Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 254/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 5944/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 254/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător C. T.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta-petentă S.C. A-C. A. RUTIERA SRL împotriva sentinței nr.3379/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea apelantei- petentă o cerere în probațiune prin care solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul Libotyan I., șoferul autoutilitarei pentru dovedirea aspectelor invocate în motivarea apelului.
Instanța, verificând cererea de apel constată că, nu a fost solicitată de către apelantă proba testimonială ci doar proba cu înscrisuri și întrucât art. 470 alin.1 lit. d cod procedură civilă prevede în mod expres că ” probele invocate în susținerea apelului” vor fi indicate în cererea de apel, decade apelanta- petentă din proba testimonială, în condițiile art. 470 alin. 3 cod procedură civilă.
Avându-se în vedere probatoriul deja administrat și față de faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța constată încheiate dezbaterile și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
La data de 24.04.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A-C. A. Rutiera SRL împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.03.2013 încheiat de intimatul I. M. prin care a solicitat, în principal, anularea acestuia, iar în subsidiar aplicarea avertismentului în baza art. 34 din OG 2/2001.
În fapt, a arătat că la data de 27.03.2013, orele 04:20, pe DN6 S. în urma controlului efectuat autoturismului cu nr de înmatriculare_ de 7500 kg, ce aparține de . Rutiera SRL, din Dorolt, Satu M. a fost întocmit procesul verbal de contravenție pe care îl contestă și prin care a fost sancționat cu 8000 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 9 alin.1 lit.c din OG 37/2007.
A arătat că în momentul controlului autovehiculul în cauza staționa, în cabina acestuia aflându-se numitul B. R. O., care nu era angajatul societății, dar care intenționa să se angajeze și însoțea pe conducătorul auto numitul Libotyan I. care a fost delegat cu efectuarea cursei pe ruta Caraseu - Drobeta Turnu Severin și deși a explicat organelor de control că nu are calitatea de șofer și nu poate prezenta diagramele cerute întrucât nu este angajatul societății iar documentul de transport care însoțea marfa se afla în servieta șoferului care lipsea de la autoutilitară, s-a întocmit procesul verbal de contravenție în care a fost menționat atât ca reprezentant al societății cât și la rubrica martorului asistent, consemnându-se totodată faptul ca persoana este de acord cu cele consemnate.
A arătat că, la data 12.04.2013 societății i-a fost comunicat procesul verbal, iar până la această dată nu a avut cunoștința de întocmirea procesului verbal întrucât agentul constatator nu a adus la cunoștința numitului B. faptul ca s-a întocmit vreun proces verbal de contravenție, punându-l doar să semneze de martor, iar fapta nu a fost comisă de persoana menționata în actul de constatare întrucât societatea nu se afla în raport contractual de munca cu acesta, fapt ce se sancționează cu nulitatea absolută.
Petenta consideră că procesul verbal a fost întocmit cu rea credință, iar amenda este prea mare, disproporționat de mare fata de fapta săvârșita având în vedere că documentele aflate la bordul autoutilitarei, licența de transport, diagrame, rovinieta, au fost găsite în regula.
Alt motiv de nulitate invocat de petent este faptul ca agentul constatator face parte din cadrul I. M., iar sancțiunea s-a aplicat in baza OG 37/2007, care prevede că competenta revine agenților constatatori din cadrul Autorității Rutiere Romane.
În subsidiar, a arătat că sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gravitatea faptei care nu s-a adus nici o atingere valorilor sociale ocrotite de legea contravenționala, iar dispozițiile OG nr.2/2001 nu interzic aplicarea sancțiunii avertisment, cum este în cazul altor fapte contravenționale, și în baza art. 34. din O.G.2/2001 raportat la art.5 alin.2 si art.7 din aceeași ordonanță a solicit înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 8.000 lei, cu sancțiunea "AVERTISMENT".
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar: proces verbal de contravenție ., nr._ din data de 27.03.2013, legitimația de șofer a șoferului, avizul de însoțire a mărfii, contractul individual de muncă al șoferului si digrama tahograf.
Prin precizarea adusă plângerii a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție și a completat înscrisurile cu: contract individual de muncă al numitului Libotyan I., aviz de însoțire a mărfii CMR, legitimația de serviciu a conducătorului auto, certificatul de autorizare pentru efectuarea transportului rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă aut. este mai mare de 3,5 t a însoțitorului de bord.
In drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.7, 16,17 si 31 din OG 2/2001.
Intimatul I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat că petenta a fost sancționată contravențional cu avertisment potrivit prevederilor art.8 alin. 1 pct.31 și art.9 alin.1 lit.c din O.G. nr.37/ 2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de pauză si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru neprezentarea în trafic a numărului de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar pentru că conducătorul auto nu a putut prezenta documentul de transport pentru bunul transportat, legitimația de serviciu și atestatul profesional, faptă care potrivit dispozițiilor art.4 al.1 pct. 57 din H.G. nr.69/ 2012, constituie contravenție, și s-a sancționat conform art.7 alin. 1 și 2 din același act normativ cu amendă de 8.000 lei. A arătat că în ceea ce privește celelalte aspecte invocate de petentă prin care solicită anularea procesului-verbal de contravenție, aceste motive sunt neîntemeiate, întrucât nu sunt din cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/ 2001 și nici nu i-au adus vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului de contravenție, având în vedere și Decizia I.C.C.J. nr.22/ 2007, publicată în M O din 05.12.2007
În răspunsul la întâmpinare, petenta a arătat că, în ceea ce privește apărarea intimatei referitoare la faptul ca motivele invocate în plângere sunt neîntemeiate întrucât nu sunt cele prevăzute de art. 17 din OG NR. 2/2001, în speță intervine sancțiunea nulității absolute și daca fapta nu a fost comisa de persoana menționata în actul de constatare.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința nr.3379 din 13.09.2013 a respins plângerea contravențională.
Instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.03.2013 încheiat de intimatul I. M., petenta S.C. A-C. A. Rutiera SRL a fost sancționată pentru neprezentarea în trafic a numărului de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital ,potrivit prevederilor art.8 alin.1 pct.31 și art.9 alin.1 lit. c din O.G. nr.37/2007, precum și pentru că nu a putut prezenta documentul de transport pentru bunul transportat, legitimația de serviciu și atestatul profesional, faptă care potrivit dispozițiilor art.4 al.1 pct. 57 din H.G. nr.69/ 2012, constituie contravenție și s-a sancționat conform art.7 alin.1 și 2 din același act normativ cu amendă de 8.000 lei.
Petenta a invocat atât netemeinicia procesului verbal arătând că deținea toate documentele necesare, dar acestea nu au putut fi prezentate întrucât nu au fost solicitate persoanei care avea calitatea necesară în acest sens, respectiv angajatului societății iar în momentul controlului nu se afla la bordul autovehiculului, fiind găsită o persoană care însoțea pe conducătorul auto prin intermediul căreia a fost sancționată societatea, cât și nulitatea absolută a procesului verbal arătând că nu există identitate între persoana sancționată și persoana care a produs fapta contravențională.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța a verificat legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele societății amendate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, potrivit art.4 pct.57 din HG nr.59/2012 -„constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:
57.1. copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare;
57.2. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;
57.3. contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;
57.4. asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
57.5. certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat;
57.6. documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere;
57.7. atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, după caz;
57.8. documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licențiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale;
57.9. documentele prevăzute la art. 6 alin. (6) teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
57.10. foaia de parcurs, în cazul efectuării serviciilor ocazionale prevăzute la art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 și/sau a operațiunilor de cabotaj prevăzute la art. 17 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
57.11. contractul încheiat între operatorul de transport rutier și organizatorul transportului sau o copie conformă a acestuia, în cazul prevăzut la art. 17 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
57.12. documentele care să conțină elementele prevăzute la art. 8 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, în cazul efectuării unei operațiuni de cabotaj;” iar, potrivit art.4 ali.1 și ali.2 lit.a „(1) Contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.
(2) Sancțiunile contravenționale se aplică:
a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77;”
Așadar, s-a constatat că subiect activ al contravenției este petenta și nu prepusul acesteia care conducea autovehiculul, iar limitele amenzii au fost respectate de agentul constatator.
De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenienta este cea care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator. De altfel, însăși petenta a recunoscut fapta comisă, atât prin mențiunea prepusului său la rubrica obiecțiuni, cât și prin însăși plângerea formulată. Motivele pentru care nu a avut asupra sa și nu a prezentat documentele respective au mai puțină importanță din moment ce nici nu au fost dovedite, nici nu sunt de natură să înlăture vinovăția petentei.
Pentru considerentele menționate, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nefăcând dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, ci dimpotrivă, a confirmat existența faptei reținută în sarcina sa, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001 va respinge plângerea formulată.
Instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei constatate și respectă limitele impuse de lege, astfel că nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea „avertisment”.
Împotriva aceste sentințe a formulat apel, petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii formulate.
A susținut că, a formulat în termen legal plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/27.03.2013 încheiat de I. M., prin care s-a aplicat societății o amenda contravenționala în cuantum de 8.000 lei, pentru o fapta care nu a fost săvârșită și că a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției întrucât a fost întocmit în lipsa contravenientului, agentul constatator folosind identitatea persoanei găsite la bordul autoutilitarei atât pentru completarea rubricii martorului asistent, indicându-l pe acesta ca si reprezentant al societăți, si consemnând la rubrica ALTE MENȚIUNI faptul "conducătorul auto: sunt de acord cu cele consemnate", astfel că agentul constatator a încălcat grav dispozițiile legale referitoare la dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, care trebuiesc consemnate la rubrica Alte mențiuni sub sancțiunea nulității.
A invocat atât netemeinicia procesului verbal arătând că deținea toate documentele necesare, dar acestea nu au putut fi prezentate întrucât nu au fost solicitate persoanei care avea calitatea necesară în acest sens, respectiv angajatului societății iar în momentul controlului nu se afla la bordul autovehiculului, fiind găsită o persoană care însoțea pe conducătorul auto prin intermediul căreia a fost sancționată societatea, cât și nulitatea absolută a procesului verbal arătând că nu există identitate între persoana sancționată și persoana care a produs fapta contravențională.
A arătat că sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gravitatea faptei constatate și consideră că nu s-a adus nici o atingere valorilor sociale ocrotite de legea contravenționala, iar dispozițiile OG nr.2/2001 nu interzic aplicarea sancțiunii avertisment, cum este în cazul altor fapte contravenționale, și în baza art. 34. din O.G.2/2001 raportat la art.5 alin.2 si art.7 din aceeași ordonanță a solicit înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 8.000 lei, cu sancțiunea "AVERTISMENT".
În drept, s-au invocat prevederile art. 466 și următoarele cod procedură civilă.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. A arătat că petenta a fost sancționată contravențional potrivit prevederilor art.8 alin. 1 pct.31 și art.9 alin.1 lit.c din O.G. nr.37/ 2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de pauză si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru neprezentarea în trafic a numărului de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, cu sancțiunea avertisment, iar pentru că conducătorul auto nu a putut prezenta documentul de transport pentru bunul transportat, legitimația de serviciu și atestatul profesional, faptă care potrivit dispozițiilor art.4 al.1 pct. 57 din H.G. nr.69/ 2012, constituie contravenție, și s-a sancționat conform art.7 alin. 1 și 2 din același act normativ cu amendă de 8.000 lei, minimul amenzii prevăzută de actul normativ.
A arătat că, din analiza procesului verbal contestat, rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și că nu sunt motive de anulare a acestuia, iar în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrate în cauză, apelanta-petentă nu a răsturnat situația de fapt reținută prin procesul verbal contestat.
În drept, întâmpinare se întemeiază pe disp. art. 205 și următoarele din legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă.
În ședința publică din 15.04.2014 a fost decăzută apelanta- petentă din proba testimonială cu, în condițiile art. 470 alin. 3 cod procedură civilă deoarece verificându-se cererea de apel s-a constatat că, nu a fost solicitată de către apelantă proba testimonială ci doar proba cu înscrisuri și întrucât art. 470 alin.1 lit. d cod procedură civilă prevede în mod expres că ” probele invocate în susținerea apelului” vor fi indicate în cererea de apel .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476-479 NCPC, instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.03.2013 încheiat de intimata I. M., petenta S.C. A-C. A. Rutiera SRL a fost sancționată cu avertisment pentru neprezentarea în trafic a numărului de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, potrivit prevederilor art.8 alin.1 pct.31 și art.9 alin.1 lit. c din O.G. nr.37/2007, precum și pentru că nu a putut prezenta documentul de transport pentru bunul transportat, legitimația de serviciu și atestatul profesional, faptă care potrivit dispozițiilor art.4 al.1 pct. 57 din H.G. nr.69/ 2012, constituie contravenție și s-a sancționat conform art.7 alin.1 și 2 din același act normativ cu amendă de 8.000 lei.
În primul rând, se retine că nu au fost formulate critici cu privire la fapta prevăzută de art.8 alin.1 pct.31 și art.9 alin.1 lit. c din O.G. nr.37/2007 constând în neprezentarea în trafic a numărului de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital,apelanta –petentă însușindu-și comiterea contravenției.
Referitor la contravenția prevăzută de art.4 al.1 pct. 57 din H.G. nr.69/ 2012 constând în neprezentarea documentului de transport pentru bunul transportat, legitimația de serviciu și atestatul profesional pentru conducătorul auto Bolbă R. O. ,tribunalul retine că din probele administrate ,respectiv procesul verbal de contravenție contestat ,raportul agentului constatator,a rezultat fără dubiu că la momentul controlului efectuat de echipajul de politie autospeciala cu nr de înmatriculare_ de 7500 kg, ce aparține . Rutiera SRL a fost oprită in trafic ,fiind condusă de Bolbă R. O.,în cauză nefiind instrumentată nicio probă care să ateste prezența Libotyan I. la volanul autovehiculului.
Deci, atâta vreme cât la volanul autospecialei aparținând apelantei-petente s-a aflat Bolbă R. O., în mod legal, agentul constatator a solicitat prezentarea documentului de transport pentru bunul transportat, legitimația de serviciu și atestatul profesional de către acesta, obligația asigurării la bordul vehiculului revenind apelantei-petentă ,cum in mod întemeiat a stabilit și instanța de fond.
În mod temeinic ,judecătorul fondului a înlăturat apărările apelantei-petentă deoarece nu s-a putut justifica lipsa lui Libotyan I. ,înscrisurile prezentate la instanța de fond nefiind concludente pentru a dovedi că la momentul controlului ,acesta din urmă se afla la volanul autospecialei,prin înscrisurile depuse încercându-se inducerea în eroare a instanței cu privire la situația de fapt .
Referitor la individualizarea sancțiunii tribunalul reține că, potrivit disp. art. 16 alin.1,6 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 republicată, pe lângă mențiunile obligatorii pe care trebuie să le prevadă un proces-verbal de constatare a contravenției, agentul constatator menționează toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite,deci un element esențial în scopul stabilirii sancțiunii îl reprezintă gradul de pericol social .
Astfel, art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 stabilește criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale arătând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea în speță a principiului proporționalității prevăzut de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, raportându-se în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată petentei de către organul constatator, în cuantum de 8.000 lei respectă exigența de proporționalitate impusă de art.21 alin 3 din O.G. nr.2/2001, astfel cum în mod just a apreciat instanța de fond.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta critica adusă de apelantă soluției pronunțate de prima instanță, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenție, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001.
În acest sens sunt și dispozițiile art.7 alin 3 din OG nr.2/2001, prin care legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării avertismentului și în situația în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu privește această sancțiune, tocmai pentru a permite sancționarea în acest mod a faptelor de o gravitate mai redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare prevăzute de norma specială.
Având în vedere natura faptei antisociale, mijloacele folosite), urmarea produsă ,pericolul la care s-a expus Bolbă R. O. în momentul in care a acceptat că conducă autospeciala cu nr de înmatriculare_ de 7500 kg, aparținând apelantei – petentă fără a avea asupra lui documentele necesare efectuării transportului, instanța apreciază că aplicarea amenzii minime prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Constatând că nu subzistă niciunul dintre motivele de anulare sau de schimbare a sentinței nr.3379 din 13.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în baza art.480 Cod de procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat apelul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelanta- petentă S.C. A-C. A. RUTIERA SRL împotriva sentinței nr.3379 din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. L. B. C. T.
Pentru judecător transferat,
Semnează președintele completului .
GREFIER,
Tudorița I.
Red. B.M.L./ Tehnored. T.I.
Ex. 4/18.07.2014
Judecător fond P. I.
Cod operator 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 524/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
