Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 791/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 2695/225/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 791
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12 DECEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: D. Z.
JUDECĂTOR: C. A. F.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – petentă S.C. A. CĂZĂNEȘTI 2010 S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2437/30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că la dosar, prin Serviciul Registratură, s-au depus de către apelanta – petentă concluzii scrise, că, dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09 decembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționarea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, instanța constată următoarele:
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 2437/30 iunie 2014, a respins acțiunea formulată de petenta S.C. A. CĂZĂNEȘTI 2010 S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.02.2014 al I. T. DE MUNCĂ M., încheiat de un agent constatator al intimatului, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 7000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 alin 4 lit. c și art. 39 alin 5 din Legea nr. 319/2006.
S-a mai reținut că, în zilele de 13.02.104 între orele 12.00-13.00 și 17.02.2014, între orele 9.00-11.00 s-a efectuat un control în domeniul securității și sănătății în muncă la S.C. AGRIOLA CĂZĂNEȘTI 2010 S.R.L. atât asupra situației din teren din localitatea Căzănești, cât și supra documentelor cu privire la organizarea și desfășurarea activității de prevenire și protecție prestate constatându-se o . neconformități: aceasta avea încheiat un contract civil de prestări servicii pentru întreținerea rețelei electrice de iluminat public pe raza comunei Căzănești, dar fără a deține atestat pentru electricienii folosiți în această activitate, de la Autoritatea Națională de Reglementări în domeniul Energiei Electrice, conform Ordinului nr. 11/ 2013 al ANRE.
Împotriva procesului verbal menționat petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța a constatat legalitatea procesului-verbal contestat și a procedat la analiza temeiniciei acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada contrară, astfel cum a susținut prin plângere.
Prin urmare, situația de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal contestat corespunde realității.
Instanța a considerat că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
Or, instanța i-a acordat dreptul petentei dreptul de a formula apărări, fiind citată cu această mențiune și a încuviințat și administrat pentru petentă proba cu înscrisuri.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul verbal de contravenție contestat.
În consecință, instanța a constatat că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Concluzionând, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, amenda aplicată petentului în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În speță, instanța a apreciat că înlocuirea amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure corectarea conduitei petentului, în raport și cu gravitatea faptei contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta S.C. A. CĂZĂNEȘTI 2010 S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că, prin cererea formulată a solicitat anularea procesului verbal de contravenție .._ din 20.02.2014 încheiat de Inspecția Muncii - I. T. de Muncă M., prin care, în baza art.7(4) lit.c din Legea 319/2006 și art.39(5) din Legea 319/2006 a fost sancționat cu amendă de 7000 lei, a cărui anulare a solicitat-o. Prin sentința civilă atacată instanța de fond a respins acțiunea.
Consideră că, instanța de fond a respins proba cu martori solicitată prin care vroia să dovedească faptul că rețelele făceau parte din domeniul public al comunei Căzănești iar personalul care lucra în aceste rețele era atestat.
Mai mult, deși a invocat prevederile art.4-5 din Ordinul nr. 11 din 13 martie 2013 privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuția, precum și a experților tehnici de calitate și extrajudiciari în domeniul instalațiilor electrice, publicat în M.O. nr. 152 din 21 martie 2013, prevede la „ART. 4 – Prevederile prezentului regulament nu se aplică la autorizarea personalului care desfășoară activități de proiectare și/sau executare de echipamente electrice ori materiale destinate utilizării lot în instalațiile electroenergetice, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui motiv.
Prin hotărârea pronunțată instanța a inserat doar dispoziții din legi fără a arăta care sunt motivele în concret care au dus la respingerea acțiunii.
Deși a arătat că instalațiile electrice aparțin domeniului public al comunei Căzănești conform Anexei nr.17 privind inventarul bunurilor publicată în MO nr. 678 bis din 12 septembrie 2002, astfel că nu erau aplicabile prevederile Ordinului nr. 13/2013 al ANRE privind autorizarea, întrucât se lucra în instalații proprii, iar electricianul avea autorizare din punct de vedere al protecției muncii conform fișei nr.1/09.08. 2013, instanța nu s-a pronunțat nici asupra acestui aspect.
Prin urmare, consideră că amenda a fost aplicată nelegal.
În situația în care se va constata că se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte, solicită aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 lit. 5, art. 7 și art. 34 din OG nr. 2/2001 care, coroborat cu 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, constatând că faptele reținute în procesul verbal nu sunt atât de grave încât să justifice necesitatea aplicării sancțiunii contravenționale, iar sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția asupra obligațiilor ce le revin.
Pentru motivele invocate a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței si pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și exonerarea de plata amenzii de 7.000 lei, iar în subsidiar aplicarea sancțiunii avertisment.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele C.p.civ., art. 4 – 5 din Ordinul nr. 11/13.03.2013, art. 6 din Ordinul nr. 23/17.04.2013, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 C.p.civ.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri și martorii T. C. și Z. T..
Intimatul I. T. DE MUNCĂ M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingere apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu a fost dovedită o altă stare de fapt de către societatea apelantă, astfel că a menținut sancțiunea amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție ca fiind corectă în raport de pericolul social al faptei săvârșite.
Cu privire la situația de fapt constatată prin Procesul-verbal de contravenție nr._/20.02.2014, aceasta este următoarea:
În data de 13.02.2014 în urma controlului efectuat la sediul unității din comuna Căzănești, . și din verificarea documentației prezentate de petentă cu privire la modul în care angajatorul respectă prevederile legale în ceea ce privește dispozițiile legale privind sănătatea și securitatea în muncă a angajaților au rezultat următoarele constatări: . SA a încheiat un contract civil de prestări servicii pentru întreținerea rețelei electrice de iluminat public de pe raza comunei Căzănești dar fără a deține atestat pentru electricienii folosiți în această activitate, de la Autoritatea Națională de reglementări în domeniul Energiei Electrice.
Această obligație în ceea ce privește atestarea electricienilor de către Autoritat Națională de reglementări în domeniul Energiei Electrice revine oricărui angaja-care utilizează astfel de lucrători ce desfășoară activități de întreținere a rete electrice publice. Astfel, potrivit dispozițiilor din Ordinul nr.23/2013 al ANRE § care a fost aprobat regulamentul pentru atestarea operatorilor economici ca proiectează, execută și verifică instalații electrice.
În ceea ce privește fapta constatată aceasta a constatat în desfășurarea de că electricianul angajat al societății petente a unor activități pentru care nu e autorizat și instruit în mod corespunzător.
Urmare acestei constatări, având în vedere prevederile legale dar și riscul la care fost supus acesta prin neglijența angajatorului s-a dispus sistarea activității societății petente prin procesul-verbal nr. 74/17.02.2014.
Referitor la dispozițiile legale încălcate de către angajator cu privire la obligații care îi revin în ceea ce privește asigurarea și protecția angajaților față de riscuri pe care le presupune utilizarea instalațiilor și echipamentelor de muncă electrice inspectorul de muncă a indicat în mod corect textul de lege care se aplică într-astfel de situație și care este cuprins în art. 7 (4) lit. c) din Legea nr. 319/2006 ( privind securitatea și sănătatea în muncă).
De altfel, această constatare a avut la bază chiar un eveniment produs în legătură cu salariatul C. M. care a executat lucrarea menționată la rețeaua de iluminat public și care s-a accidentat grav, având nevoie de îngrijiri medicale.
Din cercetarea evenimentului soldat cu victime a rezultat că acesta a fost produs urmare căderii de la înălțime datorită alegerii unei metode de lucru necorespunzătoare, cu risc ridicat de accidentare.
Angajatul C. M. a primit sarcina de a executa o lucrare fără să fie autorizat ANRE și instruit corespunzător, deci activitatea desfășurată de acesta a determinat accidentarea sa, tocmai datorită nerespectării de către angajator a dispozițiilor legale în ceea ce privește protecția muncii.
Astfel, societatea apelantă, nu numai că nu și-a îndeplinit obligațiile legale în cea ce privește securitatea și sănătate în muncă dar, urmare acestei atitudini ca evidențiază indiferența față de salariați s-a produs un accident de muncă soldat invaliditatea unui angajat, așa cum reiese din toată documentația întocmită parcursul cercetării evenimentului dar și ulterior.
Mai mult, așa cum se poate observa chiar din răspunsul formulat de . la solicitarea I.T.M. M., răspunderea pentru exploatarea instalațiilor electrice, mai exact a stâlpilor de iluminat aparține consumatorului, în speță societatea apelantă care devine proprietar al acestora. De altfel, în acest sens consumatorul deține un Aviz Tehnic de racordare( nr. S60179/13.02.2006) iar intervențiile consumatorului asupra instalațiilor electrice proprietate a acestuia se efectuează de către electricieni autorizați, cu respectarea legislației în vigoare.
Se poate constata astfel din documentația depusă, respectiv din procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă a cărui victimă a fost C. M., că . SRL în calitate de prestator de servicii în domeniul întreținerii rețelei electrice de iluminat public de pe raza comunei Căzănești trebuia să asigure personal calificat.
De asemenea, în conformitate cu prevederile legale, activitățile de întreținere a rețelei electrice publice se realizează de către operatori autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei Electrice, iar societatea petentă nu deține acest atestat astfel că electricianul C. M., angajat al acesteia nu este autorizat ca electrician de către ANRE.
Sistarea activității este o măsură drastică pe care o pot lua inspectorii de muncă atunci când deficiențele constatate prezintă un pericol grav și iminent de accidentare sau îmbolnăvire profesională și este reglementată de art.6 alin.2 B, lit. g) din Legea nr.108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii.
Chiar în cuprinsul plângerii contravenționale petenta recunoaște că au fost luate toate măsurile cu privire la recomandările făcute prin procesul-verbal de control întocmit.
Precizările societății petente cu privire la inaplicabilitatea prevederilor art. 39 alin. 9 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă sunt lipsite de relevanță cu atât mai mult cu cât petenta încearcă să motiveze că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție nu sunt atât de grave încât să justifice necesitatea aplicării sancțiunii contravenționale, dar fără a lua în considerare că această fată a generat un accident de muncă.
Protecția muncii, așa cum este ea definită în legislația muncii, presupune că regulile instituite în acest sens nu se referă numai la apărarea vieții, integrității și sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă, ci tinde ca în timp să se asigure îmbunătățirea condițiilor de muncă prin combaterea și reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Pentru ca acestea să poată fi îndeplinite se impune ca toți angajatorii să ia măsuri pentru ca proprii salariați sau alte categorii de persoane care desfășoară activitate să cunoască încă de la începerea activității care este specificul locului de muncă și care sunt potențialele riscuri la care sunt supuși în procesul de muncă dar și să prevină apariția acestor riscuri.
Asigurarea securității și sănătății în muncă a angajaților este o obligație prioritară a oricărui angajator care trebuie să se asigure că toți lucrătorii săi sunt apți, din punct de vedere medical, să desfășoare anumite activități și să îndeplinească anumite atribuții specifice locului de muncă, astfel încât să nu îi fie pusă în pericol starea de sănătate și integritate, să nu fie supus unor riscuri majore de îmbolnăviri profesionale sau chiar accidente de muncă.
Faptul că în unele situații, până la constatarea acestor încălcări ale legislației în vigoare în domeniul securității și sănătății de muncă nu se produc riscurile de care a făcut vorbire, nu presupune exonerarea de răspundere a angajatorilor pentru nerespectarea obligațiilor legale în acest sens.
Față de cele arătate, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței nr. 2437/2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 al. 5 C.p.civ., solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 al. 1 pct. 2 C.p.civ.
În dovedirea susținerilor sale a solicitat proba cu înscrisuri.
Apelanta – petentă S.C. A. CĂZĂNEȘTI 2010 S.R.L., a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei.
A arătat că, susținerea intimatei că apelanta nu a avut atestați electricieni și că a avut loc un accident de muncă, victimă fiind o persoană fără instruire, este neîntemeiată, întrucât acesta era chiar persoana autorizată, iar electricienilor care lucrează în rețelele proprii nu le sunt aplicabile prev. art. 4 – 5 din Ordinul nr. 11/13.03.2013, potrivit cărora „Prevederile prezentului regulament nu se aplică la autorizarea personalului care desfășoară activități de proiectare și/sau executare de echipamente electrice ori materiale destinate utilizării lor în instalațiile electroenergetice” și, cum instalațiile electrice aparțin domeniului public al comunei Căzănești, așa cum rezultă din anexa nr. 17, privind inventarul bunurilor, publicată în MO nr. 678 bis/12.09.2012, nu erau aplicabile prevederile Ordinului nr. 13/2013 al. ANRE privind autorizarea întrucât se lucra în instalații proprii, iar electricianul avea autorizare din punct de vedere al protecției muncii conform fișei nr. 1/09.08.2013.
Aceeași situație este prevăzută și în art. 6 din Ordinul nr. 23/17.04.2013, emis de ANRE.
Față de aceste susțineri, apreciază că intimata în mod nelegal a aplicat amenda, iar motivele invocate de aceasta prin întâmpinare sunt neîntemeiate.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7(4) din Legea 319/2006 și art.39(5) din Legea 319/2006 angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea și instruirea lucrătorilor, nerespectarea acestor obligatii fiind sancționata cu amendă de la 3.500 lei la 7.000 lei.
Cu privire la obligatia stipulata la lit.c, se constata ca textul articolului face trimitere la „informarea si instruirea lucratorilor”, aspect care presupune atat atat instruirea cat si atestarea angajatilor in domeniile cu risc ridicat, si prin urmare, se face trimitere la legislatia specifica domeniului de activitate in care au activat respectivii angajati.
Astfel, potrivit art.2 din Ordinului nr.23/17.04.2013 privind aprobarea Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiecteaza, executa si verifica instalatii electrice,
activitățile de proiectare, executare și verificare a instalațiilor electrice din Sisteme Electroenergetice se realizează de către operatori economici atestați și/sau electricieni autorizați de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei Electrice, denumită în continuare Autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament și respectiv ale "Regulamentului pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuția, precum și a experților tehnici de calitate și extrajudiciari în domeniul instalațiilor electrice", aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 11/2013.
Potrivit art.9, pct.9 din acelasi regulament, prin „electrician autorizat” se intelege persoana fizica titulară a unei Legitimații emise de Autoritatea competentă, autorizată în condițiile Regulamentului specific pentru a desfășura, conform competențelor acordate, activități de proiectare, executare și verificare a instalațiilor electrice.
Prin urmare, atat operatorul economic cat si electricientii care efectueaza activitati de executare, respectiv verificare a instalatiilor electrice trebuie sa detina atestate emise de ANRE, nefiind suficienta fisa de protecție a muncii nr.1/09.08. 2013 la care face referire apelanta in cererea de apel.
In mod corect instanța de fond a respins proba cu martori solicitată prin care vroia să dovedească faptul că rețelele făceau parte din domeniul public al comunei Căzănești, iar personalul care lucra în aceste rețele era atestat, intrucat proba cu martori nu era utila in acest caz, faptele ce se doreau a fi dovedite puteau fi probate numai cu inscrisuri.( art.309 alin.4 din CPCiv.)
Cu privire la invocarea prevederilor art.4-5 din Ordinul nr. 11 din 13 martie 2013 privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuția, precum și a experților tehnici de calitate și extrajudiciari în domeniul instalațiilor electrice, publicat în M.O. nr. 152 din 21 martie 2013, instanta apreciaza ca acestea nu se aplica in cauza, intrucat personalul angajat al apelantei nu desfasura activități de proiectare și/sau executare de echipamente electrice ori materiale destinate utilizării lot în instalațiile electroenergetice, ci activitati de verificare a instalatiilor electrice, respectiv verificare si intretinere a retelei electrice de iluminat public de pe raza Comunei C..
F. de cele de mai sus, instanta va dispune respingerea apelului ca netemeinic, mentinandu-se sentinta atacata.
In temeiul art.480 alin.1 din CPCiv.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta – petentă S.C. A. CĂZĂNEȘTI 2010 S.R.L., cu sediul în . M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2437/30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 3, județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. Z. C. A. F.
GREFIER,
C. T. P.
Red. C.A.F./D.R.
Ex.4/pag.6
Data: 30.12.2014
Cod operator 2626.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1187/2014.... → |
|---|
