Anulare act administrativ. Sentința nr. 2738/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2738/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 548/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2738/2014
Ședința publică de la 10 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR AMT SERVICII INSOLVENȚA SPRL, . P. ADMINISTRATOR SPECIAL BRATUCU G. și pe pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând că dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2014, când a fost amânată pronunțarea în prezenta cauză, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, instanța a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, la data de 28.02.2014, reclamanta . a chemat în judecată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună în temeiul art.1, art.2, și art.8 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată, anularea actului administrativ denumit Decizia CV nr.1941/29.01.2014 emis de DGRFP C.-AJFP V..
În motivarea cererii a invocat excepția necompetenței materiale a DGRFP C. în soluționarea cererii de recuzare, cu consecința nulității absolute a deciziei recuzate.
Arată că prin cererea de recuzare nr.142/23.12.2013 a solicitat recuzarea echipei de control a DGRFP C. - AJFP V., întrucât există un conflict de interese între conducerea DGRFP C. și societate, fiind incidente prevederile art.39 lit.b și d și art. 40 din OG 92/2003.
Astfel,în conformitate cu prevederile art.40 alin.2 din OG 92/2003” în cazul în care conflictul de interese se referă la conducătorul organului fiscal, acesta este obligat să înștiințeze organul ierarhic Superior”. Întrucât cererea sa de recuzare privește conducătorul direcției regionale, în conformitate cu textul de lege menționat competența de soluționare aparține organului ierarhic superior, respectiv ANAF București.
A arătat că a formulat cerere de recuzare împotriva echipei de control a AJFP V. ce se află în subordinea DGRFP C. privind inspecția de reverificare la societatea sa.
Pârâta a respins cererea de recuzare prin Decizia CV nr.1941/29.01.2014.
Motivele ce au dus la solicitarea recuzării au fost determinate de îndoiala privind corectitudinea și buna credință în efectuarea controlului de către echipa AJFP V., care este în subordinea DGRFP C., datorită conducătorului unității, respectiv Directorului general. Aceste fapte s-a datorat numeroaselor acțiuni dispuse de directorul general împotriva societății și a grupului de firme, ce s-a dovedit a fi cu rea credință prin neaplicarea corectă a legii, precum și prin părtinirea datorită unor interese pe care acesta le-ar avea.
De acest fapt au fost informați de numeroase persoane din subordinea acestuia, motiv pentru care a considerat că se impunea înlocuirea organului fiscal ce urma să efectueze inspecția fiscală de reverificare, solicitând acest lucru organului ierarhic superior respectiv ANAF București și Ministerului Finanțelor Publice și înștiințând totodată despre măsurile nelegale întreprinse din dispoziția acestuia la societățile din grupul lor de firme.
Astfel, prin Decizia de reverificare nr.6488/19.11.2013 emisă de AJFP O. s-a dispus reverificarea societății pentru o perioadă deja verificată (o1.01._10), pentru care au fost încheiate acte de control și pentru care există o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a reținut nelegalitatea verificării acestei perioade.
Ca urmare a Deciziei de reverificare a fost emis Avizul de Inspecție fiscală nr.F-VL 48/01.12.2013 de către AJFP V..
AJFP O. a considerat în mod corect și legal ca fiind nelegală această decizie de reverificare, informând conducerea DGRFP C. și totodată refuzând efectuarea controlului solicitând declinarea de competență, motivând nelegalitatea reverificării unei perioade deja verificate pentru care au fost încheiate acte de control. Mai mult, această decizie contravine unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă( Sentința nr.2546/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ *, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel nr.2794/19.03.2013) și, de asemenea, contravine expertizelor judiciare efectuate, precum și propriilor argumente susținute în fața instanțelor de judecată de către DGRFP C. - Directorul general.
Directorul general al DGRFP, contrar punctului de vedere al AJFP O. și de asemenea contrar propriilor susțineri privind efectuarea controlului și legalitatea rapoartelor de inspecție fiscală întocmite la societatea lor, rapoartele au fost validate de instanța de judecată ca fiind legale și, mai mult, contrar rapoartelor de expertiză fiscală judiciară și hotărârilor judecătorești pronunțate, a comunicat o adresă prin care susține „oportunitatea reverificării”.
În ceea ce privește sesizările menționate pun la îndoială corectitudinea cu care se va efectua inspecția la societatea lor, a apreciat că se impune efectuarea unui control de către o echipă de control ce se nu afla în subordinea Directorului general, datorită faptului că AJFP V. se află în directa subordonare a DGRFP C.,fiind pusă la îndoială corectitudinea și buna credință a subordonaților acestuia în efectuarea controlului..
Acțiunile directorului general a DGRFP C. sunt abuzive, dovedind prin ele însele rea credință, lipsă de obiectivitate, precum și neaplicarea corectă a legii și părtinirea altor interese personale sau de grup.
Mai mult, deși termenul de soluționare al cererii de recuzare conform prevederilor art.40 alin.5 din OG 92/2003 impune ca aceasta să fie soluționată de îndată, iar răspunsul la cerere l-a primit după un termen de 32 zile, fiind o altă dovadă a modului în care se respectă și se aplică legea.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.8 din legea nr.554/2004, art.40 alin.5, art.205 din OG 92/2003.
În dovedirea cererii a depus următoarele acte: Decizia CV nr.1941/29.01.2014, cererea de recuzare nr.142/23.12.2013, memoriu Președinția României nr._/04.12.2013, Memoriu Corpul de Control al Primului Ministru nr._/04.12.2013, Memoriu ANAF nr._/04.12.2013.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca temeinică și nelegală, cu consecința menținerii actului administrativ ca temeinic și legal.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că reclamanta nu a înțeles să conteste actul administrativ-fiscal reprezentat de Decizia nr.CV1942/29.01.2014 la autoritatea publică emitentă sau ierarhic superioară.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana ca se considera vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 193 alin.1 C.pr.civilă conform căruia”sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”.
Art.2 lit j din legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă este „cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.
A învederat instanței că reclamanta nu a înțeles să urmeze procedura prealabilă prevăzută în mod expres de lege, respectiv nu a solicitat Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., modificarea sau anularea deciziei nr.CV 1941/29.01.2014.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a D.G.R.F.P. C. în soluționarea cererii de recuzare reclamanta a făcut afirmații contradictorii în sensul că deși afirmă că cererea de recuzare a fost formulată împotriva echipei de control a D.G.R.F.P: C., ulterior susține că cererea de recuzare privește conducătorul direcției regionale .
A arătat că prin cererea nr.142/23.12.2013 reclamanta a formulat cerere de recuzare a echipei de control a DGRFP C. –AJFP V. în temeiul art.39 lit.b și d și art.40 din OG nr.92/2003.
Astfel, ca urmare a competențelor dispuse prin delegările nr.865.707/29.11.2013, AJFP V. a emis avizele de inspecție fiscală nr.F-VL nr.47/03.12.2013 pentru G. Plast SRL, nr. F-VL 46/03.12.2013, pentru Methalux O. SRL și F-VL 48/04.12.2013 pentru P. SRL în vederea efectuării inspecțiilor fiscale pentru reverificarea impozitului pe profit și a TVA, pentru perioadele menționate în delegările de competență .
La data de 23.12. 2013 dată la care echipele de inspecție s-au prezentat la sediul societăților în cauză, reprezentanții societăților au refuzat începerea inspecției fiscale motivat de faptul că au solicitat instanței constatarea netemeiniciei reverificării obligațiilor bugetare.
Că anterior prezentării echipei inspecției fiscale societatea reclamantă a solicitat suspendarea inspecției fiscale, motivat de faptul că persoanele cu atribuții specifice în a oferi informațiile necesare realiării inspecției fiscale s-ar afla în concediu în perioada sărbătorilor de iarnă.
A.J.F.P.V. a aprobat suspendarea inspecțiilor fiscale, începând cu data de 27.12.2013 potrivit prevederilor art.2 lit.f din OPANAF nr.467/2013, această suspendare fiind comunicată reclamantei.
De asemenea, a solicitat ca instanța să constate că din motivele invocate în cerere n u rezultă cine este funcționarul public din cadrul echipei de inspecție care poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct în cadrul procedurii de inspecție fiscală .
Conform art. 40 C.pr.fiscală rezultă că societatea a contestat în instanță decizia de verificare sau că societatea se află în litigiu cu fosta D.G.F.P. D. nu reprezintă motive de recuzare a echipei de inspecție fiscală .
Consideră că modul de redactare a solicitărilor de recuzare a echipelor de inspecție fiscală, precum și litigiile dintre reclamantă și organele fiscale, conduc la ipoteza că administratorul special al reclamantei, C. L., acționează că rea credință, urmărind tergiversarea și împiedicarea verificărilor .
În drept își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.205-2008 NCPC.
P. încheierea nr.84 din 27 mai 2014 pronunțată de Tribunalul O. s-a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului O. și înaintarea cauzei privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice C., la Tribunalul M., avându-se în vedere faptul că prin hotărârea nr.13 din 21.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dos.nr._ s-a dispus strămutarea cauzei prezente la Tribunalul M..
La data de 06 iunie 2014 cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
În baza art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta se va pronunta in sensul respingerii acesteia, intrucat din prevederile art.40 alin.5 din OG nr.92/2003 teza a II-a rezulta cu prisosinta ca se poate ataca la instanta de contencios decizia prin care se respinge cererea de recuzare, cum este cazul in speta.
In ceea ce priveste exceptia de necompetenta a DGRFP D. de soluționare a cererii de recuzare, instanta se va pronunta in sensul respingerii acesteia, cu urmatoarea motivare:
Astfel, chiar din cererea de recuzare nr.142/23.12.2013 rezulta ca cea care a fost recuzata a fost echipa de control a DGRFP C.-AJFP V., iar numai in aparare se invoca aspecte legate de decizia directorului general al DGRFP D. prin care a dispus efectuarea reverificarii societatii petente.
P. urmare, se aprecieza ca in mod corect cel care a solutionat cererea de recuzare a fost Directorul General al DGRFP C., cu respectarea art.40 alin.5 din OG nr.92/2003, astfel ca se va
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta va aprecia ca actiunea este neintemeiata, din urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivele de recuzare, se constata ca acestea nu au fost explicitate distinct pentru fiecare functionar public ce face parte din echipa de control, asa cum impune art.40 alin.4 din OG nr.92/2003, pentru a se constata daca se inscriu in notiunea de „ conflict de interese”, cum este definit in art.39 din OG nr.92/2003.
Motivele legate de existenta unui litigiu intre DGRFP C. si reclamanta precum si existenta unui control prin declinare de competenta a DGRFP C. la aceasta firma nu sunt de natura sa induca concluzia ca exista un conflict de interese al functionarilor publici trimisi in control la firma reclamanta, acestea fiind considerate motive neintemeiate.
F. de cele de mai sus, instanta va dispune respingerea actiunii ca nefiind intemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge excepția necompetenței DGRFP D. de soluționare a cererii de recuzare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în municipiul Slatina, ..17C, județul O., CUI RO6877600, în insolvență, prin administrator special B. G. și administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL; cu sediul în municipiul C., Calea Unirii, nr.30, ., în contradictoriu cu D. GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 10.10.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
4 ex./5 pag./14.11.2014.
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2230/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1199/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
