Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 12088/225/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 228
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 APRILIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea cauzei apelului formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. împotriva sentinței civile nr. 4672/29 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimată – petentă fiind S.C. M. ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul – intimat consilier juridic U. M., lipsă fiind intimata – petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că intimata – petentă a formulat în termen întâmpinare, prin care a solicitat în dovedirea acesteia proba cu înscrisuri, însă nu a atașat vreun înscris, după care, reprezentantul apelantului – intimat a precizat că nu mai are probe de administrat, situație față de care instanța apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelului formulat.
Consilier juridic U. M., pentru apelantul – intimat solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței de fond parțial, doar cu privire la sancțiunea contravențională, întrucât transformarea amenzii aplicate în avertisment, nu a avut în vedere toate elemente, motivarea se raportează doar la presupuneri, adică deținerea unui permis de conducere echivalează cu o recunoaștere suficientă în dovedirea instruirii normelor de securitate în muncă, fără ca aceste concluzii să fie probate. Încheierea contractului de muncă nu presupune și îndeplinirea obligației în privința asigurării instruirii, sancțiunea aplicată fiind stabilită în mod corect și raportat la gradul de pericol social.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, formulată la data de 10.09._, petenta .., a solicitat în baza art. 31 din O.G. nr. 2/2001 actualizata, anularea procesului – verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . Nr._ încheiat de către IT.M. M. la data de 26.08.2013, ca fiind netemeinic și exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 8.000 lei, în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea „Avertisment”.
În fapt, petenta a arătat că prin procesul – verbal . nr._ încheiat de I. M. la data de 26.08.2013, a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 20 alin. l și 2 din Lg. nr. 319/2006 coroborat cu art. 39(4) din Legea nr. 319, privind securitatea si sănătatea in muncă, reținându-se in sarcina sa că la data de 20.08.2013, orele 07:10, inspectorii teritoriali de munca din cadrul intimatei cu ocazia unui control inopinat la locul de munca, l-au fi depistat pe numitul G. P., care la momentul efectuării controlului, a declarat in scris ca prestează in cadrul subscrisei activitatea de șofer din data de 07.08.2013, fără ca in prealabil sa semneze fisa individuala privind securitatea si sănătatea in munca.
Arată că contestă procesul-verbal numai în ceea ce privește temeinicia acestuia, întrucât starea de fapt reținuta in cuprinsul procesului – verbal nu concorda realității, acesta fiind total nejustificat.
A mai susținut că, G. P. are calitatea de angajat al său potrivit contractului individual de munca nr. 09/06.08.2013, contract care poarta semnătura angajatului, însa cele declarate de către acesta, cu ocazia controlului nu concorda realității, fiind ., așa cum rezultă din fisa de instruire individuala privind securitatea si sănătatea in munca care atestă faptul ca acesta a fost instruit introductiv cu ocazia angajării la data de 07.08.2013, iar la data de 08.08.2013 a avut loc instruirea la locul de munca, ambele instruiri purtând semnătura acestuia.
A mai arătat că raportat la data întocmirii fisei de instruire individuala privind securitatea si sănătatea in munca la data de 07.08.2013 si data când a avut loc controlul 20.08.2013 precum si in raport de data întocmirii actului contestat 26.08.2013, ca și mențiunile de pe contractul individual de munca nr.09/06.08.2013, se poate constata că fapta de natura contravenționala reținuta in sarcina sa nu exista pe de o parte, iar pe de alta parte, că cele declarate de angajat, cu ocazia controlului nu concorda realității.
Consideră că nu poate fi sancționată numai pe baza declarației persoanei G. P., ignorând în totalitate înscrisurile doveditoare si care au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale și că, reprezentantul societății nu a putut onora invitația la sediul intimatei, pentru că era în concediu de odihnă și era plecat din localitate, nu din rea voință.
Apreciază că sancțiunea aplicata se situează înlăuntrul limitelor speciale prevăzute de lege însa nu respectă principiul proporționalității intre sancțiunea aplicata si gravitatea faptei, potrivit disp. art. 5 alin.6 din O.G. nr.2/2001, respectiv criteriile de individualizare impuse de art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001.
În drept și-a întemeiat plângerea pe disp art. 31 din O.G. nr.2/2001.
In dovedirea celor menționate a solicitat proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar, respectiv: procesul –verbal . Nr._/26.08.2013 – in original, copia fisei de instruire individuala privind securitatea si sănătatea in munca, copia contractului individual de munca nr. 09/06.08.2013, adresa nr. 6591 eliberata de intimata la data de 09.09.2013, copia certificatului constatator nr. 943/12.01.2011, copia certificatului de înregistrare la O.R.C. M., taxă de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor amintit ca fiind legal întocmit.
In fapt a arătat că, în data de 20.08.2013, orele 7,10, în cadrul unui control în domeniul securității și sănătății in muncă pe raza comunei S. jud. M., DN 6 km 333, a fost oprit în trafic și verificat microbuzul cu numărul de înmatriculare_ aparținând S.C. M. .., condus de G. P. – conducător auto.
Acesta a declarat că lucrează pentru petentă ca șofer din data de 07.08. 2013, nu a semnat contract de muncă la începerea activității și nu a negociat salariul, dar are un program de 8 ore/zi și nu a semnat nici fișă de protecția muncii, iar față de cele declarate de persoana găsită în activitate si ținând cont de faptul că nu au putut fi verificate documentele corespunzătoare, inspectorii de munca au invitat angajatorul sa se prezinte în data de 21.08.2013 la sediul I. M. cu documentele menționate în înștiințare în vederea definitivării actului de control, și întrucât reprezentantul petentei nu a dat curs invitației și nici nu a transmis prin alt mijloc de comunicare documentele solicitate, s-a întocmit procesul verbal de control nr._, anexele aferente în lipsa reprezentantului societății petente.
Față de cele precedente, s-a constatat că, petenta a încălcat preved. art. 81 alin. l și 3, art. 83 lit. a și art. 90 alin. l și alin. 2 din HG nr. 1425/2006, modificata si completata de HG nr. 955/2010 coroborate cu art. 20 alin. l și 2 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.
Conform art. 20 din Legea 319/2006, privind securitatea si sănătatea în muncă, angajatorul avea obligația să asigure instruire suficientă și adecvată în domeniul securității si sănătății în muncă, în special sub forma informării și instruirii la locul de muncă.
A mai arătat că angajatul petentei nu avea nici contract individual de muncă așa cum reiese din extrasul electronic Revisal care arată că în data de 20.08. 2013 numitul G. P. nu se regăsea printre salariații petentei.
Referitor la adresa nr. 6591 emisă de I. M. despre care face vorbire petenta în plângerea contravențională a arătat că aceasta a fost emisă în data de 09.09. 2013, la 20 de zile de la efectuarea controlului, iar numitului G. P. i s-a întocmit contract individual de muncă abia în data de 30.08.2013, după 10 zile de la efectuarea controlului, când a fost transmis registrul electronic de evidență a salariaților.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă, Legea nr. 319/2006, HG nr. 1425 /2006 modificata si completata si O.G. nr. 2/2001.
În susținerea întâmpinării a solicitat: proba cu înscrisurile care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție nr._/26.08.2013, adresa de comunicare, procesul verbal de contravenție nr._/26.08.2013, procesul – verbal de control nr._/22.08.2013, anexa nr. 2 la Procesul verbal de control nr._, înștiințarea nr._, confirmarea de primire, nota de constatare, extras REVISAL din data de 20.08. 2013, extras REVISAL ulterior controlului, fisa de identificare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de ambele părți și a constatat decăzută petenta din dreptul la proba cu martori care n-a fost solicitată prin plângerea contravențională, în condițiile legii.
Prin sentința civilă nr. 4672/29 noiembrie 2013, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. M. .., a modificat procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 26.08.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte întocmai prevederile legale și a menținut celelalte prevederi din procesul verbal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul – verbal . nr._/26.08.2013, încheiat de I.T.M. M., petenta a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 20 alin. l și 2 din Legea nr. 319/2006 coroborat cu art. 39 (4) din Legea nr. 319 privind securitatea si sănătatea in muncă, reținându-se in sarcina sa că la data de 20.08.2013, orele 07:10, inspectorii teritoriali de munca din cadrul intimatei cu ocazia unui control inopinat la locul de munca, l-au fi depistat pe numitul G. P., care la momentul efectuării controlului, a declarat in scris ca prestează in cadrul subscrisei activitatea de șofer din data de 07.08.2013, fără ca in prealabil sa semneze fisa individuala privind securitatea si sănătatea in munca.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a verificat dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, instanța de fond a reținut că, procesul – verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 „(1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;
b) periodică și ori de câte ori este necesar.”, iar, potrivit art.39 alin.4 „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) și o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) și ale art. 32 alin. (2).”
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că procesul – verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit art. 249 din noul Cod de procedură civilă.
Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel cum a statuat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. Din data de 07.10.1988, s A no 141-A, p. 15, & 28; Telfner c. Austriei, no _/96, & 16 din data de 20.03.2001; A. c. României, no _/03, &60 din data de 04.10.2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, instanța de fond a reținut că, petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 8.000 lei, iar în fața instanței, a avut posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, fapt care permite aplicarea acestei prezumții.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 8-12) rezultă că numitul G. P. are calitatea de angajat al petentei, potrivit contractului individual de munca nr. 09 din data de 06.08.2013 (fila 11), dar nu a semnat fișa de instruire individuală la data angajării, pe de o parte pentru că din exemplarul fișei depus la dosar (filele 8-10) rezultă că ar fi semnat această fișă la data de 16.08.2013 iar, pe de altă parte, nefiind prezentată la data controlului, creează prezumția că înscrisul respectiv ar fi putut fi întocmit ulterior controlului, pro causa.
În consecință, instanța a reținut că, petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși potrivit disp. art. 249 C.p.c., acesteia îi incumbă sarcina acestei probe) și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Totuși, având în vedere calitatea de șofer al prepusului petentei, care presupune cunoașterea normelor de circulație la obținerea permisului de conducere, inclusiv a unor norme de securitate în muncă, ținând cont și de împrejurarea dovedită că, s-a semnat fișa de instruire individuală, văzând și dispozițiile art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, care i-a permis instanței de fond să aprecieze inclusiv cu privire la sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, prin raportare la art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (care arată că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei) și la art. 21 alin 3 din O.G. 2/2001 (potrivit cu care la alegerea sancțiunii se ține seama și de circumstanțele personale ale contravenientului), instanța a apreciat că se impune admiterea în parte a plângerii și a dispus anularea în parte a procesului verbal de contravenție contestat în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului – verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., considerând-o ca fiind netemeinică si nelegală, solicitând admiterea apelului si modificarea sentinței civile recurate, în sensul menținerii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.08.2013.
În motivare a susținut că, instanța de fond în mod eronat a apreciat că faptele constatate prin procesul verbal de contravenție nr._/26.08.2013, respectiv încălcarea de către angajator a prevederilor art. 81 alin. l și 2, art. 83 lit. a din HG nr. 1425/2006, modificată și completată coroborate cu art. 20 alin. l și 2 din Legea nr. 319/2006, nu prezintă un pericol social atât de mare încât să fie transformată amenda contravențională aplicată în avertisment.
A mai arătat că, așa cum rezultă din actele dosarului, în data de 20.08.2013, orele 710 s-a efectuat un control în domeniul securității și sănătății in muncă pe raza comunei S. jud. M., DN 6 km 333, fiind oprit în trafic și verificat microbuzul cu numărul de înmatriculare_ aparținând S.C. M. .., condus de G. P. – conducător auto care a dat declarație scrisă în fața inspectorilor de muncă, întocmindu-se și o notă de constatare la fața locului, acesta declarând că lucrează pentru petentă ca șofer din data de 07.08. 2013, că nu a semnat contract de muncă la începerea activității și nu a negociat salariul dar are un program de 8 ore/zi și nu a semnat nici fișă de protecția muncii.
F. de cele declarate de persoana găsită în activitate si ținând cont de faptul că nu au putut fi verificate documentele corespunzătoare, inspectorii de munca au invitat angajatorul să se prezinte în data de 21.08.2013 la sediul I.T.M. M. cu documentele menționate în înștiințare în vederea definitivării actului de control și, cum petenta nu a dat curs invitației inspectorilor de munca și nici nu a transmis prin alt mijloc de comunicare documentele solicitate, s-a întocmit procesul verbal de control nr._ și anexele aferente în lipsa reprezentantului societății petente.
Analizând starea de fapt existentă coroborată cu declarația numitului G. P. organul de control a constatat că petenta nu a respectat prevederile art. 81 alin. l, art. 83 lit. a, art. 90 si art. 94 din HG nr. 1425/2006, modificata si completata coroborat cu art. 20 alin. l si 2 din Legea nr. 319/2006, privind securitatea si sănătatea in munca, permițând lucrătorului G. P. să desfășoare activitate fără a fi instruit corespunzător în domeniul securității si sănătății în muncă și față de deficiențele constatate angajatorul a fost sancționat contravențional în baza art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, modificată și completată, întrucât prin fapta sa, angajatorul a stat in pasivitate, ignorând rolul si importanta instruirii adecvate a lucrătorilor in domeniul securității si sănătății in munca, instruire necesara in vederea prevenirii producerii oricăror accidente de munca si îmbolnăviri profesionale ale salariaților.
Față de atitudinea petentei se poate constata faptul ca nu și-a îndeplinit obligația de instruire potrivit dispozițiilor legale menționate, confirmându-se încă o dată gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, rezultând astfel în mod clar că petenta a încercat doar să eludeze legea, sperând că va induce în eroare instanța de judecată prin exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicate, fapt ce s-a și întâmplat potrivit sentinței civile apelate.
Având în vedere importanța acordată de legiuitor intruirii corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă și analizând modul deficitar și dezinteresat al petentei cu privire la această obligație, considerăm că instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte.
Transformând amenda contravențională în avertisment nu ar face decât să încurajeze angajatorii în a utiliza astfel de practici cu speranța că atunci când vor fi depistați vor putea ocoli încă o dată legea.
Totodată, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că din înscrisuri existente a rezultat că fapta a fost săvârșită în cunoștință de cauză de către angajator și, deși instanța de fond a înlăturat înscrisurile administrate de către petenta ca fiind întocmite pro causa, a apreciat gradul de pericol social al faptelor săvârșite ca fiind redus, dispunând înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment fără o motivare justificată în acest sens.
Chiar instanța de fond, în sentința pronunțată a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei încălcarea obligațiilor prevăzute art. 81 alin. l și 2, art. 83 lit. a din HG nr. 1425/2006, modificată și completată, coroborate cu art. 20 alin. l și 2 din Legea nr. 319/2006 și implicit sancționarea acestuia potrivit legii, astfel că procesul verbal de contravenție se bucură în continuare de prezumția de temeinicie instituită de lege în favoarea sa, astfel că, rezulta in mod cert faptul ca petenta folosea persoane care aveau o situație
financiara dificila pentru propriul interes fără a lua in considerare consecințele prestării
muncii la negru si a lipsei unei instruiri corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă, faptul că aceste persoane nu beneficiază de niciunul din drepturile prevăzute de lege, acestea fiind întotdeauna partea slabă dintr-un raport de muncă.
Consideră căînlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment nu este de natura sa sancționeze adecvat angajatorul pentru fapta constatată si nici sa realizeze scopul preventiv al sancțiunii contravenționale, o astfel de practica neconducând decât la încurajarea angajatorilor de a folosi astfel de practici, apreciind ca fiind lipsită de importanță instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă sau îndeplinindu-și această obligație în mod deficitar și atunci când sunt depistați de către organele de control.
F. ce cele menționate mai sus, solicită admiterea apelului ca fiind întemeiat si modificarea sentinței civile apelate, in sensul menținerii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/26.08.2013 si respingerea plângerii contravenționale formulate de S.C. M. ..
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. l din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. l punctul 2 din L. 134/2010, privind Codul de procedură civilă.
Intimata – petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și să fie menținută sentința pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală, susținând în esență că, în mod corect, aceasta în raport de probatoriul administrat, a considerat că, deși fapta intimatei se încadrează în prevederile legale drept contravenție, aceasta prezintă un grad de pericol social redus ca urmare a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită.
A mai arătat că, intimata nu a contestat legalitatea procesului – verbal, recunoscând săvârșirea contravenției ci faptul că, în raport de modul în care s-au derulat faptele, sancțiunea fiind împovărător de mare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.p.civ.
În raport de dispozițiile art. 249, art. 254 și art. 258 C.p.civ., a solicitat ca în apărare să i de încuviințeze, în temeiul dispozițiilor art. 265 C.p.civ., proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată și reține următoare:
Prin procesul – verbal . nr._/26.08.2013, încheiat de I.T.M. M., petenta a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 20 alin. l și 2 din Legea nr. 319/2006 coroborat cu art. 39 (4) din Legea nr. 319 privind securitatea si sănătatea in muncă, reținându-se in sarcina sa că la data de 20.08.2013, orele 07:10, inspectorii teritoriali de munca din cadrul intimatei cu ocazia unui control inopinat la locul de munca, l-au fi depistat pe numitul G. P., care la momentul efectuării controlului, a declarat in scris ca prestează in cadrul subscrisei activitatea de șofer din data de 07.08.2013, fără ca in prealabil sa semneze fisa individuala privind securitatea si sănătatea in munca.
Potrivit art. 20 alin.1 si 2 din legea nr. 319/2006 „angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale. (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri; b) periodică și ori de câte ori este necesar.
In mod corect instanta de fond a apreciat ca angajatorul nu a intocmit pentru angajatul G. P. fisa de instruire individuala la data angajarii.
Astfel, desi la data controlului, respectiv la 20.08.2013 P. G. a precizat ca nu are incheiat contract de munca, nu a semnat fisa de protectia a muncii si ca lucreaza pentru petenta din data de 07.08.2013, in fata instantei de fond intimatul a prezentat un contract de munca incheiat la data de 06.08.2013, cu incepere din 07.08.2013, ce a fost inregistrat in REVISAL la data de 30.08.2013 si copia unei fise de instruire individuala privind sanatatea si securitatea in munca care apare completata pe datele de 07.08.2013, 08.08.2013, respectiv 16.08.2013, documente considerate intocmite pro causa de catre instanta de fond.
Asemeni primei instante, si instanta de apel considera ca acestea au fost intocmite pro causa, in sens contrar nu se justifica pentru ce motiv acestea nu au fost prezentate inspectorilor de munca la data de 21.03.2013, cand reprezentantul intimatei a fost invitat la sediul apelantei.
Motivul de apel priveste gresita apreciere a gradului de pericol social al faptei constatate si sanctionate, sustinandu-se importanta protectiei muncii in ceea ce priveste viata, integritatea si sanatatea salariatiilor si a altor persoane participante la procesul de munca, care tinde sa duca in timp la imbunatatirea conditiilor de munca prin combaterea si reducerea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Instanta de apel considera ca in mod gresit s-a apreciat ca activitatea de sofer al angajatului intimatei presupune cunoasterea normelor de circulatie la obtinerea permisului de conducere, inclusiv a normelor de securitate in munca, intrucat obtinerea permisului de conducere de catre angajat nu poate sa inlature sau sa excluda obligatiile pe care angajatorul le are in ceea ce il priveste pe angajat in domeniul protectiei muncii, chiar daca angajatul este sofer, cum este cazul in speta.
Angajatorii trebuie sa se asigure că lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și sănătate în muncă, pe durata desfășurării activităților.
In conditiile art.22 din legea nr.319/2006 fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, insa angajatorului ii revine obligatia de a lua măsurile prin care sa asigure supravegherea corespunzătoare a sănătății lucrătorilor în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.
F. de cele de mai sus, instanta de apel constata ca a fost interpretat eronat gradul de pericol social al faptei, fiind considerat diminuat datorita instruirii angajatului cu ocazia obtinerii permisului de conducere, astfel ca va dispune, in conditiile art.480 alin.2 din CPCiv. admiterea acestuia, schimbarea sentintei de fond, respingerea plangerii contraventionale si mentinerea procesului-verbal de contraventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul – intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M. împotriva sentinței civile nr. 4672/29 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimată – petentă fiind S.C. M. .., cu sediul în ., CUI_, J_ .
Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea contravențională și menține dispozițiile din procesul verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 aprilie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. C.A.F./ C.T.P.
Ex. 4/ 8 pag./08.05.2014
Operator date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 173/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1550/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
