei majorări de întârziere si 1.469 penalități de întârziere).
A susținut că, raportat la argumentele dezvoltate, Dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 este legală, astfel ca nu se impune anularea acesteia și restituirea sumei achitate de reclamanta în timpul controlului cu OP nr. 531/28.11.2012.
A precizat că mijloacele de probă de care înțelege să se folosească sunt reprezentate de înscrisurile anexate prezentei, precum și orice alte dovezi ce ar rezulta din cercetarea judecătorească.
In drept, ne întemeiem întâmpinarea pe dispozițiile legale menționate in cuprinsul acesteia.
In concluzie, a solicitat, in principal, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii si respingerea acesteia ca atare, iar în subsidiar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
A anexat la întâmpinare, adresa A.N.R.M. nr. 5388/29.10.2012; extras din Procesul-verbal de constatare nr. 2107/20.07.2012 întocmit de Curtea de Conturi a României; raport de inspecție económico-financiara nr. 4955/28.11.2012; dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012; decizia de impunere nr. 4955/28.11.2012; plângerea prealabila nr. 819/13.12.2012 formulata de . nr. 12/21.02.2013 emisa de Ministerul Finanțelor Publice in soluționarea plângerii prealabile.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă.
La data de 15.01.2014 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr.12/21.02.2013 emisă de Direcția G. de Legislație și reglementare în domeniul activelor statului – serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico - financiară și inspecția activității proprii a ministrului prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva dispoziției obligatorii nr.4955/28.11.2012, anularea măsurilor cuprinse în dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 constând în: „înregistrarea și virarea redevenței miniere stabilită suplimentar de 9.795 lei, a majorărilor de întârziere de 11.955 lei și a penalităților de 1.469 lei, în contul RO70TREY_1XXX TREZORERIEI Dr. Tr. S. la bugetul de stat, restituirea sumei achitate de . timpul controlului cu OP nr. 531/28.11.2012 reprezentând redevență minieră stabilită suplimentar de 9.795lei, a majorărilor de întârziere de 11.9555 lei și a penalităților de întârziere de 1.469 lei.
La data de 05.02.2014, pârâta a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune formulata de contestatoarea . depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din 15.01.2014, prin care aceasta înțelege sa solicite si anularea Deciziei nr. 12/21.02.2013 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția generala de legislație si reglementare in domeniul activelor statului - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile si a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție económico-financiara si inspecția activității proprii a ministerului.
Prin decizia sus- menționată a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de contestatoare împotriva Dispoziției obligatorii nr. 4955/28.11.2012.
Raportat la precizarea reclamantei, a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului M. în soluționarea prezentei cauze.
Pe fond, a precizat faptul că se mențin susținerile din întâmpinarea nr. 2849/25.09.2013 depusa la dosarul cauzei la data de 27.09.2013.
La data de 12.03.2014, pârâta prin adresa nr. MH 9715/11.03.2014 a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 204 Cod de procedură civilă în sensul de a constata că reclamanta este decăzută din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată .
Analizând excepția necompetenței materiale invocate potrivit art. 132 Cod de procedură civilă, instanța urmează a se pronunța asupra excepției invocate.
Reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr.12/21.02.2013 emisă de Direcția G. de Legislație și reglementare în domeniul activelor statului – serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor cu privire la activitatea de inspecție economico - financiară și inspecția activității proprii a ministrului prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva dispoziției obligatorii nr.4955/28.11.2012, anularea măsurilor cuprinse în dispoziția obligatorie nr. 4955/28.11.2012 constând în: „înregistrarea și virarea redevenței miniere stabilită suplimentar de 9.795 lei, a majorărilor de întârziere de 11.955 lei și a penalităților de 1.469 lei, în contul RO70TREY_1XXX TREZORERIEI Dr. Tr. S. la bugetul de stat, restituirea sumei achitate de . timpul controlului cu OP nr. 531/28.11.2012 reprezentând redevență minieră stabilită suplimentar de 9.795lei, a majorărilor de întârziere de 11.9555 lei și a penalităților de întârziere de 1.469 lei.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, ""Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.”
In speță, Decizia nr. 12/21.02.2013 a cărei anulare o solicită reclamanta a fost emisă de Ministerul Finanțelor Publice, astfel că, fiind un act emis de o instituție publică centrală, în conformitate cu dispozițiile legale citate mai sus, contestația împotriva acestei decizii se soluționează în fond de Curtea de Apel (așa cum se menționează de altfel si in decizia contestata).
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. invocată de AJFP M. și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. invocată de AJFP M..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta . sediul în Drobeta Turnu Severin, ..24 și pe pârâta ANAF-DGFP M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin . nr.1, județul M., având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Curții de Apel C..
Fără cale de atac .
Pronunțată în ședință publică azi 19.03 .2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. T. | ||
Grefier, V. B. |
V.B. 22 Martie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1199/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 786/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
