Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 82/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 82/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 7928/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 82/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. V. și pe pârâtul P. Comunei Florești, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier de ședință care învederează instanței că au sosit relațiile solicitate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la 18.07.2013 sub nr._, reclamanta C. V. în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 coroborat cu prevederile Noului cod de procedură civilă a formulat împotriva Primarului comunei Floresti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Primarului comunei Florești cu nr. 73 din 18 iunie 2013 privind imputarea sumei de 6657 lei ce reprezintă drepturi salariale pe perioada in care reclamanta a făcut parte din echipa de proiect pe fonduri europene, măsura 322, Modernizare DC 46-DJ 670-limita județului Gorj, Alimentare cu apa a satelor Gîrdoaia, Moșneni si Livezi, Canalizare in sistem centralizat a satelor Girdoaia, Moșneni si Livezi, Stație de epurare, punerea in valoare a patrimoniului istoric si cultural-."
În motivare a arătat că prin Dispoziția Primarului comunei Florești cu nr. 5 din 2101 2011, reclamanta a fost desemnată în echipa de implentare a proiectului integrat -măsura 322 „Modernizare DC 46-limita județului Gorj, alimentare cu apa a satelor Girdoaia, Moșneni si Livezi, canalizare in sistem centralizat a satelor Girdoaia, Moșneni si Livezi, stație de epurare, punerea in valoare a patrimoniului istoric si cultural-."- proiect finanțat prin fonduri comunitare nerambursabile postaderare .
A susținut că în aceasta perioada reclamanta a beneficiat de 25 clase de salarizare suplimentare, cu respectarea fișei postului care prevede sarcini specifice si cheltuieli ce fac parte din cererea de finanțare a acestui proiect.
A consider ca măsura imputării sumei de 6654 lei este abuziva si ilegală deoarece decizia a fost data in baza procesului verbal si Deciziei Camerei de Conturi M. cu nr. 21 din 29 03 2013, Camera de conturi care si-a depășit atribuțiile în sensul ca atribuțiile de audit public extern asupra fondurilor comunitare nerambursabile se efectuează de către Autoritatea de audit asupra fondurilor comunitare nerambursabile si a cofinanțării naționale așa cum se prevede în Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 Capitolul VII .
Cu privire la dispoziția primarului comunei Florești precizează că încalcă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului si pe cele ale. Art. 1 alin. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care privesc protecția proprietății.
A considerat că încălcate disp. constituționale, respectiv art. 11 privind dreptul internațional si drept intern art. 16 alin. ( 1) privind egalitatea, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privata, art. 47 privind nivelul de trai art. 53 privind restrângerea exercițiului unui drept sau al unei liberați.
În concluzie, solicit admiterea cererii așa cum a fost formulata si pe fond suspendarea aplicării prevederilor Dispoziției nr. 73/18 06 2013 si anularea acesteia
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1 si art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În dovedire a anexat următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 73, buget indicat totalizator al proiectului integrat, adresa nr. 553/02.04.2013, decizia nr. 21/29.03.2013, centralizator, hotărâre.
La data de 16.10.2013 a formulat întâmpinare pârâtul P. comunei Florești prin care a comunicat că dispoziția nr. 73/18.06.2013 a fost emisă în baza constatărilor Camerei de Conturi M. considerând că aceste constatări nu trebuiau să facă obiectul controlului, atribuțiile revenind Instituției de audit extern asupra fondurilor comunitare nerambursabile.
A menționat că sumele plătite pentru echipa de proiect fac parte din cofinanțarea acestui proiect conform bugetului indicativ totalizat al proiectului realizat în ..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la cererea de suspendare a executării dispoziției nr. 73/18.06.2013 emisă de P. comunei Florești, se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Cele două condiții (existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel ar fi prevenite), necesar a fi îndeplinite cumulativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit.t, ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit.ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, se apreciază că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004.
Se apreciază că aspectele invocate de reclamantă constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, iar drepturile salariale reprezintă un bun, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării actului administrativ întrucât, în situația în care se constată că actul este nelegal, reclamanta are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acestuia.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că motivele invocate de reclamantă, respectiv că decizia Curții de Conturi este abuzivă și ilegală, aceasta neavând dreptul de control asupra acestor fonduri, reprezintă motive care vizează de fapt fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât aplicarea dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta este angajată a Primăriei comunei Florești în funcția de referent.
Susținerile reclamantei în ceea ce privește lipsa unor atribuții de control ale Curții de Conturi sunt neîntemeiate, deoarece actul administrativ prin care i-au fost afectate drepturile sale este reprezentat de către dispoziția nr.72/2013 a primarului comunei Florești, motivele de anulare sau modificare acestuia trebuind a fi regăsite strict în cuprinsul său. Indiferent de conținutul altor acte de control, instanța va verifica legalitatea actului atacat prin analiza conformității dispozițiilor sale cu prevederile legale, fiind fără relevanța considerentele altor acte, atât timp cât nu există o relația de la principal la accesoriu între acestea și actul atacat, care să determine cercetarea motivelor de nelegalitate ale actului principal care să se extindă și asupra actului accesoriu.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.94/1992, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Or, prin controlul efectuat reprezentanții Curții de Conturi nu și-au depășit atribuțiile, neregulile constatate referitor la reclamantă vizau nu controlul fondurilor nerambursabile, ci modul de stabilire a drepturilor salariale potrivit Legii nr.284/2010 (acordarea celor până la 25 de clase suplimentare), care au fost plătite din fonduri publice, nu din fonduri nerambursabile. În consecință, sunt neîntemeiate susținerile reclamantei privind depășirea atribuțiilor de către Curtea de Conturi.
Conform dispozițiilor art.114 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, respectiv 40 de ore durata normală a timpului de muncă și 8 ore suplimentare.
Conform Normelor Metodologice de aplicare a Legii cu numărul 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, articolul 5, se aplică o majorare cu 25 de clase de salarizare suplimentare față de salariul de bază lunar, însă fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută în normele legale.
Or, reclamanta invocă beneficiul acestei dispoziții legale, respectiv dreptul său de a i se majora salariul de bază cu 25 de clase de salarizare.
Reclamanta nu se înscrie în textul legii de mai sus, deoarece în fapt a depășit durata maximă a timpului de lucru de 48 de ore săptămânal, deoarece a desfășurat activități suplimentare săptămânal de 16 ore, care reies din prestarea muncii și în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în timpul sărbătorilor legale, timp de 8 ore.
Ca atare, acordarea lunară a acestei majorări de 25 de clase suplimentare este una nelegală, fiind efectuată cu nerespectarea textelor de lege care prevăd condițiile acordării, fiind încălcată acea condiție a nedepășirii duratei maxime a timpului de lucru.
Dreptul reclamantei de a beneficia de salarizarea corespunzătoare face parte din dreptul său de proprietate, ocrotit de prevederile articolului 1 din Protocolul cu numărul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Reclamanta poate beneficia însă de drepturile sale patrimoniale reprezentate de salariu numai în condițiile legii. Faptul că în temeiul acestei legi sunt efectuate recalculări sau imputații nu înseamnă că reclamantei i-a fost încălcat un drept de proprietate. Obiectul dreptului de proprietate nu poate fi decât unul licit sau legal, neputându-se invoca o încălcare a proprietății în cazul în care patrimoniul persoanei este golit de anumite drepturi primite nelegal. Ca atare, susținerile reclamantei că ar fi încălcate prevederile CEDO privind dreptul de proprietate nu sunt unele întemeiate.
În concluzie, dispoziția atacată este legală, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâtul P. Comunei Florești ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a dispoziției nr.73/18.06.2013 emisă de P. comunei Florești formulată de reclamanta C. V. CNP_, domiciliată în satul Zegujani, . în contradictoriu cu pârâtul P. Comunei Florești, cu sediul în . .
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. V. CNP_, domiciliată în satul Zegujani, . în contradictoriu cu pârâtul P. Comunei Florești, cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red. F.C.D./Teh. G.I.M.
4 ex./29.01.2014
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 47/2014.... → |
|---|
