Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 2976/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2976/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 3924/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2976/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. Județului M., N. D. și pe pârâții P. C. Cujmir, Reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . E., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale - disjunsă cauza din dosarul nr._/101/2013 - dispoziția nr.160.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. M. N. pentru paratul P. C. Cujmir - Reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . reclamantul P. Județului M., N. D. si paratul N. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședința care învederează instanței că au sosit relațiile solicitate și a fost atașat dosarul nr._ .
Avocat D. M. N. pentru pârât invocă excepția autorității de lucru judecat precizând că actul administrativ a fost cenzurat de instanța de judecată drept pentru care nu mai poate fi cenzurat încă o dată.
Nemaifiind cereri, probe sau lămuriri de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. M. N. pentru pârât solicită respingerea acțiunii, având în vedere că dispoziția legală a fost emisă pentru a pune salariații funcționari publici cu legile în vigoare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.11.2013 sub nr._/101/2013, reclamantul P. Județului M., N. în baza prerogativelor conferite de art.123 din Constituția României, republicată, și art. 19 alin. (1) lit. „e" din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale art. 6, pct.2 din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, a chemat in judecata pe paratul P. C. Cujmir, reprezentant ai Unității Administrativ Teritoriale . prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea dispozițiilor cu numerele 148,149, 150, 151,152 ,153, 154,155, 156, 157,158,159,160,161,162,163,164,165,166,167 și 168, emise în data de 22.05.2013, de către P. C. Cujmir Județul M..
In motivare a arătat ca, prin adresa cu nr. 2014/2013, P. Unității Administrativ Teritoriale . a comunicat Instituției Prefectului - Județului M., în data de 24.05.2013 un număr de 21 de dispoziții (respectiv de la nr.148 la nr.168), emise în data de 22.05.2013, pentru exercitarea controlului de legalitate, potrivit art. 19 alin.(l) lit. „e" din Legea nr.340/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A precizat ca din verificările efectuate s-a constatat că dispozițiile cu numerele de mai sus, au fost emise cu încălcarea legislației în vigoare, drept pentru care a formulat în data de 20.06.2013, adresă către Unitatea Administrativ Teritorială . în atenția domnului primar, prin care am solicitat revocarea acestora, iar pana acum nu s-a primit nici un fel de răspuns din partea Primarului C. Cujmir.
A învederat ca cele 21 de dispoziții vizează reîncadrarea salarială a personalului din cadrul aparatului de specialitate din subordinea primarului și a secretarului comunei..
Potrivit legislației în vigoare, respectiv legea salarizării unitare a personalului din sectorul bugetar ( lege la care nu se face trimitere în conținutul dispozițiilor contestate, lipsind astfel temeiul juridic în baza căruia s-au emis dispozițiile cu numerele de mai sus), prin dispozițiile respective, fiecărui salariat trebuia să i se aducă la cunoștință, care este salariul tarifar de încadrare potrivit funcției pe care o deține și potrivit încadrării sale în clasă și grad de salarizare după care trebuiau menționate toate celelalte componente care adăugate la salariul tarifar de încadrare, constituie salariul brut.
De asemenea, nu s-a menționat în conținutul niciuneia dintre dispozițiile cu numerele de mai sus, pentru niciunul dintre salariați, sporul de vechime, care potrivit legislației în vigoare, intră în calculul salariului tarifar de încadrare, astfel, din conținutul dispozițiilor cu numerele de mai sus, nu rezultă modul de calcul al salariului brut stabilit.
In concluzie, din conținutul dispozițiilor cu numerele de mai sus, pe lângă faptul că nu rezultă elementele componente ale salariului brut astfel stabilit, nu s-au respectat nici dispozițiile art.31 din Legea 188/1999 și nici dispozițiile art. 160 din Codul muncii.
A învederat ca De asemenea, nu au la bază note justificative sau note de fundamentare din care să reiese motivul și necesitatea schimbării încadrării salariale a tuturor angajaților, respectiv o apreciere în fapt și în drept a motivelor pe care se întemeiază emiterea acestora.
Mai mult, dispozițiile cu numerele de mai sus, nu cuprind temeiul juridic pe baza și în exercitarea căruia au fost emise, așa cum prevede art. 42 alin.4 din Legea 24/2000 republicată și actualizată, privind normele de tehnică legislativă ( respectiv articolul din Legea 284/2010, în baza și în exercitarea căruia s-au emis dispozițiile respective).
Față de cele menționate a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost promovată, iar prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea dispozițiilor cu numerele 148. 149, 150 ,151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159," 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167 și 168, ca fiind ilegale.
În drept, si-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 123 din Constituția României, republicată, și art. 19 alin. (1) lit.„e" din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale art. 6, pct.2, din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 și art.3 alin. 1 coroborat cu art. 11 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 din Noul Cod de procedură. Civilă.
In dovedire a anexat la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 5514/20.06.2013, procesul verbal de inspecție si dispozițiile nr. 148. 149, 150 ,151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159," 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167 și 168.
Având în vedere că prin acțiune se cere anularea mai multor dispoziții individuale care privesc mai mulți funcționari publici, iar pe rolul instanței se afla mai multe dosare având ca obiect anularea acestor acte administrative, iar prin încheierea de ședință din data de 16.06.2014, instanța a dispus disjungerea cauzelor și formarea de noi dosare, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale..
În prezenta cauză a rămas spre soluționare cererea formulată de reclamantul P. Județului M., N. D., în contradictoriu cu pârâtul P. C. Cujmir - Reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . dosarul nr._, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale- dispoziția 160.
Prin încheierea de ședința din data 16.06.2014 a fost introdus si citat in cauza in calitate de parat G. E., fiind persoana vizata de dispoziția contestata nr. 160/22.05.2013 emisa de P. comunei Cujmir.
In dovedire a anexat la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 5514/20.06.2013, procesul verbal de inspecție si dispoziția nr. 160.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția autoritarii de lucru judecat invocată de pârâtul P. C. Cujmir - Reprezentant Al Unității Administrativ Teritoriale . că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 430 alin 1 NCPC: „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată” iar conform alin 2: „Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
Conform disp. art. 431 NCPC: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Art. 431 alin 1 NCPC dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.
Instanța constată că prin sentința nr. 1119 din 31.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea formulată de numitul G. E. în contradictoriu cu P. C. Cujmir - Reprezentant Al Unității Administrativ Teritoriale . obiect anularea dispoziției nr.160/22.05.2013.
Se constată că nu există identitate de părți între aceste procese, în prezenta cauză acțiunea, chiar dacă are același obiect cu cea din dosarul nr._ (anularea dispoziției nr.160/22.05.2013), fiind introdusă de P. Județului M., care nu a fost parte în celălalt proces și care nu este succesor în drepturi al vreuneia dintre părțile litigiului inițial.
Mai mult, nu există nici identitate de cauză. Astfel, prin prezenta acțiune se invocă, în esență, nerespectarea unor condiții de formă ale dispoziției contestate, precum și normele de tehnică legislativă, în timp ce prin acțiunea anterioară s-a contestat însuși modul în care s-au stabilit drepturile salariale prin reîncadrare.
Cu privire la fondul cauzei, se reține că în cazul numitului G. E. sunt incidente prevederile Legii nr.188/1999, acesta fiind funcționar public și nu dispozițiile Codului muncii (nefiind personal contractual).
În ceea ce privește salarizarea numitului G. E., se reține că prin dispoziția contestată s-a stabilit salariul de încadrare al acestuia începând cu 01.06.2013.
Potrivit art. 31 din Legea nr.188/1999:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De asemenea, sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care în art.12 prevede că „Salariul brut, solda lunară brută cuprind salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”.
Reclamantul invocă neindicarea în cuprinsul dispoziției a tuturor componentelor salariale ale salariului brut, respectiv faptul că acesta este menționat ca o sumă globală, nedefalcată.
Instanța reține că dispozițiile legale incidente nu prevăd vreo sancțiune care să intervină în cazul neindicării în dispoziția de reîncadrare a tuturor componentelor salariale.
Nefiind prevăzută vreo sancțiune expresă, ar putea interveni numai o nulitate relativă virtuală, care însă este condiționată de existența unei vătămări care trebuie dovedită, iar anularea actului ar putea interveni numai dacă vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Or, atât timp cât Curtea de Apel C. a reținut în mod definitiv, cu putere de lucru judecat, prin decizia nr.5282/11.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ că: „Procedând la verificarea susținerilor reclamantului formulate prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond, în mod corect, a analizat aplicarea dispozițiilor Legii nr.330/2009 în speță, acesta constituind dreptul material în raport de care se analizează legalitatea și temeinicia celor două acte administrative contestate.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond a analizat disp. art.30 alin.1 din Legea nr.330/2009 în conformitate cu care, începând cu 01.01.2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii, făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, se introduc în salariul de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru cel de conducere.
Plecând de la acest text de lege instanța de fond a analizat în ce măsură sporurile constatate a fi acordate nelegal conform procesului verbal de inspecție pot fi încadrate în categoria de sporuri acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului.
În ceea ce privește îndreptățirea recurentului reclamant la încasarea sporului reprezentat de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, Curtea reține următoarele aspecte:
Recurentul reclamant are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr.188/1999rep, salarizarea acestora fiind supusă reglementărilor ulterioare intervenite inclusiv prin Legea nr.330/2009.
Dispozițiile invocate de reclamant, respectiv art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 rep. stabilesc, în mod generic, compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din L.188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamant în petitul cererii fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamantul este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final – punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr.820/3 iulie 2008 publicată în M. Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
De altfel, prin decizia nr. 20/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. „c” și „d” din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.”, nu se poate reține existența vreunei vătămări, deoarece numitul G. E. nu a fost prejudiciat în vreun fel prin stabilirea salariului de încadrare în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale.
Nici neindicarea temeiului de drept invocată de reclamant, respectiv Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu poate conduce la anularea dispoziției contestate, pentru aceleași motive.
Se invocă de reclamant lipsa motivării, lipsa temeiului juridic, lipsa notei de fundamentare sau a notei justificative, susținându-se încălcarea dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.115 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, primarul emite dispoziții.
În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz (art.68 alin.1 din Legea nr.215/2001).
Dispoziția contestată este fără îndoială cu caracter individual, reglementând raporturi juridice numai cu un anumit subiect de drept, fără a avea aplicabilitate generală.
Instanța apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, deoarece acestea reglementează doar actele normative, nu și pe cele individuale.
Nu se poate reține că nu s-a motivat necesitatea reîncadrării, deoarece în preambulul deciziei contestate sunt menționate atât actele emise de organele fiscale, cât și motivul ce a determinat reîncadrarea (constatarea unor încălcări grave în aplicarea legislației salarizării, respectiv acordarea nelegală a unor sporuri).
În această situație, având la bază procesul verbal de inspecție nr.6754 din 17.05.2013 al compartimentului control din cadrul DGFP M., precum și deciziile Curții de Conturi, nu mai era necesară întocmirea vreunei note justificative sau de fundamentare așa cum susține reclamantul.
În ceea ce privește lipsa temeiului juridic, se constată că actul atacat enumeră prevederile Legii nr.215/2001 care-l îndrituiesc pe primar să emită astfel de acte.
În orice caz, așa cum s-a arătat mai sus, nefiind cazuri de nulitate absolută și în lipsa producerii vreunei vătămări, dispoziția contestată nu poate fi anulată.
Prin urmare, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. Județului M., N. D. cu reședința în Palatul Administrativ, situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M. in contradictoriu cu pârâții P. C. Cujmir - Reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale . în . și G. E. domiciliat in ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
5 ex./27.11.2014
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
