Anulare act administrativ. Sentința nr. 3239/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3239/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 960/101/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3239/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ș. C. și pe pârâtul P. C. OBÂRȘIA DE CÂMP, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 3.02.2011 sub nr._ reclamantul Ș. C., funcționar public în cadrul Primăriei comunei Obârșia de Câmp a chemat î judecată pe pârâtul P. comunei Obârșia de Câmp, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispozițiilor nr. 160/23/15.12.2010 și 160/13/15.12.2010 emise de P. comunei Obârșia de Câmp.
În motivare a arătat că, prin dispozițiile nr. 160/23/15.12.2010 și 160/13/15.12.2010 emise de P. comunei Obârșia de Câmp s-a dispus reținerea sumei de 2461 lei cu titlu de sume încasate necuvenit reprezentând indemnizația de dispozitiv și 3024 lei reprezentând spor pentru menținerea sănătății și securității muncii aferent anului 2009. Dispozițiile a căror anulare o solicită a fost dată ca urmare a constatărilor făcute de reprezentanții Camerei de Conturi M. cu ocazia auditului financiar pe anul 2009 efectuat la Primăria Obârșia de Câmp.
Se mai arată că, eronat, interpretând tendențios dispozițiile legale, auditorii au reținut că reclamantul a beneficiat în mod nelegal de sume încasate necuvenit reprezentând indemnizația de dispozitiv și sume încasate necuvenit pentru menținerea sănătății șt securității muncii în anul 2009.
Astfel s-a reținut că au fost încălcate :dispozițiile Legii nr.273/2006 referitoare la faptul că orice cheltuială înscrisă în buget trebuie să aibă o bază legală iar drepturile respective nu sunt reglementate de acte normative; Contractul colectiv de muncă înregistrat la Primăria Obârșia de Câmp și la Direcția de Muncă și Protecție Socială M. nu constituie izvoare de drept; drepturile sus precizate nu se sprijină pe acte normative de reglementare.
In realitate, susține reclamantul că, toate aceste drepturi de care a beneficiat au fost acordate în mod legal din următoarele considerente:
Toate drepturile de mai sus au fost prevăzute în bugetul local al comunei Obârșia de Câmp pentru anul 2009, aprobat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, iar conform art.l2-(l) din Legea nr. 130/1996,, Contractele de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare Ia drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,,.
Se mai susține că, în baza acestui text de lege și a art.3 alin2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 înregistrat la Ministerul Muncii, personalul contractual și funcționarii publici din cadrul Primăriei Obârșia de Câmp au aderat la Sindicatul Liber din Administrația Județeană M..
Clauzele contractelor colective de muncă cuprinzând drepturile și obligațiile angajatorilor și angajaților produc efecte pentru toți angajații reprezentați în aceste contracte.
De asemenea, reclamantul ara că, conform art.30(1) din Legea 130/1996,, Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți,,.
Potrivit contractului și acordului încheiat la nivelul Primăriei Obârșia de Câmp, personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instituției urma să beneficieze de următoarele drepturi: CAP III „salarizare, drepturi,facilități, indemnizații și sporuri.”
Aceste drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă și acordul colectiv încheiate la nivelul Primăriei Obârșia de Câmp se regăsesc și în următoarele dispoziții legale: Art. 172(1) din Codul Muncii „Dispozițiile din Codul muncii se completează cu dispozițiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum șl cu normele și normativele de protecție a muncii.”
Astfel, față de cele arătate, reclamantul apreciază că toate drepturile de care a beneficiat și care constituie obiectul dispozițiilor contestate au fost acordate în mod legal.
Se mai susține că, măsura reducerii acestui spor din categoria sporurilor acordate este o măsură nelegală. Astfel, potrivit Legii nr.330/2009-anexa nr. III/3 care cuprinde grilele de salarizare ale funcționarilor publici din Administrația Publică Locală-Nota finală alin.2 se prevede expres că „în coeficientul prevăzut din coloana-,,Baza" sunt cuprinse: salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv ".
Chiar și în situația în care acest spor urmează să nu se mai acorde odată cu modificarea sus amintitei dispoziții prin art.6(l) și art. 10 din O.U.G. nr.1/2010, raportate cu prevederile art.30 alin.(5) lit."a" și "b" și aliniatul (6) sunt imperative. Astfel, legiuitorul a prevăzut la lit."b"-că sporurile prevăzute în anexa la susamintita lege rămase în afara salariului de bază....se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009". Mai mult, conform art.6(l) din O.U.G. nr.1/2010 ca „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr.330/2009. ...sunt mai mici decât cele stabilite prin legi și hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența.... ".
Prin această prevedere legiuitorul a prevăzut eventualitatea compensării sumelor de la nivelul lunii decembrie 2009, astfel încât salariul de referință să nu scadă.
Mai mult decât atât, Ordinul MAI nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor referitoare la salarizarea personalului militar din MAI, deși inițial a avut în vedere salarizarea cadrelor militare, ulterior, prin Ordinul nr.496/2003 a fost completat art.91 cu un nou art.92 în care se prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă si personalului civil ce-si desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a se face precizarea administrație publică centrală sau locală. Astfel, conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25% calculată la salariul de bază atât personalul din prefecturi, cât și personalul din aparatul propriu al consiliilor județene și cel din cadrul consiliilor locale.
Această completare a ordinului în sensul că acest spor se aplică și personalului civil care își desfășoară activitatea în administrația publică a fost necesară ca urmare a volumului mare de sarcini pe care le au de rezolvat Primăria și Serviciile Publice de interes local care impun o mai mare angajare a întregului personal, inclusiv peste orele de program și în timpul unor sărbători legale, fără a se acorda ore suplimentare sau compensarea acestora.
Referitor la sporul de stres, solicitare neuro-psihică și condiții periculoase, temeiul acordării acestui drept este în conformitate cu disp.art.22 alin. l lit. a și b din H.G.nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective de muncă ce prevede alocarea de fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătății și securității în muncă, conform cerințelor impuse e Codul de conduită ai funcționarului public(art.2 din Legea nr.7/2004) și ale Legii nr.319/2006 privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.
Legalitatea și oportunitatea acordării acestor sporuri angajaților Aparatului de Specialitate al Primarului și Serviciilor Publice de interes local au fost verificate și de instanțele de judecată care prin hotărâri rămase definitiveși irevocabile s-au pronunțat în sensul legalității acestora. Prin aceste sentințe s-a dispus plata drepturilor bănești stabilite prin acordul colectiv de muncă începând cu anii 2004 și 2006, motiv pentru care acestedrepturi salariale au fost menținute și acordate salariaților.
Se mai arată totodată de către reclamant că, din anul 2004 și până în prezent, cu prilejul efectuării controalelor la nivelul instituției în fiecare an, Camera de Conturi M. nu a sesizat nici un aspect de nelegalitate cu privire la acordarea drepturilor salariale prevăzute în contractele colective de muncă, deși este vorba de aceleași drepturi salariale pe care acum însă le contestă.
Potrivit Legii nr.330/2009 privind sistemul de salarizare unitară au fost recunoscute aceste drepturi salariale avându-se în vedere și practica judiciară a instanțelor de judecată prin care au fost câștigate și acordate aceste sporuri, fără discriminare. Conform disp.art.2 alin.3 din Legea nr.330/2009, intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică și asimilat acestuia, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici.
Potrivit art.31 sistemul de salarizare reglementat prin legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice are la bază pe de o parte caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, iar pe de altă parte luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă.
Văzând disp.art.30(l) din Legea nr.330/2009 și art.6(l), respectiv art.10 din O.U.G. nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar, se ajunge la concluzia că P. nu numai că nu trebuia să diminueze salariile acestora, ci, trebuia să procedeze de o asemenea manieră încât veniturile salariale să nu scadă, astfel, indemnizațiile să fie introduse în salariul de bază, iar numai cele acordate cu încălcarea normelor legale să rămână în afara acestora, situație care nu se regăsește.
Prin urmare, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anularea Dispozițiilor nr. 160/23/15.12.2010 și 160/13/15.12.2010.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: dispoziția nr. 160/13/15.12.2010, dispoziția nr. 160/23/15.12.2010, cererea înregistrată sub nr. 159/18.01.2011, adresa nr. 229/24.01.2011, carnet de muncă, contract de muncă nr. 107/4.04.2008, adeverința nr. 298/27.01.2011, Hotărârea nr. 13, Decizia nr. 31/2010, Acord colectiv de muncă nr. 181/14.02.2008, adeverința nr. 701/24.02.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 2.03.2011 în temeiul dispozițiilor art. 244 C. pr. civ. s-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 31/19.11.2010 a Camerei de Conturi a județului M., contestație ce formează obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 7.05.2014 a fost menținută suspendarea judecării cauzei dispusă prin încheierea din 02.03.2011, în baza art. 244 C.pr.civ.
Constatând că dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil prin decizia nr._/12.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., instanța a dispus repunerea pe rol din oficiu la data de 26.11.2014, în vederea constatării perimării.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 07.05.2014, când s-a menținut suspendarea judecării cauzei dispusă prin încheierea din 2.03.2011 în baza art. 244 C.pr.civ.
Potrivit art. 248 Cod Procedură Civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,daca a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 249 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de un an.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 248 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei 2.03.2011 și cel al repunerii pe rol, 26.11.2014, împlinindu-se termenul de un an prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 244 Cod Procedură Civilă, că cererea a rămas în nelucrare timp de mai mult de un an și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 249 si art. 250 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de chemare in judecată, cu toate consecințele ei firești.
Văzând și dispozițiile art. 253 alin.2 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimată acțiunea privind pe reclamantul Ș. C., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. I., din Dr. Tr. S., .. 110A, jud. M. și pe pârâtul P. C. OBÂRȘIA DE CÂMP, cu sediul în ., jud. M..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact. A.C.Ț.
4 ex./9.01.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4641/2014.... → |
|---|
