Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-12-2014, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 2493/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 795/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. T.
Judecător A. C.
Grefier V. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă S.C S. C. TRADING S.R.L, împotriva sentinței nr. 1809/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și A. pentru Direcția R. Antifraudă Fiscală nr.4 Tg. J., având ca obiect, ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic D. D. pentru intimați, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură de apelanta reclamantă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și concluzii scrise, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. D. pentru intimați a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a respins cererea constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.996 Cod de procedură civilă . Mai mult, există o procedură specială prevăzută de Legea nr.554/2004, astfel încât promovarea acestei ordonanțe este inadmisibilă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1809/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. a fost respinsă cererea având ca obiect „ordonanță președințială”, formulată de reclamant.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În luna august 2014, prin procesul verbal de contravenție DGAF nr._/11.08.2014 societatea reclamantului a fost sancționată contravențional, de către Direcția R. Antifraudă Fiscală cu amendă în valoare de 20.000 lei și aplicarea de sancțiuni complementare privind măsura complementară a confiscării sumei de 333.390 lei, respectiv suspendarea popririi la Procredit Bank și la terții S.C Nidera România S.R.L și S.C Bunge Danube Trading S.R.L., până la soluționarea plângerii contravenționale, aflată pe rolul Judecătoriei Vînju M. în dosarul nr._ .
S-a reținut că reclamantul a contestat acest proces verbal la Judecătoria Vînju M., fiind înregistrată cauza cu nr._, susținând că a existat un abuz de drept al organelor de control fiscal, dispunând confiscarea sumei de 333.390 lei, având în vedere că suma este una importantă și că menținerea popririi creează un prejudiciu imposibil de reparat ulterior putând conduce la neonorarea contractelor și la incapacitatea de plată.
Potrivit art. 996 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială reprezintă o procedură specială care poate fi folosită cu succes în toate situațiile necesare pentru reprimarea abuzurilor de drept. In materia raporturilor comerciale, procedurile incidente trebuie sa țină seama de specificitatea acestor raporturi, în principal de celeritate.
Urgența în cazul concret dedus judecății, nu este justificată de faptul că, in condițiile de maximă celeritate ale raporturilor comerciale, lipsirea reclamantului de beneficiile aferente desfășurării activității, prin confiscarea sumei de 333.390 lei și înființarea popririi asigurătorii, poate produce grave prejudicii asupra performanțelor sale economice.
Astfel, s-a reținut că în timpul controlului efectuat la unitatea societății, aceasta nu a prezentat contracte de achiziție (vânzare-cumpărare) încheiate cu nici una din persoanele fizice producători agricoli înscrise în borderourile de achiziție.
Încheierea unor astfel de contracte de achiziție, după data controlului, respectiv în perioada 01.09._14, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu duce la concluzia neonorării contractelor și la incapacitatea de plată, din moment ce confiscarea sumei și înființarea popririi asigurătorii, a fost instituită cu mult înainte de încheierea acestora.
Având în vedere că în speța de față, urgența ca și condiție a ordonanței președințiale, nu este îndeplinită, cererea apare ca neîntemeiată.
Referitor la actul solicitat a fi suspendat, prin cererea formulată reclamantul solicită înlăturarea unei măsuri dispuse printr-un act administrativ, regimul juridic al acestor acte fiind cel prevăzut de legea 554/2004. Astfel, în conformitate cu art.14 din legea 554/2004 „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Potrivit disp. art. 15 din același act normativ „ Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.”
Față de aceste prevederi legale, instanța a reținut că reclamantul nu a solicitat anularea actelor privind măsurile asigurătorii.
Ori, cererea formulată nu poate fi soluționată conform procedurii prevăzute de art. 996 și următoarele din C.pr.civ., având în vedere că la soluționarea cauzei civile, aflată pe rolul Judecătoriei Vînju M. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, vor fi analizate toate capetele privind sancțiunile aplicate, atât principală cât și complementară.
Astfel, suspendarea adresei de înființare a popririi reprezintă act administrativ, care se supune legii contenciosului administrativ, ori în această materie există o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ, prevăzută de disp.art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, instanța a apreciat cererea de ordonanță președințială ca fiind inadmisibilă, raportată la obiectul acesteia și în consecință va respinge cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C S. C. TRADING S.R.L criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare apelanta reclamantă a susținut că, instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților, fiindu-i încălcat dreptul său la apărare, deoarece lipsește partea de dreptul de a formula apărări în ceea ce privește excepția inadmisibilității .
Astfel, la fila 3 dosar fond, instanța concluzionează că cererea este inadmisibilă, însă, apreciază apelanta că această excepție trebuia să fie pusă în discuția părților . Mai mult, instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei ( cum rezultă din dispozitiv) dar motivează soluția pe excepția inadmisibilității .
A mai susținut apelanta reclamantă că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, întrucât trimiterea cauzei la „ contencios administrativ” echivalează cu o greșită aplicare a legii, întrucât se face trimitere la prevederile legale neaplicabile în speța de față, respectiv că, acțiunea împotriva procesului verbal de contravenție ar fi anularea actului administrativ și că o astfel de acțiune ar avea la bază Legea nr.554/2004 cu aplicarea art. 14 din actul normativ pentru suspendarea executării actului administrativ.
Or, instanța omite faptul că procesul verbal de contravenție are pentru contestare o lege specială, în speță OG nr.2/2001.
De asemenea, a mai susținut apelanta reclamantă că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată fără o analiză a condițiile de admisibilitate și a probelor administrate, întrucât instanța nu a analizat condițiile de admisibilitate, nu a făcut trimitere la urgența, caracterul vremelnic și aparența dreptului deși s-au produs probe în acest sens.
Mai susține apelanta reclamantă că hotărârea este nemotivată, deoarece dacă s-ar înlătura practic trimiterea la contenciosul administrativ nu ar mai fi practic nici un argument pentru respingerea cererii pe fond.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 999 Cod de procedură civilă .
A anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Prin concluziile scrise depuse la instanța de apel, apelanta reclamantă a solicitat în principal admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii și suspendării executării titlului, în speță procesul verbal de contravenție nr._/11.08.2014 în ceea ce privește măsurile asigurătorii privind măsura complementară a confiscării sumei de 333.390 lei, respectiv suspendarea popririi la Procredit Bank și la terții . și . SRL până la soluționarea plângerii contravenționale.
Intimata Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGRFP C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică .
A susținut că instanța de fond în mod corect a analizat cauza și a dispus respingerea cererii formulate, având în vedere actele și susținerile părților, apreciind că motivele invocate de apelantă în calea de atac nu pot fi reținute întrucât instanța de fond și-a exercitat rolul activ în soluționarea cauzei .
A mai susținut intimata că în cauza dedusă judecății, apelanta nu a făcut dovada susținerilor sale în ceea ce privește paguba, adică nu a demonstrat că instituirea de măsuri asigurătorii dispuse de către autoritatea fiscală ar conduce la neonorarea contractelor, la incapacitatea de plată, iar motivul este că, societatea reclamantă nu deține argumente de fapt și de drept .
Mai mult, în cauză nu se justifică urgența deoarece în perioada controlului nu s-au prezentat contracte pentru a se face dovada incapacității de plată și în plus, reclamanta avea posibilitatea de a solicita constituirea unei garanții la nivelul creanței estimate prin procesul verbal, iar în această situație măsurile asiguratorii urmau să fie ridicate de organul fiscal.
Așadar, în cazul procedurii speciale a ordonanței președințiale, pe lângă condițiile generale care trebuie îndeplinite în cazul oricărei acțiuni civile, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea unor condiții speciale și anume urgența, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului.
În speță, nu sunt îndeplinite condiția caracterului urgenței prevăzut de art. 996 Cod de procedură civilă, întrucât reclamanta nu a indicat nici un motiv pentru care să i se aducă o vătămare care nu ar putea fi reparată altfel.
Mai mult, nu se poate reține susținerea apelantei reclamante în sensul că urgența ar fi justificată prin „ neonorarea contractelor la incapacitatea de plată „, întrucât în cazul admiterii plângerilor aceasta are posibilitatea recuperării integrale a sumelor de bani .
În ceea ce privește suspendarea executării măsurii confiscării, aceasta constă în aceea că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se soluționează plângerea contravențională, sumele confiscate nu pot fi valorificate, iar suspendarea nu constă în restituirea bunurilor confiscate întrucât aceasta ar echivala cu o desființare temporară a măsurii confiscării și nu cu suspendarea ei, în sensul prevăzut de art. 41 din OG nr.2/2001.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin 5 Cod de procedură civilă.
Apelanta reclamantă a formulat în cauză răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că întâmpinarea formulată de intimată are un caracter formal, întrucât nu a răspuns la criticile aduse hotărârii .
În ceea ce privește sugestia intimatei de a apela la altă modalitate de suspendare, respectiv depunerea de garanție este lipsită de temei, având în vedere că societatea nu are bunuri care să fie depuse ca și garanție.
Mai mult, este evident că măsura de poprire blochează financiar societatea, blocaj ce duce la neonorarea obligațiilor contractuale și pune în pericol activitatea societății.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, apelanta reclamantă a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună suspendarea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._/11.08.2014 în ceea ce privește măsurile asigurătorii privind măsura complementară a confiscării sumei de 333.390 lei, respectiv suspendarea popririi la Pro Credit Bank și șa terții . și . SRL până la soluționarea plângerii contravenționale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și următoarele Cod de procedură civilă.
Prin sentința apelată instanța de fond a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială, apreciind în esență că nu este îndeplinită urgența în cauză și că în speță se solicită suspendarea unei măsuri dispuse printr-un act administrativ, act care este supus Legii nr.554/2004, respectiv art. 14 și 15, condiție în care cererea nu poate fi soluționată conform procedurii prevăzute la art. 996 și următoarele Cod de procedură civilă.
Se constată așadar că, deși instanța a fost sesizată cu o cerere de ordonanță președințială, reglementată de art. 996 și următoarele Cod de procedură civilă, aceasta nu a analizat toate condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, făcându-se referire în sentință doar la neîndeplinirea urgenței pe de o parte, iar pe de altă parte, se face trimitere la un act normativ, Legea nr.554/2004, temei în baza căruia apreciază cererea ca inadmisibilă.
Față de considerentele avute în vedere de prima instanță, se apreciază că aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, în condițiile în care era competentă să soluționeze cererea, competență pe care de altfel și-a stabilit-o prin încheierea din 09.10.2014.
Conform art. 480 alin 3 Cod de procedură civilă, în cazul în care instanța de apel constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, va anula hotărârea atacată și va judeca procesul evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel, ori prin întâmpinarea.
Cum în cauză, instanța apreciază că prin sentința pronunțată, nu a fost cercetat fondul cauzei și în raport de solicitarea expresă a apelantei reclamante, în speță devin incidente dispozițiile art. 480 alin 1 și 3 Cod de procedură civilă, urmând să fie admis apelul, anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, va fi analizată cererea prin prisma temeiului de drept invocat, art. 996 și următoarele Cod de procedură civilă, respectiv vor fi analizate toate condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială și anume existența unei aparențe de drept, caracterul provizoriu, caracterul urgent, neprejudecarea fondului .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă S.C S. C. TRADING S.R.L cu sediul social în ., . și sediul social ales la cab. Av. M. L., în C., ., județul D., împotriva sentinței nr. 1809/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., ..2, județul D., A. pentru Direcția R. Antifraudă Fiscală nr.4 Tg. J. cu sediul în sector 5, București, ..
Anulează sentința civilă nr. 1809/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._ .
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță .
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2014, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, E. T. | Judecător, A. C. | |
Grefier, V. B. |
Red. TE
Tehnpred. VB
Ex.6/16.12.2014
Cod operator 2626
Judecător fond N. A
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 47/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1796/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
