Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4641/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4641/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 7416/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 299/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător C. P.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta-intimată ITM M. împotriva sentinței nr.4641/28.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-intimată ITM M. prin consilier juridic M. U., lipsind intimata-petentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. U. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței și menținerea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție. Consideră că sancțiunea aplicată corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite și deși nu au existat anumite consecințe, angajatorul avea obligația transmiterii respectivelor informații către ITM M..
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 29.05.2013 sub nr._ petenta S.C. F. C. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 17.05.2013 de către I.T.M. M. .
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că prin procesul-verbal de contestarea si sancționarea contravențiilor ..H. nr._/17.05.2013 s-a dispus aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei prevăzuta la art.9 alin.2 lit.a, pentru faptul ca nu a transmis la l.T.M.D., elementele contractului individual de munca încheiat cu I. A.-E.(cu începerea activității la data de 05.04.2013), prevăzute la art.3 alin.2 lit.a-g din H.G.500/2011, modificata si completata, cel târziu in ziua lucrătoare anterioara începerii activității, 04.04.2013, aceasta transmitere fiind făcuta in data de 27.04.2013.
Apreciază petenta că intimatul l.T.M. M. a aplicat sancțiunea cea mai grea pentru fapte ce nu sunt incriminate la aliniatul 1 al articolului 4 litera a din H.G.500/2011, actualizata cu modificările si completările aduse de H.G. 1.105/201 l.
In ceea ce privește modalitatea de încheiere a procesul ui-verbal, apreciază ca si aici s-a încălcat prezumția de nevinovăție, conferita de același articol din Convenție, respective art.6, întrucât chiar daca a săvârșit contravenția presupusa, agentul constatator trebuia mai întâi sa observe faptul ca nu a fost rea-credința din partea petentei de a refuza completarea, respectiv înregistrarea sau de a ascunde transmiterea elementelor contractului individual de munca prevăzute la art.3 alin.2 lit.a-g din lege, ci a fost o întârziere nedorita de unitate ,datorata unei erori materiale a persoanei nominalizate in acest sens.
În drept a invocat disp. art. 194 din N.C.P.C., pe cele ale 31 din Ordonanța 2/2001, aprobata cu modificări si completări de Legea 180/2002 si pe cele ale H.G.500/201 1, modificata si completată.
În dovedirea celor menționate în cuprinsul plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
La data de 12.07.2013 intimatul I.T.M. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În fapt, a arătat că în data de 01.05.2013 inspectorii de muncă au efectuat un control inopinat la punctul de lucru"stand confecții "aparținând . situat în Centrul Comercial C. din Drobeta T.-S. cu privire la situația angajaților acesteia societăți și a modului în care sunt respectate dispozițiile legale în ceea ce privește înregistrarea acestor salariați în registrul general de evidență a salariaților, în format electronic, "Revisal". În urma verificărilor efectuate s-a constatat că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.4 alin.l lit.a) din H.G. nr.500/2011 privind registrul electronic de evidență a salariaților, așa cum reiese din verificarea registrului general de evidență a salariaților întocmit de către angajator, acesta nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților în format electronic Revisal, la ITM D. în termen legal, anterior începerii activității, contractul de muncă al salariatei I. A. E. care a început activitatea în data de 05.04.2013. S-a constatat că transmiterea elementelor contractului individual de muncă pentru salariata menționată s-a efectuat abia în data de 27.04.2013, cu o întârziere de 23 de zile.
În drept a invocat disp. art.205 din Codul de procedură civilă.
A atașat la întâmpinare procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/17.05.2013, procesul-verbal de control nr._/ 14.05.2012 și Anexa nr.l reprezentând anexa de constatare și măsuri dispuse pentru remedierea neconformităților în domeniul relațiilor de muncă, confirmare de primire, extras Revisal.
În temeiul art.255 alin.1 c.p.civ., instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar .
Judecătoria Dr.Tr.S., prin sentința nr.4641/28.11.2013, a admis în parte plângerea, a modificat procesul procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.05.2013 întocmit de intimată în sensul că a înlocuite sancțiunea amenzii de 10.000 lei aplicată prin procesul verbal cu avertisment și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Instanța de fond a reținut în esență că în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în litigiu, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Cu privire la situația de fapt s-a reținut că în data de 01.05.2013 a avut loc la punctul de lucru al petentei organizat în hipermarketul C., un control al ITM M. în urma cărora inspectorii ITM M. au constatat că societatea petentă nu a transmis în termenul legal, registrul electronic de evidență a salariaților anterior începerii activității contractul de muncă al salariatei I. A. E.. Fapta constituind contravenție, prin procesul verbal ._ s-a aplicat o amendă de 10.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 9 alineat 1 litera c din HG nr.500/2011.
Cu privire la încadrarea juridică, instanța a apreciat că aceasta este corect realizată fapta constituind contravenția prevăzută de art. 9 alineat 1 litera c din HG nr.500/2011, care prevede: Constituie contravenție necompletarea elementelor contractului individual de muncă conform art. 3, respectiv netransmiterea registrului în termenele prevăzute la art. 4.
În ceea ce privește critica petentei în sensul că nu a fost trecută, în procesul verbal, fapta săvârșită, instanța a reținut că această susținere nu are fundament atâta timp cât în fapt contravenția săvârșită de către petentă a fost descrisă în mod amănunțit, încadrarea juridică a contravenției în dispozițiile lit. a a art. 9 alin. 1 fiind o eventuală eroare materială a organului de control.
Astfel, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Deși prin plângerea formulată petenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât a transmis datele la momentul începerii activității din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză reiese că datele au fost transmise la momentul înregistrării lor în REVISAL, date care corespund cu cele menționate în actul de control.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 9 alineat 1 litera c din HG nr.500/2011.
În ceea ce privește dozarea sancțiunii instanța a reținut că aceasta a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, însă la limita maximă, iar în raport de durata în timp a încălcării normelor legal și de consecințele concrete ale acestei încălcări stabilirea amenzii la limita maximă apare ca fiind excesivă. Având în vedere situația de fapt și drept expuse, instanța, în temeiul art.34 din O.G.nr2/2001, a admis în parte, plângerea și a dispus înlocuirea amenzii de 10.000 lei aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 17.05.2013, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-intimat ITM M., care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție.
În motivarea apelului a susținut că instanța de fond nu a analizat în mod corect starea de fapt atunci când a dispus transformarea amenzii în avertisment, fără a motiva de ce sancțiunea amenzii nu corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite. A arată că deși s-a reținut de către instanța de fond că nu a fost dovedită o altă stare de fapt, s-a apreciat că sancțiunea este prea aspră în raport cu fapta săvârșită.
Apelanta a arătat că în ce privește starea de fapt, în urma verificărilor efectuate la societatea petentă, s-a constatat că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.4 alin.l lit.a) din H.G. nr.500/2011 privind registrul electronic de evidență a salariaților, așa cum reiese din verificarea registrului general de evidență a salariaților întocmit de către angajator, acesta nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților în format electronic Revisal, la ITM D. în termen legal, anterior începerii activității, contractul de muncă al salariatei I. A. E. care a început activitatea în data de 05.04.2013. S-a constatat că transmiterea elementelor contractului individual de muncă pentru salariata menționată s-a efectuat abia în data de 27.04.2013, cu o întârziere de 23 de zile.
Apelanta-intimată a susținut că fapta reținută în sarcina angajatorului a existat și a fost sancționată în mod temeinic și legal. Cu privire la criteriile care stau la baza stabilirii sancțiunii, acestea pot varia, existând obligația legală conform art.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în cazul de față sancțiunea aplicată a fost în cuantumul minim prevăzut de lege și nu maxim cum reține instanța de fond.
Intimata-petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
În motivarea întâmpinării a arătat că instanța de fond a reținut corect că în ce privește dozarea sancțiunii aceasta a fost stabilită în limitele legale, dar la limita maximă, iar în raport de durata de timp a încălcării normelor legale și de consecințele concrete, amenda stabilită este excesivă. Sentința instanței de fond este temeinică și legală, fiind rezultatul probatoriului administrat și legislației aplicabile în cauză. A arătat că este adevărat că nu au fost transmise datele conform dispozițiilor legale, însă greșeala a fost recunoscută și nu s-a urmărit nerespectarea drepturilor salariatului, atâta timp cât salarizarea, reținerea și virarea cotelor către stat s-a făcut cu începere din 05.04.2013.
Analizând apelul formulat prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Astfel, deși prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, instanța reține totuși că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii aplicate, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că aceasta nu a fost corect individualizată
Conform art. 21 alin (3) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Se apreciază că aplicarea unei sancțiuni aspre contravenientului, cu amendă nu reflectă gradul ridicat de pericol social al contravenției determinat și de împrejurarea că la momentul săvârșirii nu a fost identificat și un pericol concret și nu s-a produs vreo urmare periculoasă datorată conduitei culpabile a petentului.
Petentul, conform probelor existente la dosar, se află la prima abatere de acest fel iar sancționarea sa cu amendă nu este de natură a asigura finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea dispozițiilor sancționatoare și cu atât mai puțin scopul preventiv viitor cunoscut fiind faptul că un comportament nejustificat sancționator produce în cele mai multe cazuri o reacție asemănătoare din partea celui ce aste vizat de aplicarea sancțiunii.
În raport de considerentele expuse se apreciază că aplicarea unei sancțiuni mai blânde corespunde mai bine cerințelor dispozițiilor legale menționate, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce urmează a fi menținută și de instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de către apelant-intimat ITM M. împotriva sentinței nr.4641/28.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. O. | Judecător, C. P. | |
Grefier, L. A. Pereși |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3239/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 577/2014. Tribunalul... → |
|---|
