Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3238/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3238/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 5134/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 13/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. O.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelant-petent R. Ș. împotriva sentinței nr.3238/03.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-petent, prin avocat V. E., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătorul apelantului-petent precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat V. E. solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție. Susține că autoturismul petentului nu putea avea viteza de 120 km/h, iar autoturismul poliției era în mișcare, viteza nefiind astfel înregistrată corect.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. – S. la data de 08.04.2013 sub nr._, petentul R. Ș. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., anularea parțială a procesului - verbal . nr._ întocmit la data de 04.04.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. M..
În motivarea în fapt a plângerii a arătat că în data de 04.04.2013, a avut autoturismul proprietate personală marca Citroen la reparații. După ce am terminat de efectuat reparațiile a plecat pentru a face o probă și, pe raza localității Halînga, a fost depistat de organele de poliție circulând cu viteză peste 50 Km/h.
A susținut că este adevărat că a avut o viteză mai mare de 50 km/h, dar nu este adevărat să fi avut viteza de 120 Km/h, lucru ce poate fi dovedit cu martorul I. O. V. care era în autoturism. Aparatul radar nu putea să detecteze viteza reală deoarece la momentul trecerii acesta se afla în mișcare, ploua mărunt, iar în aceste condiții este știut că aparatul radar are erori mult mai mari decât cele legal admise.
A solicitat ca intimata I. M. să depună la dosarul cauzei cartea tehnică a aparatului radar cu care a fost depistat în trafic pentru a face dovada că pe timp ploios și în mers, acest aparat prezintă erori mari și nu poate fi folosit la stabilirea vitezei de deplasare.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoz. art.31 și urm.din OG 2/2001.
La dosar s-au depus, următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat și împuternicire avocațială.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că în data de 04.04.2013, aflându-se pe D.N.6 pe raza localității Halanga. județul M. agentul de poliție R. G. Cătalin a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, montată pe autospeciala cu numărul MAI_. Astfel, la orele 18:24 a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care circula pe D.N.6 pe raza localității Halanga, județul M. cu viteza de 120km/h. Totodata, petentul vorbea la telefonul mobil in timp ce conducea, fara a avea activat dispozitivul de tip „maini libere”.
Totodată petentul vorbea la telefonul mobil in timp ce conducea, fara a avea activat dispozitivul de tip „mâini libere".
A susținut faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp.art.205 alin.2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La întâmpinare, au fost atașate următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică, certificat atestat operator „Autovision”, certificat de aprobare de model pentru aparatul radar, cartea de identitate a vehiculului, buletin de verificare metrologică și CD-ul privind contravenția săvârșită de petent.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba cu martorul I. O. V. propus de petent și vizionarea CD-ului.
Judecătoria Drobeta-T.-S., prin sentința nr.3238/03.09.2013 a respins plângerea contravențională, reținând în esență că în ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, acesta beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Instanta a constatat ca in cauza poate fi aplicata prezumtia de legalitate a procesului verbal de contraventie, intrucat exista o proportionalitate intre mijloacele folosite, scopul urmarit si in acelasi timp se asigura posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile si de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contraventie in instanta.
Instanta a constatat ca, in legatura cu legalitatea procesului-verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 1169 C.civil și art. 129 al. 1 teza finală C.p.c., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie să o dovedească.
Instanta a reținut că din declaratia martorului rezulta ca acesta s-a deplasat in vehiculul condus de petent, insa a stat in partea din spate, in spatiul destinat transportului de marfa, astfel ca nu a vazut ce viteza exacta se indica la bordul masinii. De asemenea, din declaratia martorului rezulta ca nu ploua in momentul in care a fost constatata contraventia, astfel ca petentul nu poate invoca in favoarea sa prevederile art.3.1.2 din Ordinul nr.301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", respectiv existanta factorului de influenta „ umiditatea” care sa atenueze realitatea valorii indicate.
Instanța de fond a reținut că din inregistrarea video efectuata cu aparatul radar rezultă că viteza cu care a circulat autoturismul având număr de înmatriculare_, la momentul 12:23:35, in data de 04.04.2013, pe DN67, a fost de 120 km/h. Locul unde s-a constatat fapta este DN 67, pe raza localitatii Halinga, nefiind indicat nici un km.
Instanța a apreciat ca filmul prezentat probează fără dubiu săvârșirea faptei consemnată în procesul-verbal, respectiv că autoturismul petentului a atins viteza de 120 km/h, cât si faptul că acesta rula în localitate.
În consecință, intimatul a probat cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr.301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 120 km/h pe raza localității, fiind întrunite astfel elementele contravenției prevăzute de art. 102 al.1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 în conformitate cu care constituie contravenție depășirea cu mai mult 50km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu privire la sancțiune, instanța a reținut că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
In ceea ce priveste a doua contraventie, instanța a constatat ca petentul nu a contestat faptul ca nu ar fi folosit telefonul mobil in timp ce conducea, fara a avea activat dispozitivul de tip „maini libere”, astfel ca, cu privire la aceasta contraventie nu s-au facut probatorii, iar instanta nu se pronunta asupra legalitatii aplicarii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-petent, care a criticat-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că este adevărat că a avut o viteză mai mare de 50 km/h, dar nu este adevărat că a avut viteza de 120 km/h, viteza maximă avută fiind de 95 km/h, lucru pe care îl poate dovedi cu martorul I. O. V., care se afla în autoturism. A mai susținut că aparatul radar nu putea detecta viteza reală, întrucât afară ploua, iar autoturismul poliției se afla în mișcare, iar în aceste condiții se știe că aparatul radar are erori mari..
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
Intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării a arătat că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând motive de anulare a acestuia, iar cu privire la temeinicie din probele administrate în cauză rezultă că apelantul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.04.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. M., s-a reținut că în data de 04.04.2013, a fost depistat petentul care a circulat la orele 18:24 cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe D.N.6 pe raza localității Halanga, județul M. cu viteza de 120 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și pentru care s-a aplicat petentului amendă în cuantum de 675 lei, aplicându-i-se totodată măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Totodată, prin același proces verbal s-a reținut că petentul vorbea la telefonul mobil in timp ce conducea, fara a avea activat dispozitivul de tip „maini libere”, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.2 din OUG nr.195/2002 și pentru care i s-a aplicat petentului sancțiunea avertismentului.
Examinând procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul constată că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr.2/2001, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Cu privire la temeinicia actului sancționator, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, din probele administrate rezultând că petentul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
Astfel, nu se pot reține susținerile apelantului că nu avea viteza de 120 km/h, ci de 95 km/h, precum și că afară ploua la momentul opririi sale de către agenții constatatori, întrucât din declarația martorului I. O. V., propus chiar de către petent, rezultă că acesta a declarat că nu a observat viteza autoturismului condus de către petent, precum și aspectul că „Cu siguranță afară nu ploua în momentul când am fost opriți de poliție”, aspecte care vin astfel în contradicție cu susținerile petentului. De altfel, declarația martorului, sub aspectul aprecierii vitezei de circulație a autovehiculului, la momentul săvârșirii contravenției, prezintă puțină relevanță, în raport cu constatarea privind viteza de circulație stabilită de către un mijloc tehnic științific omologat, respectiv aparatura radar pentru determinarea vitezei de deplasare a autovehiculului.
Față de precizările martorului audiat de către instanță, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că petentul nu poate invoca in favoarea sa prevederile art.3.1.2 din Ordinul nr.301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", respectiv existența factorului de influenta „ umiditatea” care sa atenueze realitatea valorii indicate.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că aparatul radar folosit pentru constatarea faptei reținute în sarcina petentului, era verificat din punct de vedere metrologic, iar agentul constatator era atestat să utilizeze respectiva aparatură.
De asemenea, având în vedere buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că respectivul aparat radar putea măsura viteza de deplasare a autoturismelor atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, criticile apelantului referitor la aspectul că autoturismul de poliție pe care era amplasat radarul ar fi fost în mișcare fiind astfel neîntemeiate.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, tribunalul apreciază că acestea au fost corect aplicate, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază apelul ca nefondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 N.C.Proc.civ. să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de către apelant-petent R. Ș. împotriva sentinței nr.3238/03.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, A. O. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. A.O./Tehn. L.A.P.
4 ex – 29.01.2014
Cod operator
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1303/2014. Tribunalul... | Alte cereri. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
