Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 137/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 1346/332/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 137/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. O.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelurilor formulate de către apelanta-petentă . SRL și apelant-intimat I. T. DE MUNCĂ M. împotriva sentinței nr.1829/14.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-petentă reprezentată de avocat N. L. și apelant-intimat, reprezentat de consilier juridic P. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Consilier juridic P. L. solicită admiterea apelului formulat de ITM M., modificarea sentinței apelate și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta. Arată că au fost găsite patru persoane fără contracte de muncă și fără a avea încheiate instructajul pentru protecția muncii. Cu privire la persoanele care au dat declarații în fața instanței de fond, acestea nu se coroborează cu declarațiile date la momentul controlului, iar administratorul societății nu s-a prezentat la sediul ITM M. pentru lămurirea situației. Solicită respingerea apelului petentei, pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat N. L. solicită admiterea apelului formulat de către apelanta-petentă . SRL, întrucât societatea nu este vinovată, acest aspect rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză, doar 2 persoane din cele 4 aflându-se în situația de a completa acele fișe de identificare. Arată că s-a ținut cont doar de declarația martorei V. și s-au ignorat declarațiile celorlalți 3 martori, însă în sentință nu se menționează acest aspect, deși din declarațiile acelor martori rezultă că acele fișe de identificare au fost completate la dictare. Precizează că deși erau 4 persoane pentru angajare, doar 3 au fost angajate. Arată că deși amenda a fost transformată în avertisment, consideră că instanța de fond nu a dat relevanță tuturor probelor administrate în cauză, neținându-se cont de toate aceste probe, ci doar de declarația unui martor. Precizează că acele 4 persoane se aflau la sediul petentei pentru a discuta despre angajare, iar inspectorii ITM au amenințat persoanele cu amendă pentru a le determina să completeze acele fișe de identificare. Solicită respingerea apelului formulat de ITM M.. Precizează totodată că anterior controlului din prezenta cauză, a fost efectuat un alt control, depune în acest sens la dosar copie proces verbal de control366/28.02.2013. Consideră că amenda este una nemeritată, având în vedere că societatea funcționează de puțin timp, iar inspectorii ITM M. au făcut un abuz. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanță onorariu avocat și concluzii scrise.
În replică, consilier juridic P. L. susține că înscrisurile depuse la dosar nu au relevanță în cauză, întrucât legea nu reglementează frecvența controalelor, cele două controale vizând probleme distincte.
TRIBUNALUL
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 25.03.2013, petenta S.C S. C. PROD S.R.L, a contestat procesele verbale de contravenție . nr._ emis la data de 13.03.2013 și . nr._ emis la data de 14.03.2013 de I. T. DE MUNCĂ M..
În motivarea plângerii sale, petenta a susținut faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât amenda a fost aplicată în mod nelegal. Consideră că procesele verbale sunt în principal nule absolute și în subsidiar lovite de nulitatea relativă, întrucât persoanele respective s-au prezentat la data de 11.03.2013 la punctul de lucru al societății petente în vederea angajării, astfel că nefiind angajate nu puteau avea încheiate contracte individuale de muncă, iar cu privire la domeniul securității muncii, toți lucrătorii avea stabilite, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă. Susține că amenzile contravenționale sunt exagerate fiind aplicate la nivelul maxim prevăzut de actul normativ.
În dovedirea plângerii petenta a depus la dosar: copia proceselor verbale de contravenție . nr._ emis la data de 13.03.2013 și . nr._ emis la data de 14.03.2013, împuternicire avocațială, proces verbal de control nr._/13.03.2013, anexa nr.1 la procesul verbal de control, anexă de constatare și a solicitat audierea martorilor V. R. D., M. Steluța Getuca, V. Fănuța și B. A..
Intimata I.T.M M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă. A anexat la dosar în copie procesele verbale de contravenție, procesul verbal de control, anexa nr.1, anexa nr.2 la procesul verbal de control, nota de constatare, fișă de identificare, confirmare de primire, înștiințare, extras Oficiul Registrului Comerțului.
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate de intimată ca fiind nelegale și netemeinice.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorii M. Steluța Getuca, V. Fănuța, B. A. și V. R. D., care au fost audiați în cauză.
Judecătoria Vînju M., prin sentința nr.1829/14.11.2013 a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C S. C. PROD S.R.L, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei, aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 13.03.2013 de I. T. DE MUNCĂ M., cu sancțiunea „avertisment” și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 14.03.2013 de I. T. DE MUNCĂ M., cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în ce privește legalitatea proceselor verbale de contravenție contestate în prezenta cauză, acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În ceea ce privește temeinicia proceselor-verbale de contravenție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.276 alin.1 lit.e din L.G nr.53/2003, constituie contravenție „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”. Totodată potrivit art.20 alin.(1) angajatorul trebuie sa asigure condiții pentru ca fiecare lucrător sa primească o instruire suficienta si adecvata in domeniul securității si sănătății in munca, in special sub forma de informații si instrucțiuni de lucru, specifice locului de munca si postului său: a) la angajare.
Așa fiind,în baza înscrisurile depuse la dosar de petentă, instanța a considerat că aceasta nu a răsturnat prezumția de valabilitate a proceselor verbale contestate, nefăcând dovada contrară a celor reținute de către organul constatator, deși sarcina acestei probe îi incumbă.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a constatat că la momentul efectuării controlului, respectiv data de 11.03.2013, numita V. D., a precizat în scris că lucrează la societatea petentă din data de 08.03.2013 și nu a semnat contract de muncă și nu a semnat fișa de protecție a muncii ( fila 31) ; numita V. R. D. care, în momentul controlului a declarat că lucrează din data de 08.03.2013 ca muncitor necalificat, are un program de 8 ore/zi, nu a semnat contract de muncă, nu a semnat nici fișa de protecție a muncii și nu a negociat salariul ( fila 32) ; numita F. N. care a menționat în scris că lucrează în meseria de muncitor necalificat începând cu data de 08.03.2013 cu un program de 8 ore pe zi, nu a semnat contract de muncă și nu a negociat salariul dar nu a semnat nici fișa de protecție a muncii la începerea activității ( fila 33 ) ; numita M. Steluța a declarat că lucrează ca muncitor necalificat din data de 08.03.2013, nu a semnat contractul de muncă la începerea activității, nu a negociat salariul, declarațiile fiind completate și semnate de către acestea (fila 34). Având în vedere aceste aspecte, este evident că declarațiile ulterioare ale martorei M. Steluța Getuca date în fața instanței de fond, nu sunt în concordanță cu înscrisurile existente la dosar.
În consecință, instanța a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, însă sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei și respectiv 8.000 lei este mult prea drastică în raport cu fapta săvârșită, mai ales că fapta nu prezintă un pericol social deosebit. De asemenea, s-a apreciat că petenta a întocmit documentația în domeniul securității și sănătății în muncă și nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanta-petentă . SRL și apelantul-intimat I. T. DE MUNCĂ M..
În motivarea apelului său, apelanta-petentă . SRL a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. A arătat că din întreg probatoriul, respectiv declarațiile martorilor, cu excepția martorei V., rezultă cu certitudine că faptele reținute în procesele verbale nu au fost săvârșite de către petentă. Or în aceste condiții, reținerile instanței de fond referitoare la faptul că declarațiile martorilor nu sunt luate în seamă este nelegală întrucât, deși în cauză sunt audiați 4 martori, instanța reține ca fiind reală numai declarația martorei V. R. D., în contradictoriu cu martorele M. și B. care au perceput în mod direct atitudinea declarată a martorei V., deși anterior audierii acesteia ne-am opus arătând că între aceasta și societate au intervenit relații de dușmănie din partea martorei, aspect care se desprinde cu ușurință din chiar declarația sa, deși neagă acest fapt.
A mai susținut că instanța a înlăturat declarațiile a 3 martori fără a motiva de ce, deși aceste declarații sunt detaliate și dovedesc faptul că inspectorii ITM s-au purtat abuziv. Atât timp cât cele 4 persoane nu au fost găsite ca desfășurând activitate în cadrul și pentru secția de croitorie a societății, este evident este vorba despre sancțiuni contravenționale nelegale.
A mai arătat că declarația martorei V. este în mod evident una nereală, întrucât aceasta a declarat în fața instanței că lucra la societatea petentă de o săptămână (adică din data de 04.03.2013), iar în fața inspectorilor ITM că lucrează din data de 08.03.2013 (o zi de vineri), în condițiile în care controlul s-a efectuat la data de 11.03.2013 (o zi de luni), iar sâmbăta și duminica nu se lucrează. Referitor la atitudinea martorei față de reprezentanta societății, aceasta a declarat că este nemulțumită de plata salariului, deși în declarația inspectorilor ITM declară că nu a negociat nici un salariu. Declarația martorei V. că a plecat pentru neplata la timp a salariului, coroborată cu declarațiile celor 2 martore B. și M. față de care aceasta s-a exprimat că dorește să-și bată joc de reprezentanții societății, dovedește în mod cert faptul că martora V. poartă dușmănie acestora și că are legături de interese declarate cu reprezentanții societății, iar aceste fapt nu poate conduce decât la înlăturarea declarației acestei martore. De asemenea, în declarația dată în fața instanței martora V. se mai contrazice și prin faptul că arătând că a mai fost angajata societății și o altă perioadă de timp, anterior controlului, a plecat de la societate pentru că nu și-a primit salariul la timp, deși când spune că i s-a încheiat CIM arată că își primea salariul la timp, situații care sunt contradictorii. Concluzionează apelanta că declarația martorei este cel puțin una cel puțin neserioasă și că aceasta trebuia înlăturată.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut deloc seama de atitudinea abuzivă a inspectorilor ITM și în mod nelegal menține prezumția de valabilitate a PV, deși din declarațiile martorilor, de care instanța nici nu face vorbire, rezultă în mod cert că inspectorii ITM au constrâns cele 4 persoane să declare ceea ce ei înșiși au dorit, amenințându-le că vor fi amendate dacă nu scriu ceea ce li se spune, agenții urmărind practic sancționarea societății întrucât dacă cele 4 persoane ar fi fost lăsate să scrie în mod liber ceea ce a ar fi avut de declarat, inspectorii ITM nu ar fi avut motiv de aplicare a sancțiunii amenzii. Acesta este motivul pentru care declarațiile scrise după dictare, sub imperiul fricii și amenințării, nu concordă cu cele declarate în mod liber în fața instanței potrivit faptelor direct percepute de către martora M..
Apelanta a susținut că instanța de fond, fără a da eficiență întregului probatoriu administrat, reține culpa societății pentru fapte care nu există. De asemenea, instanța nu analizează integral declarațiile martorilor, trecând cu ușurință peste aspecte de interes major în stabilirea stării de fapt reale de la momentul controlului, a interpretat în mod greșit probele și nu a coroborat toate piesele din dosar. Arată că instanța de fond își fundamentează hotărârea numai pe susținerile ITM M., fără a ține seama de probele aduse în apărare de societatea petentă, încălcându-i dreptul la apărare garantat de Constituția României și cu încălcarea prezumției de nevinovăție, instituită de normale naționale și europene.
Apelanta a arătat că deși din întreg probatoriul administrat rezultă cu certitudine că societatea nu este vinovată de cele înscrise de inspectorii ITM în cele 2 procese-verbale, că aceștia s-au purtat într-o manieră total necorespunzătoare și abuzivă la momentul controlului, culminând cu sancționarea societății, instanța de fond trece cu ușurință peste apărările formulate și probele din dosar. Cu toate că a indicat expres abuzul săvârșit de inspectorii ITM, aspect ce se desprinde și din înscrisurile depuse de ITM (filele 31-34), instanța de fond nu a ținut seama de acestea, trecând peste faptul că acele declarații au fost dictate, încurajând astfel abuzurile săvârșite de statul român prin instituțiile sale.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea celor 2 procese verbale și exonerarea societății de la plata amenzilor în sumă totală de 48.000 lei, a cărei plată ar conduce nemeritat la închiderea societății.
În drept a invocat dispozițiile art.466 și urm. NCPC, art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
În motivarea apelului său, apelantul-intimat ITM M. a susținut că instanța de fond nu a apreciat în mod temeinic pericolul social al faptei săvârșite de intimata petenta . SRL atunci când a dispus transformarea amenzilor aplicate prin cele două procese-verbal de contravenție în avertisment. Deși reține că faptele au fost constatate în mod corect constând în primirea la muncă fără forme legale a 4 persoane, încălcând dispozițiile Codului muncii dar și în neasigurarea instruirii introductiv-generale a acestora prin încălcarea dispozițiilor Legii nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, instanța apreciază că aceste fapte nu prezintă un grad de pericol social ridicat astfel că nu se impunea aplicarea sancțiunii amenzii.
A arătat că în data de 11.03.2013 inspectorii de muncă au efectuat un control la locul de muncă „atelier confecții”, aparținând petentei, în localitatea Vînju-M. județul M., în vederea verificării modului în care se respectă legislația în domeniul relațiilor de munca și al securității și sănătății în muncă, iar din verificările efectuate s-a constatat că au fost găsite în activitate patru persoane: V. D., V. R. D., F. N. și M. Steluța Getuca care desfășurau activitate pentru petentă, dar nu aveau încheiate contracte individuale de muncă.
Mai mult decât atât, din extrasul Révisal privind registrul de evidență electronică a salariaților, a rezultat în mod evident că angajatorul a înregistrat contractele de muncă pentru acele persoane ulterior controlului inspectorilor de muncă la locul de muncă în care acestea își desfășurau activitatea la data de 11.03.2013, venind astfel în contradicție cu cele menționate referitor la faptul că cele patru persoane se aflau la atelierul de confecții doar pentru a-și căuta un loc de muncă. Or, într-o atare situație, este greu de crezut că în ziua în care cele patru persoane își căutau loc de muncă au și fost angajate, de la data la care au venit inspectorii de muncă în control, fapt ce reflectă încă o dată reaua-credință a petentei.
Apelantul-intimat a susținut că declarațiile celor patru persoane găsite în activitate sunt relevante în susținerea faptelor constatate ca fiind încălcări ale legii în măsura în care evidențiază că între cele două părți, angajat și angajator au fost negociate elemente ale contractului individual de muncă, contract ce nu s-a materializat într-o formă scrisă: programul de lucru, activitatea pe care o prestează. De asemenea, declarațiile au fost semnate și însușite de aceasta, fără a face referire Ia vreun mod de constrângere din partea organelor de control. Petenta confirmă din nou că cele patru persoane s-au mai aflat la locul de muncă aparținând societății în data de 08.03.2013 când erau în căutarea unui loc de muncă și au stat de vorbă cu o angajată a sa dar în același timp susține că aceste persoane s-au prezentat la societate abia în data de 11.03.2013, pentru a întreba dacă sunt locuri de muncă și care sunt condițiile de angajare, aspect bizar dacă se are în vedere că toate cele patru persoane erau în același loc, în același moment la societatea petentă atât în data de 08.03.2013 cât și în data de 11.03.2013.
A mai arătat că pericolul social al „muncii la negru" este mare, având în vedere efectele acesteia, respectiv nefiscalizarea, lipsa protecției sociale și lăsarea lucrătorului la discreția totală în folosul celui pentru care prestează activitate, reprezentând un fenomen nociv, tocmai datorită consecințelor sociale și economice pe care le produce. Pericolul social în această situație este cu atât mai mare cu cât angajatorul folosea la muncă fără forme legale, o persoană pe care nici nu o plătea și căreia nu îi asigura niciun alt drept.
Deoarece la data controlului nu au putut fi puse la dispoziția inspectorilor de muncă toate documentele necesare finalizării controlului a fost lăsată o înștiințare pentru ca angajatorul să se prezinte în data de 13.03.2013 la sediul Inspectoratului T. de Muncă M. cu documentele solicitate. Angajatorul, în cauză intimata petenta nu a data curs solicitării inspectorilor de muncă de a prezenta documentele necesare finalizării controlului, nici până la data de 13.03.2013, drept urmare a fost întocmit procesul-verbal de control dar și anexele aferente acestuia m care au fost consemnate atât deficiențele constatate cât și măsurile dispuse pentru remedierea acestora.
De altfel, această situație de fapt a fost confirmată și prin verificarea evidenței electronice Revisal în care s-a constatat că angajatorul nu a înregistrat contract de muncă pentru numitele V. D., V. R. Didtna, F. N., M. Steluța Getuca în termenul stabilit a elementelor prevăzute de art.3 alin.l, lit.a-g din H.G. nr.500/2011.
Deși instanța de fond a admis că cele 4 persoane au fost primite în activitate fără a avea contracte individuale de muncă, a apreciat că pericolul social al acestei fapte nu este atât de mare încât să necesite aplicarea sancțiunii amenzii, fără a lua în considerare toate consecințele care decurg din săvârșirea acesteia, respectiv prejudicierea de toate drepturile care decurg din lipsa unui astfel de act care consfințește un raport de muncă.
Apelantul-intimat a susținut că instanța de fond nu a motivat care este considerentul care a stat la baza transformării amenzii în avertisment atunci când a argumentat lipsa unui pericol social mare în săvârșirea faptei.
Cu privire la procesul-verbal de contravenție nr._/ 14.03.2013, a arătat că situația de fapt este cea precizată cu mențiunea că cele patru persoane găsite în activitate V. D., V. R. D., F. N., M. Steluța Getuca nu au semnat nici fișele de protecție a muncit
Cu privire la această sancțiune instanța a motivat transformarea acesteia în avertisment prin îndeplinirea ulterioară de către angajator a obligației prevăzute de Legea nr.319/2006 aceea de a întocmi documentația în domeniul securității și sănătății în muncă, însă îndeplinirea ulterioară a obligațiilor de către angajator nu este de natură a reduce gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere importanța protecției muncii la locul de muncă pentru fiecare persoană implicată în activitate.
Astfel, pentru cele 4 persoane, deși fac parte din categoria menționată, angajatorul nu a luat măsuri de instruire în domeniul sănătății și securității în muncă, încălcând dispozițiile art.83 lit.a) și ale art.90 alin.l din H.G. nr. 1425/2006, coroborate cu prevederile art,20 alin.l și 2 din Legea nr.319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă, care prevăd că, instruirea introductiv-generală se face la angajarea lucrătorilor definiți mai sus, scopul acestei instruiri fiind acela de a informa despre activitățile specifice unității respective, despre riscurile și activitățile de prevenire și protecție în general, precum dar și faptul că instruirea la locul de muncă se face ulterior instruirii introductiv-generale în scopul prezentării riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, cu atât mai mult cu cât specificul activității petentei este acela al confecțiilor textile, activitate ce presupune lucrul cu mașini, instalații și alte utilaje electrice. De asemenea, angajatorul, potrivit art.20 alin. 1 și 2 din Legea nr.319/ 2006 privind securitatea și sănătatea în muncă trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său. De altfel, intimata petenta a precizat că pentru acele persoane nu era necesară întocmirea fișelor de protecție a muncii deoarece ele nu desfășurau activitate pentru firma sa, această precizare a sa nu are niciun suport legal și nici de altă natură încât să dovedească o altă stare de fapt, și mai mult, este în contradicție cu înscrisurile prezentate ulterior, în fața instanței de judecată.
Apelantul-intimat a susținut că sunt irelevante susținerile intimatei petente potrivit cărora persoanele găsite în activitate au fost intimidate atunci când au completat fișa de identificare, deoarece datele completate cu privire la existența relațiilor de muncă sunt reale și exprimate de către acestea în deplină cunoștință de cauză.
De asemenea, declarațiile au fost semnate și însușite de acestea, fără a face referire la vreun mod de constrângere din partea organelor de control. Deoarece la data controlului nu au putut fi puse la dispoziția inspectorilor de muncă documentele pentru a fi verificate, inspectorii de muncă au constatat că acestea nu există, drept urmare au considerat că angajatorul nu respectă dispozițiile legale în vigoare și nu se preocupă pentru ca angajații săi să fie instruiți asupra riscurilor specifice fiecărui loc de muncă.
Apelantul-intimat a susținut că sancțiunea aplicată reflectă gravitatea faptelor săvârșite, având în vedere importanța deosebită acordată salariaților prin dispozițiile Legii nr.319/2006 dar și faptul că petenta trebuia să cunoască legea și să o aplice în măsura în care îi incumbă această obligație față de salariații săi. Mai mult, neproducerea unor riscuri în activitatea angajaților săi nu îl absolvă pe angajator de rigorile legii, aplicarea acesteia nefiind condiționată în vreun fel de o astfel de situație. Sancțiunile aplicate pentru neîncheierea contractului individual de muncă pentru patru persoane dar și nerespectarea dispozițiilor Legii nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă reflectă gravitatea faptelor săvârșite, având în vedere importanța deosebită acordată salariaților prin dispozițiile legislația muncii dar și faptul că petenta trebuia să cunoască legea și să o aplice în măsura în care îi incumbă această obligație față de salariații săi.
În drept, apelantul-intimat a invocat dispozițiile art..466 alin.l din Codul de procedură civilă.
Intimatul ITM M. a formulat întâmpinare la apelul declarat de ., solicitând respingerea apelului. A susținut că instanța de fond a apreciat corect existența faptelor constate și sancționate de inspectorii de muncă. A reiterat situația de fapt expusă prin cererea sa de apel, arătând că toate cele 4 persoane, respectiv V. D., V. R. Didtna, F. N., M. Steluța Getuca au fost găsite prestând activitate la societatea petentă, fără a avea contracte de muncă și fără a li se fi efectuat instructajul privind protecția muncii. A arătat că cele 4 persoane au recunoscut cele precizate în fișele de identificare, precizând și numele altor colege alături de care își desfășurau activitatea, fapt care nu ar fi fost posibil dacă acestea nu s-ar fi cunoscut. A precizat totodată că deși petenta a fost invitată la sediul ITM M. pentru a prezenta documentele la control, acesta nu a dat curs invitației, nu a motivat lipsa sa și nu a solicitat amânarea controlului. A arătat că din verificările efectuate în evidența electronică Revisal, s-a constatat că angajatorul nu a înregistrat contract de muncă pentru cele 4 persoane în termenul prevăzut de lege. De asemenea cele 4 persoane nu au semnat fișele de instruire în protecția muncii. Aceste persoane au completat fișele de identificare la momentul controlului, în fața inspectorilor de muncă, arătând că lucrează la petentă din 08.03.2013, fără contracte de muncă și fără a li se fi efectuat instruirea pentru protecția muncii. Susținerea petentei că pentru acele persoane nu era necesară întocmirea fișelor de protecție a muncii, întrucât nu desfășurau activitate pentru petentă, nu are suport legal și nu este de natură să dovedească o altă stare de fapt. A concluzionat că sancțiunile aplicate reflectă gravitatea faptelor săvârșite, având în vedere importanța deosebită acordată salariaților, dar și faptul că petenta trebuia să cunoască legea și să o aplice în măsura în care îi incumbă această obligație față de salariații săi.
Petenta . SRL a formulat întâmpinare la apelul declarat de ITM M., solicitând respingerea acestui apel.
În motivarea întâmpinării, petenta a reiterat practic susținerile formulate în cererea sa de apel, susținând că fără a ține seama de întreg probatoriul administrat în cauză și de realitatea faptelor petrecute în data de 11.03.2013, instanța de fond a dispus doar înlocuirea amenzii, fără a ține seama că societatea nu a săvârșit nicio contravenție și nu este vinovată de cele înscrise de inspectorii ITM în cele două procese verbale. În sinteză, petenta a susținut că cele 4 persoane găsite de inspectorii ITM nu desfășurau activitate pentru societate, ci veniseră pentru a se interesa dacă se fac angajări la societatea petentă, dar inspectorii ITM nu au ținut cont de acest aspect și au amenințat acele persoane pentru a completa fișele de identificare, dar instanța de fond a ținut cont doar de declarațiile scrise după dictare. A mai arătat că din cele 4 persoane, 3 au fost angajate și pentru acestea au fost încheiate contracte de muncă și nu este relevant faptul că cele 4 declarații au fost semnate de către cele 4 persoane, întrucât nu li s-a permis să scrie ceea ce declaraseră verbal, interzicându-li-se să-și exprime în scris propria voință.
Analizând apelurile formulate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 13.03.2013 petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu suma de 40.000 lei, pentru fapta prev.de art.260 alin.1 lit.e din LG nr.53/2003 ®, art.4 alin.1 lit.a din HG nr.500/2011, reținându-se aspectul că în urma unui control desfășurat la data de 11.03.2013 la unitatea petentei din localitatea Vînju M., s-a constatat faptul că angajatorul a primit la muncă fără a întocmi contract individual de muncă pentru numiții V. D., V. R. D., F. N. și M. Steluța Getuca, precum și faptul că angajatorul nu a transmis în termenul stabilit registrul general de evidență a salariaților în format electronic pentru acești salariați.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 14.03.2013 petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu suma de 8.000 lei, pentru fapta prev.de art.39 alin.4 din Legea nr.319/2006, reținându-se că în urma aceluiași control din data de 11.03.2013 desfășurat la unitatea petentei din localitatea Vînju M., la locul de muncă au fost găsite numitele V. D., V. R. D., F. N. și M. Steluța Getuca, fără să fi semnat fișe de instruire individuală în domeniul securității și sănătății în muncă și fără să se fi făcut instruirea introductiv generală la locul de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă la nivelul unității.
Examinând cele două procese verbale de contravenție, tribunalul constată că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acestea fiind legal întocmite, cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de OG nr.2/2001, cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
Cu privire la temeinicia proceselor verbale de contravenție, tribunalul apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă că petenta se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa.
Astfel, având în vedere declarațiile celor patru persoane date la momentul controlului, în fața inspectorilor ITM M., din care rezultă că toate aceste persoane au arătat că nu aveau, la acel moment, contracte de muncă încheiate cu societatea petentă, precum și aspectul că nu semnaseră fișele de instruire în protecția muncii, coroborate cu mențiunile din procesele verbale de contravenție care formează obiectul prezentului litigiu, tribunalul apreciază că aceste declarații reflectă adevărata stare de fapt existentă la momentul controlului.
Nu se vor reține susținerile apelantei-petente că instanța de fond a reținut doar declarația unui martor și le-a înlăturat pe celelalte trei fără a motiva de ce le înlătură, în condițiile în care instanța de fond a arătat în mod expres că nu se va reține declarația ulterioară a martorei M. Steluța, având în vedere că aceasta nu este în concordanță cu înscrisurile existente la dosar, explicând astfel motivul înlăturării declarației.
Se vor înlătura de asemenea și susținerile apelantei-petente referitor la aspectul că declarațiile celor 4 persoane date la momentul controlului ar fi fost făcute sub amenințarea inspectorilor ITM M., în condițiile în care petenta nu a administrat dovezi din care să rezulte aceste aspecte, rezumându-se la simple afirmații fără relevanță juridică în cauză.
Față de probatoriul administrat în cauză, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută în procesele verbale de contravenție corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de faptele reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentei, tribunalul apreciază însă că în mod corect instanța de fond a apreciat că faptele reținute în sarcina petentei prezintă un grad redus de pericol social, amenzile aplicate fiind disproporționate în raport cu gradul redus de pericol social. Se are în vedere aspectul că ulterior controlului petenta a încheiat contracte de muncă pentru 3 persoane din cele 4 găsite prestând activitate (o persoană nu a dorit continuarea activității) și a întocmit și fișele de instruire în protecția muncii, intrând astfel în legalitate. Având în vedere că în speță nu au fost produse nici un fel de urmări, tribunalul apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate petentei prin procesele verbale de contravenție, respectiv amenda în cuantum de 40.000 lei și amenda în cuantum de 8.000 lei sunt mult prea aspre față de faptele săvârșite de către petentă, instanța de fond dispunând în mod corect înlocuirea acestor sancțiuni contravenționale cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind pe de o parte proporțională cu gradul redus de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, iar pe de altă parte respectând scopul educativ-preventiv al legii contravenționale.
Tribunalul urmează să înlăture susținerile apelantului-intimat ITM M. referitor la faptul că instanța de fond nu a motivat care este considerentul care a stat la baza transformării amenzii în avertisment atunci când a argumentat lipsa unui pericol social mare în săvârșirea faptei, întrucât din analiza considerentelor sentinței recurate reiese cu claritate aspectul că instanța de fond a reținut că sancțiunile aplicate petentei prin procesele verbale contestate sunt prea drastice, raportat la faptele săvârșite și pericolul social redus al acestora, având în vedere și aspectul că petenta a întocmit documentația în domeniul securității și sănătății în muncă.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază apelurile formulate de apelanta-petentă . SRL și apelant-intimat I. T. DE MUNCĂ M. ca fiind nefondate și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 alin.2 N.C.Proc.civ. să le respingă și să mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de către apelanta-petentă . SRL și apelant-intimat I. T. DE MUNCĂ M. împotriva sentinței nr.1829/14.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.03.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, A. O. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. C.P./Tehn. L.A.P.
4 ex – 14.04.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1854/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1654/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
